15,959 matches
-
în viața oamenilor, ca și în viața comunităților, este nevoie să știm ce sunt valorile, care sunt caracteristicile după care le putem identifica și clasifica. Cuvântul "valoare" este folosit la nivelul limbajului cu două forme de bază: ca substantiv și verb. Atunci când apare ca substantiv, "valoarea" este legată de principalele idealuri și norme ale unui individ sau ale unei societăți, fraza "familia este o valoare importantă pentru societatea românească", ilustrând această semnificație. Verbul "valoare" este folosit pentru a desemna procesul prin
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
cu două forme de bază: ca substantiv și verb. Atunci când apare ca substantiv, "valoarea" este legată de principalele idealuri și norme ale unui individ sau ale unei societăți, fraza "familia este o valoare importantă pentru societatea românească", ilustrând această semnificație. Verbul "valoare" este folosit pentru a desemna procesul prin care bunurile capătă o anumită importanță și li se atribuie un preț economic. Acesta este un proces de evaluare sau de valorizare a unui bun, care poate fi înțeles din situațiile în
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
efecte asupra schimbării sociale, se dovedesc foarte utile în orice dezbatere privind convingerile, atitudinile și opiniile oamenilor, iar pe baza lor putem cunoaște motivațiile oamenilor. Cuvântul "valoare" este folosit la nivelul limbajului cu două forme de bază: ca substantiv și verb. Atunci când apare ca substantiv, "valoarea" este legată de principalele idealuri și norme ale unui individ sau ale unei societăți. Verbul "valoare" este folosit pentru a desemna procesul prin care bunurile capătă o anumită importanță și li se atribuie un preț
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
lor putem cunoaște motivațiile oamenilor. Cuvântul "valoare" este folosit la nivelul limbajului cu două forme de bază: ca substantiv și verb. Atunci când apare ca substantiv, "valoarea" este legată de principalele idealuri și norme ale unui individ sau ale unei societăți. Verbul "valoare" este folosit pentru a desemna procesul prin care bunurile capătă o anumită importanță și li se atribuie un preț economic. Acesta este un proces de evaluare sau de valorizare a unui bun, care poate fi înțeles din situațiile în
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
acestuia și o susține cât este necesar. La baza conduitei omului se afla întotdeauna un ansamblu de stimuli sau mobiluri trebuințe, tendințe, atracții, interese, aspirații, idealuri care susțin din interior realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini. Termenul ,,motivație’’ derivă dintr-un verb latin medieval “movere”, care înseamnă ,,a pune în mișcare”. Motivația are rolul de a orienta, susține și determina eforturile depuse de elevi în vederea realizării unor scopuri proprii sau a celor fixate de alții. Accepția termenului ,,a fi motivat la învățătură
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
de a oferi cititorului o sinteză a întregii sale creații romanești. Găsim pe tot parcursul textului elemente care conturează o întreagă izotopie a aparenței și a posibilului. Folosirea frecventă a condiționalului optativ(,,sar putea întâmpla”; ,,ar putea fi”) și a verbului ,, a crede” (în general orice frază legată de conținutul mistic al romanului stă sub semnul ipotezei, al incertitudinii) este completată de prezența cuvintelor sau a sintagmelor subliniate de scriitor. Procedeul, prezent și în celelalte romane, are aici un dublu rol
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
cel de la (5) nu este neapărat inacceptabil: (5) Varza mănâncă rândunica. Într-o lume în care varza ar fi recategorizată ca fiind o plantă carnivoră extraordinar de vorace, constrângerile semantice obișnuite nu vor mai exercita o aceeași influență asupra agentului verbului. Prin urmare, este necesar ca o semantică a lumilor posibile (A3) să fie asociată sintaxei. Conexitatea înlănțuirilor de propoziții (fenomene de legare locale) trebuie analizată în cadrul tensiunii textuale: asigurarea reluării-repetiției (continuitatea textuală) garantând progresia. Lucrările de lingvistică devenite de acum
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
relative). Dacă, în poemul lui Desnos, lipsa de coeziune-repetiție este flagrantă, aceasta se datorează faptului că elementul de legătură dintre fiecare nouă propoziție și precedenta este prea puțin nuanțat, condițiile de reluare fiind absolut insuficiente. Tranzițiile determină succesiunea a șase verbe la perfectul simplu sau șase evenimente constituente ale unor nuclee fără nicio completare cu un imperfect, adică cu o stare. Rezultatul este, în fapt, producerea unei succesiuni orientate în întregime către un final: "(Blestemată fie) mașina în care mama ta
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de transformare sau, la modul mai general, de eveniment, conform criteriilor reținute de Lévi-Strauss, Greimas, Barthes și Bremond. (1989: 160) Caracterul narativ nu ar putea fi concentrat doar în forma verbală, el pare să țină de "acțiune și nu de verbul în sine, în calitate de categorie lingvistică" (Combe 1989: 160). Într-adevăr, prin intruziunea unui verb de stare rezultă o propoziție descriptivă: (19) Marchiza locuiește într-un hotel particular de pe bulevardul Foch. Simpla introducere a perfectului simplu ar fi suficientă să transforme
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Greimas, Barthes și Bremond. (1989: 160) Caracterul narativ nu ar putea fi concentrat doar în forma verbală, el pare să țină de "acțiune și nu de verbul în sine, în calitate de categorie lingvistică" (Combe 1989: 160). Într-adevăr, prin intruziunea unui verb de stare rezultă o propoziție descriptivă: (19) Marchiza locuiește într-un hotel particular de pe bulevardul Foch. Simpla introducere a perfectului simplu ar fi suficientă să transforme (19) în propoziție narativă. Faptul de a locui la adresa indicată poate deveni un eveniment
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
va ieși la ora cinci. (23) Marchiza a ieșit la ora cinci. (24) Marchiza iese la ora cinci. În (21), fie suntem în curs de a caracteriza (propoziție descriptivă exemplară) subiectul pe baza obiceiurilor sale (frecventativul), fie această propoziție cu verbul la imperfect lasă loc unei sucesiuni de tipul: "... când, într-o zi, un bărbat, îmbrăcat destul de ciudat, o abordă". În acest ultim caz, avem de-a face cu o schemă de incidență caracteristică unei succesiuni narative. În (22), ne aflăm
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se duse la teatru. (27) După ce marchiza ieși la ora cinci, ea se duse la teatru. nu notează decât faptul că succesiunea temporală poate fi exprimată explicit sau implicit și că: Atunci când o frază are mai multe propoziții, determinate de verbe distincte, fiecare dintre ele constituie o unitate minimală a povestirii, întreaga frază nefiind decât o expansiune a acestei unități de bază care pregătește câmpul, și mai vast, al unei expansiuni la nivel discursiv, pe care, în general, îl luăm exclusiv
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ne permite descrierea acestei povestiri ca o secvență care arată inserția unei alte secvențe în macro-propoziția centrală (Pn3 (Re)acțiunea) din primul nivel. Prima secvență narativă (Sn1) se constituie dintr-o succesiune de macro-propoziții narative: Pn1 [a] = Situația inițială Orientarea, verbe la imperfect. Pn2 [b] = Complicația [declanșatorul procesului] [și când] și verbul la perfectul compus. Pn3 [c] da [g] = Re-acțiunea [aici secvența inserată Sn2, detaliată mai sus]. Pn4 [h] = Rezolvarea ca încercare, verb la perfect simplu. Pn5 [i] = Situația finală, verb
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei alte secvențe în macro-propoziția centrală (Pn3 (Re)acțiunea) din primul nivel. Prima secvență narativă (Sn1) se constituie dintr-o succesiune de macro-propoziții narative: Pn1 [a] = Situația inițială Orientarea, verbe la imperfect. Pn2 [b] = Complicația [declanșatorul procesului] [și când] și verbul la perfectul compus. Pn3 [c] da [g] = Re-acțiunea [aici secvența inserată Sn2, detaliată mai sus]. Pn4 [h] = Rezolvarea ca încercare, verb la perfect simplu. Pn5 [i] = Situația finală, verb la imperfect. Răspunzătoare de acțiunea diferită de primul proces, secvența centrală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de macro-propoziții narative: Pn1 [a] = Situația inițială Orientarea, verbe la imperfect. Pn2 [b] = Complicația [declanșatorul procesului] [și când] și verbul la perfectul compus. Pn3 [c] da [g] = Re-acțiunea [aici secvența inserată Sn2, detaliată mai sus]. Pn4 [h] = Rezolvarea ca încercare, verb la perfect simplu. Pn5 [i] = Situația finală, verb la imperfect. Răspunzătoare de acțiunea diferită de primul proces, secvența centrală (Sn2) poate fi descrisă: Pn1' [c] = Situația inițială (despre care + imperfect). Pn2' [d] = Complicația (atunci + perfect simplu). Pn3' [e] = Evaluarea centrală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
verbe la imperfect. Pn2 [b] = Complicația [declanșatorul procesului] [și când] și verbul la perfectul compus. Pn3 [c] da [g] = Re-acțiunea [aici secvența inserată Sn2, detaliată mai sus]. Pn4 [h] = Rezolvarea ca încercare, verb la perfect simplu. Pn5 [i] = Situația finală, verb la imperfect. Răspunzătoare de acțiunea diferită de primul proces, secvența centrală (Sn2) poate fi descrisă: Pn1' [c] = Situația inițială (despre care + imperfect). Pn2' [d] = Complicația (atunci + perfect simplu). Pn3' [e] = Evaluarea centrală (imperfect). Pn4' [f] = Rezolvarea (perfect simplu). Pn5' [g
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
etc.), foarte frecvenți totuși în povestire, pot fi asociați, chiar înlocuiți cu conectori argumentativi (dar, atunci, în consecință, deci etc.); prezența perfectului simplu nu este nicio condiție necesară, nici suficientă pentru definirea secvenței narative: prezentul narațiunii este foarte frecvent; prezența verbelor care exprimă acțiuni este de asemenea o caracteristică a descrierilor de acțiuni... Desigur, aceste configurări ale mărcilor pot fi proiectate astfel: o concentrare a anaforelor pronominale (această formă de tematizare este probabil unul din indiciile formale cele mai caracteristice ale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
În (3), trecerea de la "...amicul public nr. 1" la "Charlot" este marcată prin două puncte, ceea ce determină, și aici, modificarea temei-titlu, semnalând reformularea prin intermediul punctuației. Formele lingvistice ale reformulării pleacă de la simpla apoziție subliniată prin punctuație, mergând la utilizarea unui verb explicit de tipul: N 1 se numește / se cheamă N 2 (nume propriu) trecând prin structurile: N 1 pe scurt / deci / așadar (este) N 2 N 1 într-un cuvânt / astfel spus / mai exact / mai bine spus / cu alte cuvinte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care o propun acum ține seama, în mai mare măsură, de faptul că această structură poate fi asimilată unui proces de condensare lexicală: trecerea de la lista [b] la un lexem supraordonat [a], care servește rețetei de temă-titlu, prin intermediul [c] al verbelor de acțiune. G. Vigner (1990: 109)22 identifică această dinamică, însă fără să releve consecințele tipologiei care se impune: un astfel de proces corespunde structurii descrierii. Putem afirma că textul programator introduce o dinamică în structura sa: [a] nu se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
introdusă o evaluare finală, aceasta nu determină nicio transformare din descriere de acțiuni în povestire: criteriul (E) lipsește cu desăvârșire. Cu alte cuvinte, un algoritm liniar de transformări nu este o povestire. La acest punct ar fi necesar să fixăm verbul a relata pentru raporturile non-narative de înlănțuiri de acțiuni. Astfel, Ulise relatează aici momentul construirii patului (descrie fabricarea lui), dar propriu-zis nu povestește nimic. "Povestirea unui vis" înseamnă relatarea unei serii, necoordonate din punct de vedere cauzal, de acte și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
d) la (i) = S-e [O-e] Cea de-a doua secvență este ceva mai complexă. Trebuie, într-adevăr, ca obiectul problematic (O-q) să fie căutat în propoziția (m) care subliniază, prin intermediul anaforicului "acesta" și prin folosirea implicită a verbului "a explica", inversiunea ordinii macro-propozițiilor. De acum, structura periodică ternară precedentă (propozițiile j + k + l) constituie explicația (S-e) sau P. expl. 2 modalizată prin folosirea lui "poate". Propoziția (n) este o concluzie-evaluare (P. expl. 3) reprezentativă. Avem îndoieli în ceea ce privește
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nucleul lichid. Energia care întreține această dinamică rezultă din: 1. forța lui Arhimede produsă de diferența de temperatură; 2. energia de gravitație obținută prin pătrunderea unor materiale grele în stratul de suprafață sau în nucleu. (Robert Laffont 1988: 81) Prezența verbului a explica ("nu poate fi explicat") de la începutul acestui capitol presupune clar că dezvoltarea subiectului este un răspuns implicit la întrebarea: "(Care sunt) cauzele magnetismului terestru" (P. Expl. 1). Un prim răspuns dat vine cu o explicație insuficientă. Urmează apoi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Thésée că nu este cu nimic mai răspunzător de moartea fiului său, însă pe de altă parte el aduce elogii eroului, victima nevinovată (genul epidictic). În planul receptării estetice, din acest patetic cântec funebru transpare dubla dimensiune epică și poetică. Verbele la imperfect din versurile (1498-1506) ale orientării permit dezvoltarea unui amplu tablou: Priveam pe fiul vostru în carul lui mergînd Soldații lui în gardă îl însoțeau tăcînd O similitudine reiterată transpare din relația soldați-erou-caii de luptă: Cu ochii stinși, cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1502, 1504, 1505, metonimiile, metaforele "câmpiei de apă" din vers. 1513 și până la "spuma de sânge" din versul 1538) ar merita aici o mai amplă abordare. Trebuie să insistăm mai ales asupra hipotipozei care, prin prezentul istoric având drept suport verbul a vedea din v. 1545-1548 ("Am văzut, Doamne, am văzut..."), este figura clasică a elogiului funebru. Lamy va da următoarea definiție: " Hipotipoza este un fel de entuziasm care ne face să ne imaginăm ceva ce nu există în realitate și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de bine reprezentate prin cuvânt încât auditorul crede mai degrabă că vede decât aude" prezentată de Quintilien în Institutio oratorae (IX, 2). Mai mult, nu ne surprinde faptul de a regăsi la Dumarsais, cu privire la povestirea lui Théramène: "Observați că toate verbele acestei narațiuni sunt la prezent, "valul se apropie, se sparge" etc. ceea ce realizează hipotipoza, imaginea, pictura, pare că acțiunea se petrece sub ochii noștri." (Traité des tropes, II, 9). Un singur perfect simplu vine să întrerupă continuitatea perzentului istoric în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]