5,344 matches
-
de la biserica din satul bunicilor, l-am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură. Am crezut că mă aflu la începutul unui nou război cu profesorii, ca și cum celălalt nu-mi fusese de ajuns. Dar ferentaristul m-a uimit: "Z, m-ai tras pe sfoară. Tu chiar ești făcut pentru muzică!" În clipa aceea, deși nu-mi fusese niciodată foarte drag, chiar am vrut să-i spun că-l iubesc. Răspunsese unei măgării cu un gest de încurajare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe o vioară care nu era lângă mine. Când am dat să plec, Milică, omul care părea că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am rămas uimit de întrebare... Te-au dat de gol degetele. Tare frumos mai aleargă... Milică a zâmbit frumos, neasemuit de frumos. S-a uitat lung la degetele mele, a pus apoi mâna în pălărie, a luat banii pe care îi dădusem chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas uimit atunci când am văzut-o coborând. El-Zorab și lady au provocat atâta zarvă în port, când s-au revăzut, încât cei de pe-aici au vorbit mai apoi doar despre lady și El-Zorab. Au devenit o legendă, pe insulă. Caii pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod misterios și inocent care-l uimi. Râsul i se opri, nu stingându-se treptat, ci dispărând brusc, așa că el se Întrebă dacă nu cumva și-l imaginase sau fusese un efect al roților lucind pe șine. Ea spuse brusc și cu precipitare: — Ai răbdare. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este pe uliță. 18. Este împins din lumină în întuneric și este izgonit din lume. 19. Nu lasă nici moștenitori, nici sămînță în poporul său, nici o rămășiță vie în locurile în care locuia. 20. Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, și neamul de acum va fi cuprins de groază. 21. Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaște pe Dumnezeu." $19 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "Pînă cînd îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
voievod, despre care diaconul Paul de Alep scria: “Toată lumea este de acord în a spune că nici în Moldova, nici la cazaci, nu se află vreo biserică să o egaleze pe aceasta, nici prin ornamentație, nici prin frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a trecut moș Creangă?” “Poate îmi povestești întâmplarea din curtea Goliei, vere?” “Ia ascultă: <... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,...> l-a găsit <în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut doar să sperie ciorile, fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ei provocări. A iubit, a detestat (poate) pe unii, a petrecut cu prietenii, cu femeile, cu amicii ocazionali, a colindat plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța telurică a acestei planete mirifice, s-a uimit de bogăția și diversitatea florei și faunei și mai ales a încercat să înțeleagă anomalii - aceste făpturi, abjecte sau sublime, pe care Creatorul le-a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum era posibil ca un om să realizeze un asemenea miracol fără planuri, calibre sau calcule matematice, era ceva ce l-ar uimi și pe cel mai priceput inginer naval din ziua de astăzi, dar acesta era adevărul. În clipa când pretențiosul omuleț se considera mulțumit de primă lui inspecție, lua vâsla cea mare, care avea să folosească și drept cârma, si i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și câțiva oameni s-au trântit să moară acolo, pe insulă. Clatină din cap de mai multe ori. Trebuie să fi fost o moarte foarte plăcută, pentru că toți zâmbeau. Ofta profund. Însă lucrul cel mai ciudat și care ne-a uimit a fost ca, după două sau trei zile, încă nu începuseră să se descompună sau să miroasă urât, ci au rămas intacți, de parcă ar fi dormit. Această chiar că depășea puterea de înțelegere a unor oameni obișnuiți că, în căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în comun cu restul ființelor umane pe care le văzuseră până atunci. Pe băiat îl surprinse în primul rând faptul că erau acoperiți din cap până-n picioare cu niste tunici largi, de diverse culori, iar când se mai apropiară îl uimi și mai mult să constate că părul unuia dintre acei oameni- probabil o femeie - era de culoare galbenă, ca paiele uscate, si încadra o fată cu o piele extrem de albă, de pe care ieșeau în evidență doi ochi rotunzi de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
evident că n-ar fi fost imposibil să o pună la punct. Când unul dintre copii apăru cu un ciocan și cu un mic fierăstrău în mână, arătându-i apoi și bietului dulgher cum se folosesc, acesta rămase atât de uimit, încât în următoarele trei ore nu făcu altceva decât să taie scânduri și să bată cuie. Totuși, impactul obiectelor din metal sau din cristal asupra femeilor din Bora Bora fu încă și mai puternic. Descoperirea unor cuțite care taie aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu ochelarii alunecându-i de pe nas și cu aspectul lui de intelectual distrat, supraviețuind, fericit, miilor de capcane ale junglei, de parcă s-ar fi bucurat de un liniștit sfârșit de săptămână în Parcul Național. Părintele Carlos recunoștea că bărbatul îl uimea, deși nu era foarte dispus să se mai mire de ceva după ce încercase paisprezece ani să răspândească credința lui Hristos în Amazonia de Sus. Cunoscuse mulți aventurieri, mulți nebuni și mulți mizantropi, dar acesta care n-a vrut niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
goală nu semăna deloc cu fata pe care o avea dinaintea lui. Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul că ar fi diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în teritoriul yubani. Ei m-au trimis. Vor să știe ce faceți aici. — Veniți cu mine! ordonă sergentul și începu un marș grăbit spre tabără. Îl urmă sub privirile curioase ale muncitorilor și soldaților, care s-au întrerupt din lucru, uimiți de prezența ciudatului bărbat pe jumătate gol, zdrențăros și ars de soare, cu ochelari cu sticle groase, păr lung și barbă de o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva râse în coliba vecină. Apoi adormi și îl trezi fâlfâitul unui cocoș, făcând zadarnice eforturi să cânte. Fu uimit să observe cum se căznea iarăși și iarăși să-și îndeplinească obligația fără să reușească și, asta, pentru că yubani-i le tăiau cocoșilor coardele vocale, ca nu cumva, din cauza cântecului lor, să le descopere dușmanii poziția exactă a așezării tribului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
franțuzesc de contrabandă. — Treizeci de pesos! O pomană... Își continuă plimbarea digerându-și cina, savurând o havană care l-ar fi umplut de invidie pe Fidel însuși și, după ce a trecut de mănăstirea Franciscanilor, ajunse în Piața Armelor, unde îl uimi din nou traficul ce nu părea să se fi redus în două ore. Îi atrase atenția sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că televiziunea se va vedea în trei dimensiuni, mă lasă complet rece. Am ajuns la capacitatea mea de uimire în ceea ce privește tehnica și, odată ajuns acolo, la limită, am început să dau îndărăt, să caut adevărul în sens opus. Acum mă uimesc lucrurile mici, miracolul zilnic al florilor ce se deschid, norii care trec, furnicile care lucrează împinse de un instinct de acum un milion de ani... Și, puteți să mă credeți, cu cât mă dau mai îndărăt, cu atât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
până când se fixează în pământ sau pe un copac pe seama căruia trăiește ca un parazit... Nu mi-aș fi închipuit niciodată! — Acolo există atâtea lucruri pe care nu ni le-am închipuit niciodată. Înțelegeți motivul capacității mele de a fi uimit? Pe deasupra, am avantajul de a le descoperi singur, de a vedea și pipăi; nu e nevoie să le descopere altcineva pentru mine, ca apoi să mi le povestească... Femeia se opri în fața unei porți mari singuratice și scoase o cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
porniră la drum, deschizându-și calea prin desișuri și întuneric, zgâriindu-și mâinile în spini și în ramuri, împiedicându-se de rădăcini și de trunchiuri, mormăind înjurături în șoaptă. O jumătate de oră mai târziu ajunseră în luminiș și fură uimiți să constate că nu era lumină în tabără. Nici un zgomot, nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze și aproape că îi putu vedea ghemuiți în spatele mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acest pervaz de fereastră și m-am uitat la proaspătul cer senin de primăvară... Acesta e adevărul... * Inocență și curaj, miracol și neprevăzut, îndrăzneală și entuziasm, energie și exaltare, inconștiență și ardoare, astfel și în nenumărate alte feluri se înființează, uimește și există tot ceea ce apare nou, ivit ca iarba pe dealuri în pragul primăverii, ca puii de ied care țopăie sau mînjii neastîmpărați care galopează liberi pentru că nu pot fi nicicum altfel decît așa... Tineretul din ziua de azi... Dar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ivi atît de multe necazuri, conflicte și neînțelegeri dacă am fi mai aproape, fiecare, de acest soare al afectivității necondiționate... de faptul miraculos de a înțelege instantaneu, de capacitatea de a ne entuziasma, de a simți și de a ne uimi în fața adevărului plin de minunății al existenței... de exemplu, de faptul că atunci cînd apare primăvara în fiecare an, totul se însuflețește, se transmite acea energie a naturii care reînvie, bucuria de a fi pur și simplu... cerul senin și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
intense și certitudine... asta constată Romeo la sirena care cîntă în fața lui... deodată, ea se apropie de marginea scenei, vine în direcția lui, acum chiar în fața lui, de parcă ar fi vrut să-i facă acest cadou al apropierii... l-a uimit pe neașteptate... “Această melodie are un mesaj foarte clar: o iubire enormă”, spune sirena la un moment dat, iar Romeo înțelege iarăși că există o telepatie intensă între el și ea... ceea ce e un noroc, la urma urmei... sau nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și cu fundul în apă. Oamenii se țineau de frînghii și de balustrade și mai mult se rugau la Dumnezeu să-i scoată din iad. Sașenka înainta spre Fănică și cam toți știau cu ce scop. Acesta era calm și uimea pe toată lumea prin atitudinea sa, similară cu a ciobanului moldovean din Miorița. Ucraineanul prinde românul ca într-o menghină și-l saltă să-i facă vînt peste punte. Atunci s-a produs minunea. Fănică a scos o sticlă de vodcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu mușcă tare. Ce mai, șefu', cîinele este fidel și-și iubește stăpînul. Șeful este roșu la față și mută discuția spre om. Dar, vedeți voi, îmi place mai mult o femeie pisicuță decît un om cîine. Cei prezenți rămîn uimiți de acest atît de banal adevăr, rostit de șef. Oare de ce, șefu'? Nu știu. Dar cînd o codană se pisicește pe lîngă tine... Chiar, șefu'. Doina, asta de la noi, ce fain se pisicește... La tine, băi boule? Doina se cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]