7,958 matches
-
getice din secolele III-II I.Hr.. Siensii, menționați tot de Strabon, sunt un neam getic care, se pare, după Vasile Pârvan, se întindeau de la râul Buzău și până la cursul inferior al Șiretului. Se pare că în secolul ÎI î.Hr. aceste triburi de siensi să fi jucat un rol important în viața politică și economică a orașelor grecești de pe coasta de vest a Mării Negre. Tagrii sunt amintiți de Ptolemeu în lucrarea "Geografia" ca fiind localizați lângă Dacia între bastarni și tyrageți. Tot
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în viața politică și economică a orașelor grecești de pe coasta de vest a Mării Negre. Tagrii sunt amintiți de Ptolemeu în lucrarea "Geografia" ca fiind localizați lângă Dacia între bastarni și tyrageți. Tot după V. Pârvan, ei ar putea fi un trib getic mai mic care locuia de-a lungul cursului mijlociu al Nistrului. Tyrageții sunt și ei de origine getica și sunt localizați de-a lungul cursului inferior și mijlociu al Nistrului. Cele mai vechi știri despre aceștia se păstrează în
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
dava. Harpii sunt neamuri de origine traco-getică ce au locuit la nord de Gurile Dunării, în zona dintre Prut și Nistru. Terizii sunt un neam traco-getic pomenit de istoricul Hellanicos din Lesbos și apoi de lexicografii biuzantini. Obulensii sunt un trib traco-getic menționat de Ptolemeu că locuind în partea de răsărit a provinciei române Moesia Inferior, adică în actuala Dobrogea. Piarensii și dimensii sunt tot triburi traco-getice care au fost situați de Ptolemeu tot în răsăritul provinciei Moesia Inferior. Sucii sunt
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
traco-getic pomenit de istoricul Hellanicos din Lesbos și apoi de lexicografii biuzantini. Obulensii sunt un trib traco-getic menționat de Ptolemeu că locuind în partea de răsărit a provinciei române Moesia Inferior, adică în actuala Dobrogea. Piarensii și dimensii sunt tot triburi traco-getice care au fost situați de Ptolemeu tot în răsăritul provinciei Moesia Inferior. Sucii sunt un neam getic menționați în izvoarele literare și epigrafice, fiind semnalați în munții Haemus și spre Dunăre. Despre locuirea geților în Slovacia și despre soborul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
locuită încă din epoca străveche. S-au descoperit însă unelte paleolitice pe raza comunei Straja, iar din epoca neolitica zona comunei Voitinel este circumscrisa vastului spațiu al culturii Stacervo-Criș. În perioada geto-dacică, spațiul de nord al Moldovei era locuit de tribul costobocilor, care și-au extins autoritatea în zona de nord a Moldovei, întemeind un regat care cuprindea Bucovina și Maramureș. Începuturile epocii medievale demonstrează o continuitate a locuirii în zona Rădăuților. Din perioada secolului al X-lea s-a descoperit
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
de funcționare a statului și se pregătește pentru a conduce o națiune. Tânărul regent primește mai întâi la Pella, Macedonia, o solie a perșilor, care doreau să rezolve în mod pacifist problema coloniilor grecești din Perinth și Byzantion. Când moesii, triburi de traci ce trăiau în valea superioară a râului Strimon (astăzi Struma, pe teritoriul actual al Bulgariei), se revoltă, Alexandru decide să pornească într-o expediție de pedepsire a răzvrătiților. Aceasta a luat sfârșit în anul 339 î.Hr., prin cucerirea
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
ușor înarmate; armamentul specific Imperiului Persan fiind în general arcul. Încă din seara dinaintea luptei armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
începerea acțiunii. Planul de atacare a Israelului împreună cu Siria a purtat numele de cod "Operațiunea Badr" (în traducere "lună plină"). Numele operațiunii ar putea să aibă o legătură cu bătălia de la Badr, în care musulmanii conduși de Muhammad a învins tribul Quraish din Mecca. Directoratul contraspionajului militar israelian, "liderul comunității israeliene de informații", a fost responsabil pentru formularea prognozelor cu privire la un posibil atac. Aprecierile lor cu privire la probabilitatea izbucnirii unui război erau bazate pe câteva supoziții. Egiptenii au făcut tot ce le-
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
a fost inclus în provinciile Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis și Moesia și fortificat cu numeroase castre cum ar fi cele de la Inlăceni (Praetoria Augusta) și Sânpaul (jud. Harghita), Brețcu (Angustia) și Olteni (jud. Covasna) sau Brâncovenești și Călugăreni (jud. Mureș). Triburile maghiare au intrat în Bazinul Panonic, aflat la vest de interiorul Arcului Carpatic unde este situată Transilvania, spre sfârșitul secolului IX, în anul 896, când s-au stabilit în câmpia Panoniei. La mijlocul secolului al X-lea ei încep cucerirea Transilvaniei
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
dinamice cu Imperiul Roman, cu Dacia romană și cu celelate populații "barbare", vecine și contemporane (sarmați, goți, vandali etc.), asimilând foarte multe elemente de cultură romană provincială. Cucerirea și anexarea zonei centrale a fostului regat geto-dacic nu însemna supunerea tuturor triburilor geto-dacice de la nordul Dunării și din Arcul Carpatic, o mare parte dintre acestea continuând să trăiască în libertate dincolo de Limesul nordic, răsăritean ori vestic ale provinciei romane (geto-daci si tracii liberi septentrionali: Costoboci, Carpi, Biefi, Arsietai etc.). Dacii liberi sunt
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
septentrionali: Costoboci, Carpi, Biefi, Arsietai etc.). Dacii liberi sunt numiți și „mărginași", vecini cu provincia daco-romană, cunoscuți pentru acțiunile de eliberare a Daciei romane în cursul sec. II-III, până in sec. IV. În sec. II-III sunt menționate câteva incursiuni ale triburilor geto-dace libere în Dacia și Moesia iar în anul 117, în legătură cu turburările și situația gravă a provinciei Dacia după moartea împăratului Ulpius Traianus, se menționează un adevărat „război dacic” provocat după dispariția cuceritorului Daciei. Fără îndoială în acest „război” au
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
Dacia și Moesia iar în anul 117, în legătură cu turburările și situația gravă a provinciei Dacia după moartea împăratului Ulpius Traianus, se menționează un adevărat „război dacic” provocat după dispariția cuceritorului Daciei. Fără îndoială în acest „război” au ptimit participarea altor triburi barbare (sarmați etc.) și a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război de eliberare a Daciei romane, cu participarea altor triburi barbare și a autohtonilor a avut loc la 143 sub Antoninus Pius. Costobocii au năvălit în Moesia, Tracia și
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
menționează un adevărat „război dacic” provocat după dispariția cuceritorului Daciei. Fără îndoială în acest „război” au ptimit participarea altor triburi barbare (sarmați etc.) și a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război de eliberare a Daciei romane, cu participarea altor triburi barbare și a autohtonilor a avut loc la 143 sub Antoninus Pius. Costobocii au năvălit în Moesia, Tracia și Grecia pe la anul 170 - mișcări de care nici Dacia n-a rămas neinfluențată. Mai importantă pentru provincia romană carpato-danubiană pare să
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
autohtonă și apoi și o bună parte dintre „coloniștii" daco-romani veniți din alte zone ale imperiului. Cu acest prilej, guvernatorul provinciei C. Vettius Sabinianus a încercat să pacifice un mare grup de daci liberi veniți dinspre nord în ajutorul altor triburi barbare ce atacau Dacia și le-a promis pământ în provincia Dacia.<refCass. Dio, LXXII 3, 3)</ref> Probabil că guvernatorul Sabinianus i-a colonizat în provincie, sporind numărul brațelor de muncă de aici. Alte lupte cu dacii liberi se
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
Sabinianus i-a colonizat în provincie, sporind numărul brațelor de muncă de aici. Alte lupte cu dacii liberi se menționează în anul 218 și mai târziu, iar în cursul sec. III devin mai frecvente incursiunile lor în teritoriile romane, alăturîndu-li-se triburi germanice. Costobocii, carpii și alte seminții tracice septentrionale și-au continuat incursiunile în provinciile romane în cursul sec. II-III, iar carpo-dacii sînt menționați în alianță cu hunii. Nu se cunoaște concret soarta „dacilor liberi" după sec. IV este foarte probabil
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
amestecat cu dacii contribuind la fortificarea puternicului nucleu getic din stânga Dunării de Jos. Rezultă așadar că poporul geto-dacic și în general tracii din stânga Dunării nu au dispărut (în interiorul provinciei Dacia, ca și înafară) odată cu desființarea statului dac (sau uniunii de triburi, avînd centrul în podișul Transilvaniei) sau odata cu dispariția lui Decebal în 106, iar marea putere și vitalitate etnică a acestor populații s-a făcut vizibilă încă în curs de trei secole (II-IV). Afară de un redus număr de refugiați către
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
acestor populații s-a făcut vizibilă încă în curs de trei secole (II-IV). Afară de un redus număr de refugiați către nord și est din Dacia transilvăneană (Ardeal) în 106, când a fost învins regele Decebal, daco-geții și tracii liberi erau triburile autohtone din nordul și estul spațiului lor etnic (Maramureș, Bucovina, Moldova de Nord și de Est (Basarabia), Galiția, Slovacia etc.). Spre sfîrșitul perioadei antice, dacii liberi și ceilalți traci în nord-est au fost absorbiți de triburile sarmatice, germanice, iar în
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
și tracii liberi erau triburile autohtone din nordul și estul spațiului lor etnic (Maramureș, Bucovina, Moldova de Nord și de Est (Basarabia), Galiția, Slovacia etc.). Spre sfîrșitul perioadei antice, dacii liberi și ceilalți traci în nord-est au fost absorbiți de triburile sarmatice, germanice, iar în evul mediu de slavi. Însă o parte dintre ei (de prin Crișana, Maramureș, Moldova) au rămas fideli Daciei carpatice, amestecați cu geto-daco-romanii lăsați în urmă de armata și oficialitatea romană în 271/272. Acest fapt ar
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
vâna. Pentru a evita tragedia, Zeus i-a transformat pe amândoi în stele și i-a plasat pe cer. Povestea grecească nu este o excepție, în sensul identificării acestei constelații ca fiind reprezentarea unui urs. Alte culturi, incluzând cea a triburilor indienilor americani, cultura evreiască și multe altele, au asemenea reprezentări. Indiferent dacă se poate vedea reprezentarea unui urs în stelele Ursei Mari, cele șapte stele mai strălucitoare ale constelației formează bine cunoscutul asterism „Carul Mare” (cum este numit în SUA
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
capitală orașul Tenochtitlan. Mai tarziu, pe ruinele acestuia, după distrugerea să de către conchistadorii spanioli în 1521, a fost ridicat orașul Ciudad de Mexico de astăzi. Originile exacte ale poporului aztec sunt incerte, dar se crede că au debutat că un trib nordic de vânători-culegători ale căror nume au venit de la patria lor, Aztlan (sau "pământ alb"). Aztecii au fost, de asemenea, cunoscuți sub numele de Tenochca ( numele de la care vine de la capitala lor, Tenochtitlan) sau Mexica (originea numelui orașului, care va
Imperiul Aztec () [Corola-website/Science/298758_a_300087]
-
Mriga (Animalul sau Căprioara). Caracterul chinez 參 (pinyin: shēn) a însemnat la început constelația Orion (chineză: 參宿; pinyin: shēnxiù); Versiunea acestui caracter datează din timpul dinastiei Shang, veche de trei milenii și reprezintă cele trei stele din Centura lui Orion. Tribul de americani nativi Yokut, situat pe Central Valley din California a privit cele trei stele strălucitoare drept picioarele zeilor păduchi. Se spunea ca în sezonul rece, când păduchii nu sunt prezenți nici în realitate, nici pe bolta cerească, aceștia cresc
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
ul este o perioadă din arhitectura și arta europeană medievală începând cu anul 1140 și până în jurul anului 1500. Termenul a fost introdus în anul 1550 de Giorgio Văsari, care făcea aluzie peiorativa la tribul germanic al goților, ca prototip pentru o cultură inferioară, "barbara". Artă gotica este diferită de artă romanica prin tendința liniilor verticale, prin căutarea echilibrului în locul stabilității maselor. ul a fost succedat de Renaștere. Centrele orașelor din Transilvania sunt dominate cel
Gotic () [Corola-website/Science/298847_a_300176]
-
Locuit în antichitate și la începutul evului mediu de triburi de păstori nomazi de origine prototurcică și protomongolă, teritoriul Mongoliei aparține din 209 î.Hr. regatului hun (constituit de triburile xiongnu împotriva cărora China va ridica Marele zid), apoi imperiului avarilor (407-552) și regatului uigurilor (730), distrus în 840 de triburile
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
Locuit în antichitate și la începutul evului mediu de triburi de păstori nomazi de origine prototurcică și protomongolă, teritoriul Mongoliei aparține din 209 î.Hr. regatului hun (constituit de triburile xiongnu împotriva cărora China va ridica Marele zid), apoi imperiului avarilor (407-552) și regatului uigurilor (730), distrus în 840 de triburile kirghie. În 1206, la o adunare a căpeteniilor mongole, Temugin, dinast din Mongolia răsăriteană este ales conducător al tuturor
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
triburi de păstori nomazi de origine prototurcică și protomongolă, teritoriul Mongoliei aparține din 209 î.Hr. regatului hun (constituit de triburile xiongnu împotriva cărora China va ridica Marele zid), apoi imperiului avarilor (407-552) și regatului uigurilor (730), distrus în 840 de triburile kirghie. În 1206, la o adunare a căpeteniilor mongole, Temugin, dinast din Mongolia răsăriteană este ales conducător al tuturor triburilor mongole, luând titlul de Ginghis Han (""Mare han""), și pune bazele unui imens imperiu, cu reședința la Karakorum. El și
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]