5,913 matches
-
sub coapse, iar sub cap și trunchi perne suplimentare, în așa fel încât unghiul format de planul coapselor și cel al abdomenului să fie cuprins între 120 și 150°, realizându-se așa-numita „poziție de suprarepaus” (Stroescu, 1979). În algiile vertebrale joase, în funcție de regiunea afectată, se intervine pentru reeducare posturală din poziția de decubit dorsal, cu coapsele și genunchii flectați, plantele sprijinite pe perete sau pe sol, poziția din care se apropie regiunea respectivă de planul de sprijin (pat sau sol
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se apropie regiunea respectivă de planul de sprijin (pat sau sol). Prin acest exercițiu se urmărește redresarea curburilor și degajarea articulațiilor intervertebrate pentru a pune discul în repaus. Se folosesc și pozițiile așezat sau stând cu spatele la perete, pentru redresarea coloanei vertebrale. 2. Posturile susținute Pacientul adoptă o postură corectivă, dar nu poate menține rectitudinea regiunii lombare sau dorsale, sau pe cea a membrelor superioare și inferioare, ceea ce impune utilizarea unor mijloace ajutătoare pentru susținerea acestor posturi. În acest sens, de strictă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ar fi: saci cu nisip, benzi elastice, scripeți cu contragreutăți, perne mici și dure, suluri, cordaje etc. Acest inventar poate fi completat și cu unele amenajări la nivelul patului, cumarfi: • introducerea unei planșete sub saltea, pentru a asigura rectitudinea coloanei vertebrale; • un montaj de tracțiune-suspensie la pat numit rec sau trapez; • utilizarea patului basculant (Maccagno) etc. Folosirea acestui mic inventar obligă pacientul să cunoască: poziția corectă ce trebuie adoptată; modul de utilizare a acestor mijloace; durata de timp cât pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
care le prezintă pacientul: - la poziția capului: în ce direcție este înclinat și cât de mult este răsucit; - la poziția umerilor: aduși, ridicați, coborâți simetric sau asimetric; - la forma toracelui: în pâlnie, stern înfundat sau este în carenă; - la coloana vertebrală: poate prezenta devieri în plan frontal, scolioze sau sagital, lordoze sau cifoze. Mai poate prezenta spate plan; - la bazin: în anteversie, retroversie sau lateroversie; - la membrele superioare: dacă prezintă deficiențe sau malformații; iar la membrele inferioare, următoarele deficiențe: genu valgum
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
față pentru a se apăra de cădere. Pentru sporirea complexității, acest exercițiu poate fi continuat și cu rostogolirea înainte (peste cap). Fig. VII.5 a, b Exercițiul se folosește numai atunci când copilul are dezvoltat tonusul de extensie la nivelul coloanei vertebrale și al capului (Robănescu, 1983). Rostogolireatc "Rostogolirea" Este considerată un act motric complex, pe care trebuie să-l execute copilul. La început acțiunea vizează întregul corp, în sensul că membrele sunt angrenate o dată cu trunchiul și capul. Pe măsură ce copilul dobândește ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
vârstei și capacității de înțelegere a copilului. 8. Nu așteptați recunoștință din partea copilului vostru. Nu el a cerut să-l nașteți, voi l-ați dorit! Capitolul VIIItc "Capitolul VIII" Kinetoterapia deficiențelor fizice ale coloanei vertebraletc "Kinetoterapia deficiențelor fizice ale coloanei vertebrale" Trunchiul joacă un rol important în asigurarea mobilității tuturor segmentelor corpului omenesc, în principal în relație cu posturile de bază, precum și cu ortostatismul, atât în condiții statice, cât și dinamice, îndeplinirea acestor funcții revenind coloanei vertebrale și grupeleor musculare ce
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
deficiențelor fizice ale coloanei vertebrale" Trunchiul joacă un rol important în asigurarea mobilității tuturor segmentelor corpului omenesc, în principal în relație cu posturile de bază, precum și cu ortostatismul, atât în condiții statice, cât și dinamice, îndeplinirea acestor funcții revenind coloanei vertebrale și grupeleor musculare ce acționează asupra trunchiului. În acest context, coloana vertebrală reprezintă axul de susținere al corpului, caracterizat prin rezistență și suplețe. Luate în parte, rezistența este asigurată în principal de structurile osoase vertebrale, alături de care participă, cu rol
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mobilității tuturor segmentelor corpului omenesc, în principal în relație cu posturile de bază, precum și cu ortostatismul, atât în condiții statice, cât și dinamice, îndeplinirea acestor funcții revenind coloanei vertebrale și grupeleor musculare ce acționează asupra trunchiului. În acest context, coloana vertebrală reprezintă axul de susținere al corpului, caracterizat prin rezistență și suplețe. Luate în parte, rezistența este asigurată în principal de structurile osoase vertebrale, alături de care participă, cu rol de atenuare, curburile din plan sagital și tonusul muscular postural. Cât privește
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
îndeplinirea acestor funcții revenind coloanei vertebrale și grupeleor musculare ce acționează asupra trunchiului. În acest context, coloana vertebrală reprezintă axul de susținere al corpului, caracterizat prin rezistență și suplețe. Luate în parte, rezistența este asigurată în principal de structurile osoase vertebrale, alături de care participă, cu rol de atenuare, curburile din plan sagital și tonusul muscular postural. Cât privește suplețea articulară, asigurarea acesteia se regăsește în particularitățile anatomo-funcționale ale articulațiilor dintre vertebre. Discurile intervertebrale suportă presiuni foarte mari, în funcție de poziția trunchiului și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
plan sagital și tonusul muscular postural. Cât privește suplețea articulară, asigurarea acesteia se regăsește în particularitățile anatomo-funcționale ale articulațiilor dintre vertebre. Discurile intervertebrale suportă presiuni foarte mari, în funcție de poziția trunchiului și de încărcătura la care sunt supuse. La nivelul coloanei vertebrale, mișcările aucaracter plurisegmentar, prin însumarea mișcărilor intervertebrale ale segmentului respectiv. Practic, coloana vertebrală îndeplinește un rol dublu: static și dinamic. În prima situație, coloanei vertebrale îi revine rolul de a susține capul, gâtul și trunchiul, de care sunt legate membrele
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
regăsește în particularitățile anatomo-funcționale ale articulațiilor dintre vertebre. Discurile intervertebrale suportă presiuni foarte mari, în funcție de poziția trunchiului și de încărcătura la care sunt supuse. La nivelul coloanei vertebrale, mișcările aucaracter plurisegmentar, prin însumarea mișcărilor intervertebrale ale segmentului respectiv. Practic, coloana vertebrală îndeplinește un rol dublu: static și dinamic. În prima situație, coloanei vertebrale îi revine rolul de a susține capul, gâtul și trunchiul, de care sunt legate membrele superioare. În ceea ce privește rolul dinamic, acesta se manifestă prin capacitatea de mișcare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
foarte mari, în funcție de poziția trunchiului și de încărcătura la care sunt supuse. La nivelul coloanei vertebrale, mișcările aucaracter plurisegmentar, prin însumarea mișcărilor intervertebrale ale segmentului respectiv. Practic, coloana vertebrală îndeplinește un rol dublu: static și dinamic. În prima situație, coloanei vertebrale îi revine rolul de a susține capul, gâtul și trunchiul, de care sunt legate membrele superioare. În ceea ce privește rolul dinamic, acesta se manifestă prin capacitatea de mișcare pe care o asigură mobilitatea articulațiilor intervertebrale, și ele cu limite de amplitudini diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de care sunt legate membrele superioare. În ceea ce privește rolul dinamic, acesta se manifestă prin capacitatea de mișcare pe care o asigură mobilitatea articulațiilor intervertebrale, și ele cu limite de amplitudini diferite de la o regiune la alta. Privită în plan frontal, coloana vertebrală este în rectitudine, în timp ce în plan sagital prezintă trei curburi considerate fiziologice: cervicală, dorsală și lombară, ca urmare a adaptării sale la poziția ortostatică (Baciu, 1981). Dacă la naștere copilul prezintă numai curbura dorsală, justificată de poziția sa din viața
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
iar a doua, cea lombară, se va forma și accentua ca o consecință a dobândirii stațiunii bipede, însă ambele în sens invers față de cea dorsală. Realizarea ortostatismului îi permite copilului să-și diversifice aria mișcărilor corpului și, implicit, ale coloanei vertebrale, care, în aceste condiții, dobândește treptat capacitatea de a executa în plan sagital flexia și extensia, în plan frontal - înclinarea laterală, iar în plan transversal - răsucirea. După Lapièrre (1986), mișcările la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mișcărilor corpului și, implicit, ale coloanei vertebrale, care, în aceste condiții, dobândește treptat capacitatea de a executa în plan sagital flexia și extensia, în plan frontal - înclinarea laterală, iar în plan transversal - răsucirea. După Lapièrre (1986), mișcările la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate; • forma și orientarea apofizelor articulare; • gradul de înclinare a apofizelor spinoase. În plan frontal coloana vertebrală este
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
aceste condiții, dobândește treptat capacitatea de a executa în plan sagital flexia și extensia, în plan frontal - înclinarea laterală, iar în plan transversal - răsucirea. După Lapièrre (1986), mișcările la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate; • forma și orientarea apofizelor articulare; • gradul de înclinare a apofizelor spinoase. În plan frontal coloana vertebrală este rectilinie, în timp ce pe verticală linia sa de simetrie este
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
treptat capacitatea de a executa în plan sagital flexia și extensia, în plan frontal - înclinarea laterală, iar în plan transversal - răsucirea. După Lapièrre (1986), mișcările la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate; • forma și orientarea apofizelor articulare; • gradul de înclinare a apofizelor spinoase. În plan frontal coloana vertebrală este rectilinie, în timp ce pe verticală linia sa de simetrie este dată de platforma
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o mai mare mobilitate; • forma și orientarea apofizelor articulare; • gradul de înclinare a apofizelor spinoase. În plan frontal coloana vertebrală este rectilinie, în timp ce pe verticală linia sa de simetrie este dată de platforma sacrată, care o menține în echilibru în plan frontal. Osul sacrum, împreună cu perechile de oase ilion, ischion și pubis formează bazinul, care, prin modificarea poziției sale în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
preocuparea pentru imprimarea reflexului de atitudine corectă a corpului (Keim, 1972). În cazul scoliozelor structurale, de gradul II și III, literatura de specialitate prezintă mai multe scheme terapeutice, prin intermediul cărora se poate acționa pentru a corecta aceste devieri ale coloanei vertebrale. Cooperarea dintre KT și pacient este esențială, acesta din urmă trebuind să fie informat exact asupra următoarelor probleme: a) ce este contracția izometrică și care sunt elementele de progresivitate; b) care părți ale corpului sunt solicitate și modul cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
etc.), prin intermediul cărora pacientul să poată executa, cu mai multă ușurință, contracțiile izometrice. În acest context, după adoptarea poziției corecte de lucru, pacientul va fi în măsură să solicite selectiv numai musculatura ce urmează a fi redresată la nivelul coloanei vertebrale, partea opusă fiind menținută într-o stare de relaxare. Programul terapeutic precizează ce fel de exerciții fizice urmează a fi executate voluntar de către pacient, în timp ce intervenția KT are rolul de a localiza mișcarea, de a facilita sau îngreuna acțiunea, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ce fel de exerciții fizice urmează a fi executate voluntar de către pacient, în timp ce intervenția KT are rolul de a localiza mișcarea, de a facilita sau îngreuna acțiunea, în funcție de scopul terapeutic propus. Domeniile pe care le abordează mobilizarea pasivă a coloanei vertebrale vizează scoliozele, cifozele, lordozele și unele algii vertebrale. Se face precizarea că, în cadrul mobilizărilor pasive ale coloanei vertebrale, unele exerciții sunt asociate cu mișcări cu caracter activ executate la limita restantului funcțional. În acest mod, pacientul este pregătit metodic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
executate voluntar de către pacient, în timp ce intervenția KT are rolul de a localiza mișcarea, de a facilita sau îngreuna acțiunea, în funcție de scopul terapeutic propus. Domeniile pe care le abordează mobilizarea pasivă a coloanei vertebrale vizează scoliozele, cifozele, lordozele și unele algii vertebrale. Se face precizarea că, în cadrul mobilizărilor pasive ale coloanei vertebrale, unele exerciții sunt asociate cu mișcări cu caracter activ executate la limita restantului funcțional. În acest mod, pacientul este pregătit metodic pentru a prelua funcția regiunii prelucrate, în totalitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a localiza mișcarea, de a facilita sau îngreuna acțiunea, în funcție de scopul terapeutic propus. Domeniile pe care le abordează mobilizarea pasivă a coloanei vertebrale vizează scoliozele, cifozele, lordozele și unele algii vertebrale. Se face precizarea că, în cadrul mobilizărilor pasive ale coloanei vertebrale, unele exerciții sunt asociate cu mișcări cu caracter activ executate la limita restantului funcțional. În acest mod, pacientul este pregătit metodic pentru a prelua funcția regiunii prelucrate, în totalitatea sa. Mobilizările pasive ale coloanei vertebraletc "Mobilizările pasive ale coloanei vertebrale
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
vertebrale, unele exerciții sunt asociate cu mișcări cu caracter activ executate la limita restantului funcțional. În acest mod, pacientul este pregătit metodic pentru a prelua funcția regiunii prelucrate, în totalitatea sa. Mobilizările pasive ale coloanei vertebraletc "Mobilizările pasive ale coloanei vertebrale" υ Pacientul: stând călare pe banca de gimnastică, cu coatele îndoite; palmele pot fi plasate la nivelul claviculelor sau pe cap. ω KT este plasat în spate, P mâna dreaptă cu policele pe scapulă, iar degetele 2-5 pe claviculă; CP
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
stângă. Φ INDICAȚII METODICE: acțiunea se execută lent, în poziție finală se inspiră, iar în cea inițială se expiră; pacientul trebuie să mențină spatele drept, brațul să fie lipit de cap; privirea orientată spre înainte, ușor în sus. Mobilizările coloanei vertebrale în plan sagital Curburile coloanei vertebrale în plan sagital sunt justificate în mod fiziologic, având rolul de a asigura atenuarea șocurilor pe verticală și de a contribui la menținerea echilibrului întregului corp, în condiții statice și dinamice. Referitor la atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]