5,010 matches
-
a dezvoltării economiei, dreptul la existență și dezvoltare al orașelor și satelor precum și ierarhizarea importanței lor se decideau, pe hârtie, în funcție de aportul lor la economia națională (Ronnas, 1982, p. 144). Această sistematizare forțată crease o frică ce era simbolizată în uimirea și panica neputincioasă a oamenilor în fața intențiilor lui Ceaușescu de a dărâma bisericile. în fapt nu era vorba despre dărâmarea bisericilor ci despre desființarea unor localități rurale. înțelegem mai corect astfel marea diferență între proporția de 61,8% a populației
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că asistența prenatală, în afară de dimensiunea ei medicală, reclamă și una psihologică. Un moment de cotitură pentru mamă (dar și pentru tată) este prima întâlnire cu imaginea virtuală a copilului, așa cum apare ea prin intermediul ecografului. E un miraj insolit, de emoție, uimire, dar și de angoasă, pe care M. SoulØ (apud Antoine, 2008) o denumește „neliniștitoare stranietate”, un fenomen anticipat încă de Freud. Cert este că, din acest moment, debutează statutul lor de părinți. întrucât starea psihologică a viitoarei mame influențează evoluția
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
condoleanțe și au semnat în Carte a fost așa cum a fost descrisă de ambasadă și "o persoană necunoscută, îmbrăcată în haine militare și cu o înfățișare asiatică". Uitându-se ulterior în Cartea de Condoleanțe, reprezentanții ambasadei române au aflat cu uimire că "persoana necunoscută" a scris un scurt text într-o "limbă necunoscută" (n.a.: coreeană) sub care a semnat citeț în limba engleză "Military Attaché of the Republic of Korea". Toate informațiile cu privire la sprijinul primit din partea autorităților sud-coreene, gesturile lor, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
însp]imânt]toare. Recidiviștilor le era aplicat tratamentul „inducerii în eroare”; o conspirație în care victima este împiedicat] s] afle ceva din ceea ce se petrece. Cererile, sugestiile, glumele, neînțelegerile și izbucnirile ulterioare de frustrare erau întâmpinați cu o reacție de uimire confuz]. Scopul era de a-i induce r]uf]c]torului un asmenea dezgust fâț] de trib și de obtuzitatea membrilor acestuia, încât s] plece s]-si caute companie într-un alt trib. Judec]țile nu stabilesc niciodat] în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neocomuniste, bine dată cu grimon. Nu e de uitat seara cînd, în plină sărbătoare a bătrînului teatru, actorii și-au rupt hainele făcîndu-și loc să-l poată pupa pe fostul primsecretar comunist de Iași, ajuns, oho, președinte de republică. Treptat, uimirea m-a părăsit, lăsînd loc dezamăgirii. Dar nu atît încît să mă oprească a mă furișa seara, în umbra reflectoarelor, să mai urmăresc (poate! poate!) pe cei care-mi fuseseră atît de dragi. Pînă acum două săptămîni. Cînd mi-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel, are în chiar structura sa pretenția de a fi aproape de adevăr? Aceste întrebări nu pot disloca teza propusă, dar, cu toate acestea, discursul trebuie să le caute răspunsuri potrivite. Teza în cauză este un veritabil focar de probleme, întrebări, uimiri; și pentru a le spori pe acestea, judecata va fi privită în relația sa cu timpul, relație esențială tocmai pentru funcția sa pre-formativă, "intențională", în ordinea cunoașterii lucrurilor și a cunoașterii de sine. Pentru a pune în ordine toate aceste
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a le spori pe acestea, judecata va fi privită în relația sa cu timpul, relație esențială tocmai pentru funcția sa pre-formativă, "intențională", în ordinea cunoașterii lucrurilor și a cunoașterii de sine. Pentru a pune în ordine toate aceste probleme, întrebări, uimiri despre judecată și despre relația sa cu timpul, îmi asum de la bun început o "regulă de metodă": vizatul ca atare este reprezentat de "lucrurile însele", dar pentru că acestea sunt prinse în structuri pre-comprehensive, pre-judicative, trebuie identificate și descrise acestea din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viața omului" și de "lumea omului"? E drept, deschiderea aceasta foarte largă a temei se va preciza, așadar se va îngusta, pentru că problema însăși a "constituirii istorice" a condițiilor originare ale "lumii vieții" o impune. Dar întrebarea rămâne; desigur, și uimirile din care s-a născut. Determinarea natural-istorică a practicilor (făptuirilor) și regulilor elementare care le ordonează într-o unitate de viață omenească reprezintă un fapt firesc (în firea lucrurilor) pentru ființarea umană; oricum, în ordine propriu-zis istorică, ea este "originară
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea autonomă, devenită constrângătoare pentru gândirea însăși, pentru rostire și făptuire? Aceste întrebări prima, de sens natural- istoric, celelalte două, de sens fenomenologic doar stabilesc, așa cum precizam mai sus, orizontul cel mai larg al demersului, ceea ce înseamnă că și momentele uimirii din care s-a născut problema susținută de ele. În această perspectivă, cele trei întrebări sunt fondatoare pentru demers. Discursul trebuie să devină propriu-zis "tehnic" poziționat non-natural -, pentru că el vizează gâdirea, iar aceasta nu poate fi tematizată decât prin exploatarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Desigur, logicienii, filosofii, oamenii de știință și ideologii au pretenția că prin demersurile lor ajung la "lucrurile însele"; chiar și aceia care, în manieră "critică", au inventat argumente solide împotriva valabilității altor demersuri (multe dintre ele, similare) din tradiția proprie. Uimirea mea, din care au pornit interogațiile formulate mai sus, nu are de-a face, preeminent, cu însăși cunoașterea; desigur, nu vizează, în primul rând, nici condițiile de posibilitate ale acesteia; ea se îndreaptă mai cu seamă către recunoașterea filosofică, sau
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
model": iată cum trebuie procedat, au a spune toți veritabilii profesori de filosofie, atunci când vrei să înveți să-ți găsești calea potrivită către răspunsul la o întrebare și când, mai cu seamă datorită tradiției la care participăm cu toții, orizontul de uimire în care se încadrează întrebarea în cauză este cel al filosofiei "acreditate", iar întrebarea pusă este una la care se poate răspunde prin mijloace aflate la îndemână chiar în acest orizont. În fapt, cu sau fără "model", cât de profund
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a descoperi un "început" legitim pentru un demers propriu-zis filosofic? Interogațiile de mai sus țintesc, după cum se vede, către un propriu al demersului de tip filosofic. Așteptările noastre în privința sa sunt deja active, odată acceptate câteva convenții ale orizontului uimirii aparținând tradiției filosofice. Poate că însăși judecata radicală a condițiilor sub care se constituie discursul filosofic unul dintre scopurile cercetării de față este plasată deja în raza unor așteptări "legitime". Totuși, un asemenea demers presupune atingerea prejudecăților, presimțirilor și pre-comprehensiunilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
presimțirilor și pre-comprehensiunilor care vizează chiar condițiile de acces către "începutul lucrurilor înseși" ("obiectul" filosofiei); totodată, acelea în care sunt încarcerate rădăcinile "lumii lucrurilor"; iar aceste operații presupun o îndoială radicală, așa încât să fie clintit din locul său însuși orizontul uimirii filosofice care vizează direct și firesc lumea însăși cu întrebările sale cu tot. Lucrul acesta nu este nefiresc pentru un demers filosofic. Desigur, pot fi recunoscute și "cazuri exemplare", cum ar fi, în perioada modernă, filosofia lui Descartes (cu îndoiala
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar în planul interesului pentru înțelegerea de sine în sensul lămuririi asupra puterii cunoașterii de a dezvălui ceea-ce-este în lume -, anume Socrate, deschidea un spațiu de înaintare a filosofării (filosofarea fiind un reflex al minții aruncate într-un orizont al uimirii) prin ideea recunoașterii necunoașterii, socotită îndoielnică în mediile "oficializate" ale filosofiei, totuși nu mai puțin solidă și, de aceea, ușor de sesizat uneori, chiar cu uimire când vizităm aleile cu monumente filosofice mai vechi și mai noi. Dar trebuie să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înaintare a filosofării (filosofarea fiind un reflex al minții aruncate într-un orizont al uimirii) prin ideea recunoașterii necunoașterii, socotită îndoielnică în mediile "oficializate" ale filosofiei, totuși nu mai puțin solidă și, de aceea, ușor de sesizat uneori, chiar cu uimire când vizităm aleile cu monumente filosofice mai vechi și mai noi. Dar trebuie să constatăm, dincolo de generozitatea aporetică vizibilă încă de la intrarea în acest spațiu, că în cazul din urmă nu este vorba despre un discurs instituit prin a ști
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-urilor sale fie acestea demult închegate și hotărnicite înseamnă punerea la lucru, pentru o afirmare de sine, a înseși gândirii (ca act). Și poate că acest act, asemenea actului ca atare de intrare într-o lume, poate fi însoțit de uimirea simplei sondări a unui loc neumblat. Dar poate că actul gândirii, mai bine-zis, gândirea-act, nu este altceva decât resimțirea acestei "iubiri" primare a unui alt-ceva, însoțită, destinal, de uimirile descinse din părăsirea unei lumi și de intrarea într-o lume
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca atare de intrare într-o lume, poate fi însoțit de uimirea simplei sondări a unui loc neumblat. Dar poate că actul gândirii, mai bine-zis, gândirea-act, nu este altceva decât resimțirea acestei "iubiri" primare a unui alt-ceva, însoțită, destinal, de uimirile descinse din părăsirea unei lumi și de intrarea într-o lume "nouă". Gândirea-positum, gândirea dată în orizontul dictaturii judicativului, așezată în formele pe care tradiția ni le scoate la iveală analitica și dialectica -, forme care ne atrag ochii, mai întâi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mișcare tocmai aceste diferențe. În sfera gândirii intrate în formele "autorizate" ale filosofiei, temeiul cunoașterii se dezvăluie prin semne multiple; oricum, el apare mai degrabă ca rezultat al unei simple decizii. Dar prin actul gândirii care își face "obiect" din uimirea proprie celui care se îndeletnicește, pentru o clipă, cu întrebarea despre "originea originară" a lucrurilor, este recunoscută necunoașterea: e drept, până la urmă, tot într-un sens "metodic", urmărindu-se, ca și în primul caz, monumentalizarea demersului și, dacă se poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-un sens "metodic", urmărindu-se, ca și în primul caz, monumentalizarea demersului și, dacă se poate, a rezultatului său. Dar ceea ce are importanță în actul ca atare al gândirii nu are de-a face cu această monumentalizare: de aceea uimirea recunoașterii necunoașterii ține o clipă (sau, în alte cuvinte, ține de natura "evenimentului" (destinal), este de sens kairotic). Totuși, nu trebuie uitat că în ambele cazuri este operantă regula întocmirii discursurilor tematice și monumentalizante, rămânând în afara vederii tocmai diferența dintre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiceiuri vreo lecție de filosofie? Atenția îndreptată către scrutarea limitelor dictaturii judicativului ne-ar putea oferi un răspuns. Oricum, cele două ipostaze ale gândirii, pe care, de-acum, trebuie să le avem în vedere, căci ne-am încărcat cu greutatea uimirii că ele sunt ceva, își radicalizează diferența în unele momente ale istoriei filosofiei; e drept, pe de altă parte, că filosofia, care le cuprinde pe amândouă, se "formalizează" accentuat, devenind simplu comentariu judicativ la spusele altora, în alte momente ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceleiași istorii. Totuși, "cauza" acestei stări de lucruri este blocajul judicativ, îngustarea topos-ului gândirii-fenomen. De fapt, de la Aristotel încoace, a fost practicată, copleșitor, filosofarea de tipul gândirii-positum. De aceea este firească întrebarea: cum poate fi readusă, în focarul orizontului uimirii, filosofarea de tipul gândirii-fenomen? O reducție judicativă a dictaturii judicativului, aplicată cu scopul de a readuce gândirea, rostirea și făptuirea în locul din care poate începe o nouă "istorie" a lor, are șansa de a constitui propedeutica unei filosofări de tipul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate începe o nouă "istorie" a lor, are șansa de a constitui propedeutica unei filosofări de tipul gândirii-fenomen. Totuși, timpul nostru, care "trebuie" chiar după unii filosofi să fie unul al crepusculului, se arată încă lipsit de motivația necesară întreținerii uimirii și acceptării recunoașterii necunoașterii în privința stărilor de lucruri proprii lumii vieții omului; se arată, altfel spus, lipsit de puterea de a pro-pune, fără încetare, începutul însuși, sfârșind astfel, în fiecare clipă, cu sine. Filosofia, proprietara posibilităților actului de diferențiere dintre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Fiindcă tocmai prin acestea două originaritatea ontologică și cea filotică ale filosofiei -, readuse la "conținutul" care a motivat ivirea filosofiei, pot fi reconstruite liniile unui nou topos pentru însăși posibilitatea omului de a se re-cunoaște pe sine: prin acte de uimire vizând originaritatea întrebărilor sale esențiale. Dacă demersul intră în norma "fenomenologiei", atunci trebuie asumată următoarea regulă de metodă: Ține de esența investigațiilor fenomenologice faptul că ele nu pot fi redate prescurtat, ci trebuie de fiecare dată reluate și parcurse în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenologiei, chiar în Scrisoare despre umanism (adică și în lucrări mai târzii) etc. Aceste fapte, care pot fi luate, cumva, drept probe în susținerea ideii despre așezarea după coordonate judicativ-constitutive a ontologiei heideggeriene a umanului, sunt dublate de îndoieli și uimiri, așa încât opusul acestei evaluări este plauzibil. De asemenea, înseși temeiurile pe care se ridică analitica existențială a Dasein-ului, adică ontologia umanului, atât cât ea a fost edificată, țin balanța în echilibru: unele trag spre judicativul constitutiv: e vorba îndeosebi de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândului despre timp de convențiile dictaturii judicativului, fel de fel de fapte care nu au o legătură clară cu ființarea conștientă, chiar dacă în orizont judicativ tocmai aceasta este "poziția" cheie, cea în jurul căreia se structurează toate? Aceste întrebări vin din uimirea în fața discordanței dintre sensurile judicative ale câtorva fapte bine reprezentate filosofic de-a lungul timpului și sensurile non-judicative ale acelorași fapte, devenite posibile prin observațiile asupra timpului și reflexivității sale. Cred că un exemplu ar fi binevenit. Știm cât de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]