14,506 matches
-
În primele zile de la instalarea infarctului cerebral, anomaliile EEG sunt cele mai pronunțate, ulterior se reduce extinderea modificărilor EEG și voltajul activității lente scad progresiv. În infarctele ischemice care determină edemul cerebral, cu deplasarea structurilor de pe linia mediană apar forme variabile de activitate lentă EEG, uneori o activitate delta polimorfă frontală a emisferei heterolaterale, ceea ce poate duce la o lateralizare eronată a infarctului. La pacienții cu infarcte emisferice mai mici, cât și în infarctele lacunare profunde situate la baza creierului, activitatea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
tratamentului de recuperare în afazii În condițiile unui tratament intensiv, durata ședințelor zilnice a tratamentul recuperator logopedic trebuie să fie de 1- 4 ore zilnic cu pauze orare de 15 minute. Durata obținerii unor rezultate promițătoare în urma tratamentului logopedic este variabilă, de la caz la caz, în funcție de momentul începerii lui. Frecvența cea mai mare de recuperare se realizează după primele trei luni de la AVC. Tratamentul logopedic durează câteva luni, cu pauze și reluări pe o perioade și mai lungi, dar cu continuarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
cuvinte neînlănțuite îbun-pun, bile-pile etc.);compararea similitudinii parțiale în cascadă: cort-port-tort-mort; - compararea similitudinii structurilor permutate: car în cra, rac, arc, car, rac; - compararea sintagmelor care conțin paronime sau au structuri inversate; - citirea de texte cu structuri de complexitate și dificultate variabilă; - citirea de texte „sudate' la care dislexicul separă cuvintele; - citirea de propoziții „dezmembrate' la care dislexicul așează cuvintele în ordinea logică. (86, 228) Metoda analitică Metoda analitică elaborată de Constantin Calavrezo pornește de la premisa că dislexia este rezultatul mecanismelor patogenice
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Imediat se desprinde și vârful limbii care amplifică sonorizarea laringeană și o transformă în rezonanță orală. Sonorizarea laringeană începe înaintea desprinderii marginilor limbii și ajută la acumularea aerului între limbă și palat. Desprinderea vârfului limbii se face cu o coborâre variabilă a mandibulei, în funcție de aspectul sunetului succesor: în silabele deschise îloc, lan, lebădă) mandibula coboară mai mult decât în silabele închise îcalc, licăr, literă). În pronunția silabelor: la, lo, lu, vârful limbii atinge discret palatul într-o mișcare scurtă de ridicare
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
deschiderea maxilarelor. Vocalele o și u sunt asemănătoare prin participarea buzelor la rotunjirea lor, dar vocala o are o deschidere mandibulară și un orificiul labial mai mare. După ordinea descrescătoare a deschiderii maxilarelor vocalele au următoarea succesiune: a, ă îdeschidere variabilă), o, e, u, î, i. - Deprinderea perceperii vibrațiilor toracice în vocea de piept la surdomuți. Antrenametul special al corecției dislaliei vocalelor Ordinea de corectare a vocalelor este următoarea: a, o, u, e, i, ă, î și apoi se trece la
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Din acest motiv, postoperator se recomandă o urmărire continuă a bolnavilor rezecați [16]. Este posibil ca prognosticul mai bun al IPMN să se datoreze, măcar în parte, unui diagnostic mai precoce. CHISTADENOAMELE MUCINOASE (MCN) Carcinomul invaziv apare într-un procent variabil, între 6-36% în cazul MCN [19]. Rezecția chirurgicală este întotdeauna indicată pentru leziunile premaligne. Prognosticul MCN fără carcinom invaziv este foarte bun (supraviețuire 100% la 5 ani). Chistadenocarcinoamele mucinoase au tendința mai mult de a împinge structurile adiacente decât de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92200_a_92695]
-
realizării rezecției cu ELND [55]. Se recurge în acest caz la soluții alternative (terapie adjuvantă). MARGINILE DE REZECȚIE Există o mare variabilitate a datelor cu privire la rezultatul oncologic al rezecțiilor pentru cancer pancreatic. Raportările rezecțiilor cu clearance tip R1 sunt extrem de variabile (între 17% și 85%) [56]. La aceasta contribuie și diferențele de interpretare a conceptului de margine de rezecție și inexistenței unui protocol standard de examinare a pieselor de rezecție [57]. Astfel, în manualul AJCC ediția a VII-a nu este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92200_a_92695]
-
nu poate suplini o chirurgie incompletă. RADIOCHIMIOTERAPIA ADJUVANTĂ Metaanaliza trialurilor clinice deja publicate nu evidențiază un avantaj net pentru radiochimioterapia adjuvantă, pentru acest lucru fiind necesare trialuri randomizate. Lipsa dovezilor asupra eficacității face ca utilizarea tratamentului asociat să fie extrem de variabilă în funcție de continent: 71% în SUA și 29% în Europa. Radiochimioterapia nu poate înlocui o chirurgie incompletă [40]. Nelson [41] a arătat că radiochimioterapia administrată la pacienții operați optimal nu ameliorează supraviețuirea globală ci doar controlul local, ceea ce denotă lipsa de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Bartoş, Cornel Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/92165_a_92660]
-
număr de 23 de subiecți de sex feminin, a constat în evaluarea pe care aceștia o făceau asupra unui număr de 16 slide-uri. Sarcina constă în specificitatea relevanței unor atribute pentru 16 imagini-stimuli dintr-o listă de atribute care descriau variabila "sociabilitate" ("cald"; "agreabil"; "sociabil") și respectiv "inteligență" ("responsabil"; "respectabil"; "intelectual") pe o scală de tip Likert cu șapte trepte. Imaginile-stimuli ilustrau o persoană în cincisprezece ipostaze, astfel: (1) cu o fustă lungă; (2) cu 20 de kilograme în plus; (3
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de semnal), cornuri de praf de pușcă și, mai rar, mânere de cuțit. Etapele de prelucrare cuprindeau următoarele operațiuni: - Se despica osul sau cornul În bucăți de mărimea dorită cu un ferăstrău; - Se trata materialul, prin scufundarea, pentru o perioadă variabilă (după natura lichidului de Înmuiere), Într-o baie de Înmuiere cu apă clocotită, ulei Încins sau leșie fierbinte; - Se ciopleau fețele cu o toporișcă sau cu un cuțit; - Se egalizau cu briceagul;Se lustruiau frecându-se cu praf de cărbune
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
și postcontrast în faza arterială. Având o componentă fibrotică, adenocarcinomul poate capta substanța de contrast în fazele tardive [22, 5, 23]. Secvența de difuzie în cazul adenocarcinomului pancreatic evidențiază, cel mai frecvent valori scăzute ale ADC, deși acesta poate fi variabil, fiind dependent de caracteristicele histopatologice (fig. 273). Astfel, dacă tumora este constituită din fibroză extracelulară abundentă (fibroză edematoasă cu fibre de colagen libere) și o componentă celulară redusă valoarea ADC este mai mare decât a pancreasului normal, în schimb dacă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92190_a_92685]
-
prezintă ca leziuni focale cu proprietăți tisulare diferite de ale parenchimului hepatic normal și aspect similar leziunii primare (fig. 276). Danet și colaboratorii săi au descris metastazele hepatice ca fiind hipointense T1 și izo-moderat hiperintense T2, cu un spectru vascular variabil, cel mai frecvent hipovasculare, cu captarea periferică a substanței de contrast, dar pot fi și hipervasculare cu captarea nodulară a substanței de contrast, chiar dacă tumora este hipovasculară [34]. De obicei, CT detectează leziuni hepatice mai mici de 1 cm, dar
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92190_a_92685]
-
de pancreas. Deși nu sunt studii clare, riscul de cancer de pancreas este considerat similar cu al mutației BRCA2. Mutația p16 și mutația CDKN2A sunt descrise în familiile cu sindromul melanoamelor multiple nevi atipici, o boală autosomal dominantă cu penetranță variabilă. Pacienții cu sindrom Peutz-Jegers, cu mutația genei STK11, au un risc de 132 de ori de cancer pancreatic. Mutațiile MLH1, MSH2, MSH6, PMS2 din sindromul Lynch se asociază cu un risc de 8,6 ori mai mare de cancer pancreatic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez, Pompilia Radu () [Corola-publishinghouse/Science/92199_a_92694]
-
din circumferința coledocului, iar la 2 mm distanță fibrele musculare longitudinale devin și mai numeroase înconjurându-l complet. Aceste fibre musculare intrinseci sunt separate de musculara proprie duodenală prin țesut conjunctiv și, pe alocuri, de parenchim pancreatic [1,2]. Cantități variabile de fibre musculare circulare și longitudinale sunt dispuse de asemenea, în jurul canalului comun. Înainte de a forma canalul comun, coledocul este separat de canalul Wirsung printr-un sept care-și pierde în cele din urmă fibrele musculare, devenind o membrană conjunctivă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92208_a_92703]
-
și Lorsch se încheie cu un capitol care ilustrează, prin numeroase studii, (Woodward; Burns și Stalker; Fiedler, care va fi prezentat în capitolul despre leadership) emergența unei teorii relativiste a organizațiilor. Lucrarea este discutabilă pe mai multe planuri: de exemplu, variabila "diferențiere" comportă aspecte psihologice (atitudini) și elemente structurale. Același lucru este valabil pentru variabila "integrare". Nu este pusă în discuție legitimitatea stabilirii de legături între variabile care nu sunt de aceeași natură. Iar cercetările sunt realizate într-un număr mic
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
și Stalker; Fiedler, care va fi prezentat în capitolul despre leadership) emergența unei teorii relativiste a organizațiilor. Lucrarea este discutabilă pe mai multe planuri: de exemplu, variabila "diferențiere" comportă aspecte psihologice (atitudini) și elemente structurale. Același lucru este valabil pentru variabila "integrare". Nu este pusă în discuție legitimitatea stabilirii de legături între variabile care nu sunt de aceeași natură. Iar cercetările sunt realizate într-un număr mic de întreprinderi. În ciuda acestor lucruri, volumul determină un viraj esențial în teoria organizațiilor, furnizând
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
criza) și prin funcționarea organizațională. Capitolul 5 Socializarea organizațională Salariatul proaspăt recrutat trebuie să se raporteze la o sarcină, la reguli, la ceilalți salariați, la un ansamblu de reprezentări și valori. Socializarea organizațională este un fenomen complex, influențat de multiple variabile (Whitley, Peiro, Sarchielli, 1982; Feij, 1998). Primele cercetări pe această temă (Bakke, 1953) au evidențiat că socializarea este marcată de o dublă mișcare: un proces de interiorizare de către individ a comportamentelor și modurilor de gândire ale colectivului în care se
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
testeze existența acestor faze ajung la rezultate contrastante (vezi Fisher, 1986, pentru o sinteză). Într-adevăr, e greu să credem că toți noii angajați trec prin aceleași etape. Intrarea într-o organizație este un fenomen prea complex, influențat de multiple variabile. Este greu s-o rezumăm printr-un model rigid. 2. Rolul organizației Organizația nu rămâne inactivă. Cum am putut vedea anterior, ea intervine la nivelul socializării prealabile. Dar poate introduce apoi proceduri care facilitează integrarea. Vom numi "tactici de socializare
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
procedurile sunt formale, noul venit este izolat de colectiv pentru a urma un program specific. În procedurile formale, el nu este diferențiat de ceilalți salariați; • caracterul secvențial: în procedurile secvențiale de socializare, etapele socializării sunt net definite; • caracterul fix sau variabil: în procedurile fixe, etapele sunt programate temporal; • utilizarea unui "model de rol": este vorba de procedurile în care un mentor, care ocupă aceeași poziție ca și noul salariat, este însărcinat să-l ghideze; • atitudinea față de nou-venit: acest criteriu opune situațiile
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
misiunea care-i era atașată în mod tradițional. Se comportă atunci ca un inovator. Tacticile de socializare exercită o influență asupra poziției pe care individul o va lua față de rol. De exemplu, socializarea colectivă și socializarea formală favorizează conformismul. Procedurile variabile provoacă anxietate, care împinge, de asemenea, la conformism. Numeroasele ipoteze exprimate de Van Maanen și Schein au fost testate în mai multe cercetări. Jones (1986) demonstrează că tacticile individualizate (individuale, informale) favorizează inovația. Dimpotrivă, instituționalizarea inovării (tactici formale, colective) duce
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
taxonomie este suficientă pentru a lua în considerare cercetările cele mai semnificative din domeniu și analizează variabilele dependente care pot fi luate în calcul potrivit aceste teorii. Tabelul următor prezintă concluziile obținute. Tabelul 6. Variabile dependente reținute de diferitele teorii Variabile dependente Teorii Alegere Efort Satisfacție Performanță Nevoi X X Consolidare X X Echitate X X X X Așteptare X Scopuri X Nu există, prin urmare, o teorie universală a motivației. Motivația cuprinde mai multe fațete: "ceea ce declanșează activitatea, o dirijează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
mică insulă din Irlanda, va permite conturarea acestui efect specific de comunitate, punând în valoare variabilele care-l modulează. Un eșantion reprezentativ din populația insulei a fost comparat cu populații echivalente din mediul urban prin GHQ. Analiza rezultatelor arată că variabila "sex" modulează diferențele care se observă între urbani și locuitorii insulei. În mediul urban, ecartul la nivelul bunăstării psihologice este foarte mare între salariați și cei lipsiți de un loc de muncă. Această bunăstare este mai ridicată în situația de
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
structurat); în fine, puterea liderului este definită ca fiind capacitatea de a influența cariera subordonaților prin avantaje sau sancțiuni. Situația va părea foarte favorabilă dacă liderul este acceptat, dacă postul este structurat și dacă puterea este mare. Combinarea acestor trei variabile permite aprecierea măsurii în care situația este favorabilă sau defavorabilă liderului. Tabelul 8. Diferitele contexte de leadership Relația lider membru Bună Proastă Post Structurat Nestructurat Structurat Nestructurat Putere Mare Mică Mare Mică Mare Mică Mare Mică 1 2 3 4
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
după diferite criterii) grupurilor în întreprinderi. De asemenea, o sinteză a literaturii de specialitate a fost realizată de Trognon și Dessanges (2001) și de Savoie și Beaudin (1995). Trecerea în revistă a acesteia arată că eficiența echipelor depinde de multiple variabile. Ne propunem să organizăm prin tabelul următor factorii care exercită o influență asupra eficienței echipelor. Figura 9. Modelul eficienței echipelor Credem că, atunci când se tratează eficacitatea echipelor, trebuie analizată în primul rând sarcina. Această analiză permite reperarea competențelor individuale necesare
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
grilă de lectură a situației. Apoi, definirea explicită a obiectivelor de atins și feedback-ul legate de rezultatele obținute vor constitui, de asemenea, factori susceptibili de a crește eficiența echipelor. Rezultă că eficiența echipelor este plasată sub influența unor multiple variabile: le-am menționat pe cele mai importante. Modelele sunt, în acest context, dificil de testat. 7. Practici de grup Grupul ocupă un loc din ce în ce mai important în viața organizațiilor. Numeroase experimente care mobilizează colective sunt sau au fost realizate. Ele se
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]