5,036 matches
-
operei argheziene. A evocat el însuși, în „Familia”, motivele care l-au împiedicat să finalizeze proiectul. Cum ar fi arătat ediția critică se poate înțelege din ediția Versuri (I-II, 1980). Tehnica de editor foarte scrupulos a lui P. este vădită, de asemenea, în modul cum a stabilit textul studiului Personalismul energetic al lui C. Rădulescu-Motru (1984), nota la ediție ocupându-se, în zeci de pagini, de grafii, fonetică, fonetica sintactică, morfologia, formarea cuvintelor, sintaxa și lexicul operei avute în vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
program, noul periodic se situa în linia tradițională a gazetăriei din Transilvania și Bucovina, propunându-și să militeze pentru apărarea drepturilor naționale ale românilor, pentru dezvoltarea literaturii și valorificarea folclorului. S-au publicat poezii compuse sub influența liricii eminesciene, dar vădind, nu de puține ori, și înrâurirea versurilor lui Al. Macedonski, nuvele, schițe și câteva studii istorice. C. Berariu (și sub pseudonimul Corneliu Micu), I.G. Toma, Șt. Bodnărescu, C. Isopescu-Grecul (sub pseudonimul C. Verdi) și C. Stamati-Ciurea sunt autorii scrierilor literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
menționează frecvență. Dacă este rar, sunt date referințele; altfel se indică doar că apare „deseori”. La sfarsitul primelor două grupări de nume este o concluzie, în care autorul formulează succint ideile despre Dumnezeu pe care le conține respectivă rubrică. Se vădește astfel scopul pentru care au fost înfățișate numele respective: să contureze imaginea lui All"h. • Louis Gardet, art. „All"h” în Encyclopédie de l’Islam, Nouvelle éd. établie avec le concours des principaux orientalistes par B. Lewis, Ch. Pellat et
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sens apropiat și care provin din aceeași rădăcina, precum și cele cu sens polarizat sunt discutate împreună (un exemplu complex: b"di‘, mubdi‘, mu‘d - Dumnezeu este cel care creeaza și, în Ziua de Apoi, readuce la viață). Exegeza lui Gimaret vădește vastă erudiție a acestui orientalist: el menționează de fiecare dată diversele interpretări ale autorilor arabi și, eventual, argumentele în favoarea unei interpretări sau alteia, și totodată le evaluează. În finalul cărții, în afară de o bogată bibliografie, autorul oferă și indici de nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acelasi autor este că traducerea intralinguală a unor texte produse la o mare distanță în timp poate fi uneori chiar mai dificilă decât traducerea interlinguală: „obstacolul-timp poate fi mai irezolvabil decât acela reprezentat de diferența lingvistică”42. Exegeza numelor divine vădește limpede acest lucru: timpul este uneori, si pentru înțelegerea cărților sacre, un obstacol redutabil. Pe de altă parte, nu există sinonime perfecte nici la nivel intralingual și nici la nivel interlingual. Sferele lor nu sunt identice, iar conotațiile diferă întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
things manifest”; Arb „the manifest Truth”. Și în celelalte contexte semnificația lui mubn este „evident, vădit, limpede, incontestabil”. în sensul mai uzual al formei a IV-a, acela de factitiv, mubn ar putea însemna „cel care clarifica, indică, vădește”138. Dintre toate traducerile pe care le-am ales spre exemplificare, numai cea a lui Yusuf Ali reda, printr-o parafrază această semnificație. al-Mubn figurează în toate listele, și în cea a lui Sufy"n, cu excepția listei lui Wal
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cea avută în vedere; altfel ar fi doar un atribut al lui al-′aqq. Prin urmare, l-am putea considera apropiat că semnificație de H"d și tocmai de aceea l-am așezat în această rubrică. Propunem traducerea: „Cel care vădește”. Semnificații de bază: cel care arată limpede, vădește. 2.1.12.3. Nór: SOI, ASM și GG „lumină”; Marr „lux”; RB și DM „la Lumière”; YA și Arb „the Light”. Că nume divin, acesta vine, așa cum o arată și lista
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un atribut al lui al-′aqq. Prin urmare, l-am putea considera apropiat că semnificație de H"d și tocmai de aceea l-am așezat în această rubrică. Propunem traducerea: „Cel care vădește”. Semnificații de bază: cel care arată limpede, vădește. 2.1.12.3. Nór: SOI, ASM și GG „lumină”; Marr „lux”; RB și DM „la Lumière”; YA și Arb „the Light”. Că nume divin, acesta vine, așa cum o arată și lista lui Sufy"n, de la celebrul verset 24, 35
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbul ’am"ba nu poate fi tradus în limba română cu vreo formă nominală și de aceea traducătorii nu au avut decât două opțiuni: fie verb la indicativ prezent, fie propoziție. Traducerea ASM a ales a doua variantă în mod vădit pentru a sublinia că e vorba de un nume - pentru aceasta pune majuscula la toate componentele propoziției, afară de pronumele relativ- și pentru a explicită caracterul permanent al acestei acțiuni divine. Semnificație de bază: răspunde favorabil rugăciunii. 2.1.13.8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acești trei termeni este de intensitate - crescândă, în ordinea în care i-am așezat. Comentariul filologic arată că ghafara înseamnă în sens propriu „a acoperi, a ține ascuns”. Dumnezeu iartă păcatele celor care se căiesc în sensul că nu le vădește nici în lumea aceasta, nici în cealaltă, arată Halm154. Semnificații de bază: iertător (+ intensitate = mult, fără încetare). 2.1.15.2. ‘Afuww: SOI „iertător” (4, 148), „iartă” (4, 46), „uitător” (22, 59), „dăruitor” (58, 3); ASM „Îngăduitor”/„Îndurător
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bune ale oamenilor, dar acest lucru nu este exprimat printr-un nume sau atribut divin. 4.3.11. al-Mubn (2.1.12.2.), luat că nume divin și nu doar atribut al lui al-Haqq, cu sensul de „Cel care vădește” (sens sugerat de contextul v. 24, 25, în care se spune că cei necredincioși își vor lua plata și vor ști că Dumnezeu este al-Haqq al-Mubn) vorbește despre o acțiune a divinității care se manifestă și în Biblie. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se manifestă și în Biblie. Unul dintre pasajele cele mai sugestive este cuvântarea lui Isus după Cină cea de Taină din Evanghelia după Ioan, în care el spune despre „Duhul adevărului” (tò pne¤mă tQÎs alQtheías - 14,17) că „va vădi (elégxei) lumea de păcat, de dreptate și de judecată” (16, 8). 4.3.12. Mumb (2.1.13.7.). Și Biblia afirmă adesea despre Dumnezeu că asculta rugăciunea omului, ca răspunde așteptării acestuia, insă exprimă acest lucru folosind un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un cotidian la Oradea, două la Cluj). Până la urmă, singurul ziar românesc care apărea sub administrația ungară a fost Tribuna Ardealului. Și-au încetat apariția și destule cotidiane și săptămânale ungurești, în primul rând cele de stânga, din cauza articolelor care vădeau simpatie față de guvernul român (ori erau finanțate tocmai de acesta), chiar dacă era vorba de unicul cotidian maghiar din zonă (de pildă cazul ziarului Máramarosi Hírlap - Știri Maramureșene). La Oradea, patru, la Cluj, trei, la Satu-Mare două cotidiane politice de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
competent în problemă, din cauza următoarelor motive: a) pentru insulta gravă suferită nu a pretins satisfacția corespunzătoare unui cavaler (gentleman); b) a refuzat să se legitimeze, motiv ce a iscat întregul scandal stradal și intervenția poliției; c) întregul său comportament a vădit lașitate"25. Nu avem cunoștință despre cele ce au urmat. Un lucru rămâne cert: Szacsvay a fost mobilizat în primăvara următoare, pe 26 martie 1943; a trebuit să se prezinte în orașul Cluj, la batalionul de infanterie numărul 26/I
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
apetit de a crea. Artista propune un mirific univers vegetal în care floarea nu mai este un intermediar ci un sumum, un dat finit ce prin valențele-i expresive se eliberează de efemer. Piese bine armonizate într-o expoziție echilibrată vădesc faptul că artista a adăugat sensibilității înnăscute un travaliu ce a ajutat-o să-și însușească „tainele” meșteșugului. Virtuozității cu care realizează majoritatea lucrărilor, Viorica Toporaș îi adaugă și subtitlul „joc secund” al titrărilor, căci numind un anume ansamblu floral
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
adică ansambluri de forme culturale incluzând mituri sau creații derivate din acestea, care Îndeplinesc aceleași funcții și care comunică aceleași conținuturi precum miturile izolate. Deși semnificația termenului mitologie pare clară și de la sine Înțeleasă, la o cercetare critică ea se vădește a fi Întemeiată pe un amestec obscur al sensurilor și referenților. Iluzia simplității acestei noțiuni explică faptul că numeroase enciclopedii și dicționare de prestigiu nu Îi consacră un capitol aparte (vezi International Encyclopedia of Social Sciences, 1968; Encyclopedia Universalis, 1968
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
într-o osmoză perfectă, versurile autorului fiind ecoul trăirii lirice a meditațiilor sale, după cum piesele de teatru izvorăsc din conflictele pe care gânditorul le-a surprins, reflectând asupra sensurilor unor eresuri locale. La rândul lui, sistemul metafizic construit de poet vădește o mare anvergură imagistică și acordă o încredere deosebită puterii sugestive a metaforei, folosită frecvent și învestită cu o funcție gnoseologică principală. A ocupat în cadrul grupării de la „Gândirea” o poziție aparte (întruchipând o „stângă” a acesteia, după cum a ținut să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
mont Saint-Clair") semnat de Ch. Sèverin, pseudonim identificat cu ilustrul clasicist N.I. Herescu, de către Virgil Ierunca 54, pe baza unor indicii precum numele ales aluzie la toponimul Severin, orașul natal al profesorului de istorie a literaturii latine, pasiunea pentru clasici, vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu relatează fapte autentice, inventând situații și personaje"55, ipostaziază erosul și thanatosul în contextul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
D.D. Pătrășcanu (Un prânz de gală, Candidat fară noroc, Admiratorii, Pentru bal). Dintre acestea din urmă, cea mai interesantă din perspectiva imixtiunii modurilor comicului și a sustragerii de sub influența caragialiană este nuvela Un prânz de gală. Deși are un titlu vădit ironic și amintește și prin odiseea neplăcutelor incidente de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist, indispoziția mascată de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
La Tudor Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase, putem vorbi de o predilecție pentru cazurile de strident decalaj între pretenție și realitate. Preferăm să începem exemplificarea printr-un text inedit care vădește tocmai această preocupare constantă pentru evidențierea imposturii intelectuale. Scurta piesă neterminată Dodi și Podi, publicată postum de Mitzura Arghezi în revista Manuscriptum (nr. 2/1980, pp. 22-36), credem că este redactată înainte de 1936, întrucât un personaj precum D-na Stroe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Ionescu, ci transformarea cuvântului în probă incriminatoare, în delict capital. În condițiile în care conversația devine o pândă permanentă, o vânătoare de aluzii și imprudențe, găunoșenia dialogului survine ca efect al paralizării deliberate a vorbirii care și-ar putea vădi fatalmente vocația de a spune adevărul. Se recurge în consecință la eschivări prin abandonul în banalități și locuri comune, ele însele purtătoare și suspecte de mesaje subversive: LOCATARUL: Noi discutăm fără nici o reținere. Am observat un lucru. Să zicem că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vise, din Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău etc. sunt tot atâtea modalități de fracționare a continuumului narativ tradițional. Revigorând proza scurtă, Costache Olăreanu excelează ca autor de schițe și portrete, dar și de simple bruioane, însemnări, tablete, vădind aceeași vocație de miniaturist pînă și în romanele sale Confesiuni paralele, Avionul de hârtie, Dragoste cu vorbe și copaci digresive și divizate în episoade rotunjite ca mărgelele unui colier, independente și prinse totodată de un fir narativ. În paginile din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Doru, Ironia, Institutul European, Iași, 1999, pp. 133-137). Prezența acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale, în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LIV, nr. 1/2002, p. 81. 143
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Facultatea de Drept. A publicat schițe, nuvele, prelucrări și traduceri în „Convorbiri literare”, „Peleșul”, „Ateneul român”, „România liberă”, „Epoca”, „Revista idealista” ș.a. A. e un analist, prozele lui din volumele Foc de paie (1896) și Marieta și alte nuvele (1912) vădind o nuanțata pătrundere psihologică. El are, de pildă, o bună intuiție a sufletului infantil. Umorul, în aceste povestiri, e mai mult subînțeles, impulsurile satirice fiind dozate cu oarecare subtilitate. Fiica lui Radu cel Frumos (1905) este un roman de aventuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285469_a_286798]
-
un roman de aventuri, plasat într-un cadru istoric real, populat de personaje care, cele mai multe, au existat aievea. Fără să manifeste o deosebită inventivitate, A. este totuși un bun povestitor. Stilul are o patina de vechime, iar limba, îngrijita, plăcută, vădește cultură. Tragedia Fernanda („Peleșul”, 1887-1888), cu o versificație destul de sigură, dar cu o intrigă ciudată, pare o traducere. Că traducător, A. nu e preocupat de calitatea literară a textelor, versiunile românești pe care le realizează fiind destinate scenei. A tălmăcit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285469_a_286798]