7,806 matches
-
cuceri lumea mondenă europeană dispare în mod absurd. Normalul, modestul Erasmus Ionescu are funcția de martor imparțial și, în conflictul din interiorul familiei, rolul lui este neînsemnat. Trece și el prin tulburări erotice ale vârstei (sugestia este că el practică viciul solitudinii juvenile), dar suferințele sale nu interesează pe nimeni și nu complică în nici un fel viața familiei. Este ipostaza banală a fiului cuminte și înțelept, respectuos față de părinți, solidar cu frații săi. El își asumă rolul de a fi cronicarul
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Elena, Sașa Comăneșteanu, Chiajna și Vitoria Lipan, după Matilda lui Victor Petrini și Vica Delcă, seria Marilenelor lui D. conține, practic, toate vârstele și mediile noastre de viață: satul iremediabil alterat și ruinat, mahalaua colectivismului sordid și coagulat exclusiv de viciul deriziunii, snobimea nudistă de la Vama Veche, mimând occidentalismul nonșalant, putreziciunea funcționărească, debusolarea acneic-alcoolică a adolescenților de bani gata post ’89. Crunt lexical (scriitorul este un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
subterraneus a lui Athanasius Kircher, texte de mare circulație, aparținând fondului culturii europene, transpuse și prelucrate integral sau parțial și în limba română. Ca tehnică literară, D. ar putea fi comparat cu Fiore di virtù prin schema de înfruntare dintre vicii și virtuți. Odată cu D. pătrunde însă în literatura română una dintre cele mai frumoase modalități de concretizare a acestei scheme, și anume cea din Psihomachia lui Prudentius. Virtuțile și viciile sunt întrupate de personaje feminine, primele de o frumusețe reală
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
comparat cu Fiore di virtù prin schema de înfruntare dintre vicii și virtuți. Odată cu D. pătrunde însă în literatura română una dintre cele mai frumoase modalități de concretizare a acestei scheme, și anume cea din Psihomachia lui Prudentius. Virtuțile și viciile sunt întrupate de personaje feminine, primele de o frumusețe reală și exemplară, celelalte fie urâte, fie de o frumusețe înșelătoare. Desigur, cartea nu este deloc străină de imaginea care stă în centrul scrierii lui Cantemir, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
una dintre temele dominante ale producției sale poetice, adunată în Fabule, 1883, Versuri, 1884, Făt-Frumos. Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, 1889: spleenul, invazia pustiitoare a monotoniei și urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale pustiului, teritoriu înghețat sau deșert de nisip spulberat. Aici
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de târg cu suita sa grotescă (escroci, demnitari dubioși, vampe, dezmoșteniți ai soartei), caricaturizați în forfota dezvelirii unui monument închinat libertății recent dobândite - care devine justificarea viciilor fiecăruia. Comedia Regele broaștelor (1995) fixează stilul fantastic și halucinator al dramaturgului, care alegorizează cu instrumentele unui bestiar modern spectacolul lingvistic al deformării și aberației din realitatea contemporană (în lumea îmbogățiților din anii ’90, stăpân la Snagov este Regele broaștelor
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
precum credința, speranța, iubirea. Apoi, în alte vremi, s-au impus virtuți ca perseverența în muncă, spiritul de economie (chiar zgârceniaă, spiritul de familie, patriotismul. Franklin include printre virtuți curățenia, tăcerea, hărnicia. Setea de îmbogățire, care, pentru greci, era un viciu, devine o virtute la începutul capitalismului. Au mai fost trecute printre virtuți sinceritatea și statornicia; în alte împrejurări, intoleranța și spiritul de sacrificiu, iar alteori toleranța și spiritul colectivist. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Nietzsche a lansat un virulent
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cognitive și afective în cazul personalităților patologice. Abordând conceptul de moral insanity, care are ca substrat o degenerescență neuronală, el consideră indivizii respectivi ca fiind incapabili să-și însușească și să utilizeze valorile morale, dar abili în a-și ascunde viciul structural în funcție de context. Stigmatizați antropologic, psihopații afișează și manifestări clinice episodice afective și instinctuale, care însă sunt net dominate de comportamentul antisocial. În nici una dintre variante ei nu pot fi derogați de responsabilități. Contactul cu legea este plauzibil mai ales
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
putere. Primul reper vizează capacitatea de a avea reprezentări stabile și integrate ale Eului despre Sine și cei din jur. Cel de-al doilea cuprinde deficiențele relaționale interpersonale în sensul atașamentului, intimității și echilibrului iar cel de-al treilea integrează viciile comportamentului prosocial în sensul raporturilor dintre incisivitate și autocontrol, dintre activism și pasivitate. Modelul lui BENJAMIN coalizează atribute psihodinamice și interpersonale care fundamentează tehnici psihoterapeutice omonime la care se adaugă cele cognitive (MARKOWITZ și colab., 1998Ă. Psihoterapiile interpersonale și-au
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
semnificând perturbările ce azi le numim psihiatriceă și „moral insanity” a lui PRITCHARD (1835Ă. În vremea lui PRITCHARD s-a dezvoltat și o psihiatrie morală, mai ales în Germania (HEINROTHĂ care susținea principiul conform căruia cauza bolii psihice este păcatul, viciul, abuzul de alcool, sexualitatea, actele imorale (ALEXANDER, SELESNIK, 1972Ă. Această doctrină a dus și la o teorie a degenerescenței, cei ce păcătuiesc având urmași tarați fizic și moral care adâncesc de-a lungul generațiilor păcatul originar, ducând la demență și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cel recuperabil. Încondeind factorii represivi, adică bruta și obtuzul (de la gardieni până la director), atent la toată această lume amestecată care, printre speranțe, deznădejdi și resemnări, își omoară timpul ce abia se târâie, D. portretizează cu ascuțime. Sunt aici minori dedați viciului și nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
și dor, București, 1972; Vasile Oarcea, Poezii populare din Țara Zarandului, București, 1972; Folclor literar din Bihor, Oradea, 1974; C. Mohanu, Fântâna dorului. Poezii populare din Țara Loviștei, București, 1975; Zamfir Dejeu, Folclor muzical de pe Valea Drăganului, Cluj-Napoca, 1976; Alexiu Viciu, Flori de câmp, îngr. și pref. R. Todoran și I. Taloș, Cluj-Napoca, 1976; Const. Brăiloiu, Emilia Comișel, Tatiana Gălușcă-Crâșmariu, Folclor din Dobrogea, pref. Ovidiu Papadima, București, 1978; Traian Mârza, Ilona Szenik, Gh. Petrescu, Zamfir Dejeu, Mircea Bejinaru, Folclor muzical din
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
se reunesc prin birturi și taverne de mahala sau în case deocheate, ca aceea a „adevăraților Arnoteni”, unde se dedau beției, jocurilor de cărți și plăcerilor carnale. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în ei îmbinându-se josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută distantă, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu detașare, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Craii își presară
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
plăcerilor carnale. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în ei îmbinându-se josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută distantă, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu detașare, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Craii își presară chefurile cu visuri, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți, spre tărâmuri îndepărtate, dar adevărata plăcere „o aflau în vorbă, în taifasul ce îmbrățișa numai lucruri
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
stemelor și figurilor nobiliare, al căror urmaș se credea, C. infuzează în Craii de Curtea-Veche un anume regret, o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi. Din acest punct de vedere, romanul are și o altă semnificație. El zugrăvește destrămarea prin viciu și desfrâu a aristocrației, a ultimelor ei vlăstare. Pașadia și Pantazi, purtători degenerați ai blazoanelor, oficiatori ai viciului cu gesturi de rafinament seniorial, se prăbușesc fără putință de salvare, în timp ce Pirgu răzbate până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi. Din acest punct de vedere, romanul are și o altă semnificație. El zugrăvește destrămarea prin viciu și desfrâu a aristocrației, a ultimelor ei vlăstare. Pașadia și Pantazi, purtători degenerați ai blazoanelor, oficiatori ai viciului cu gesturi de rafinament seniorial, se prăbușesc fără putință de salvare, în timp ce Pirgu răzbate până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale și politice. Deși sunt descrise turpitudinea și promiscuitatea Bucureștiului de altcândva, urbe de la „porțile Orientului”, totuși din paginile
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
politice. Deși sunt descrise turpitudinea și promiscuitatea Bucureștiului de altcândva, urbe de la „porțile Orientului”, totuși din paginile romanului se degajă un farmec particular. Cu o remarcabilă intuiție artistică, C. a putut extrage o poezie indicibilă din boema și surparea prin viciu a personajelor coborâtoare din stirpea aristocratică. Peste tot este infuzată poezia tainei, a ființelor stranii, corelată cu voluptatea farmecului nocturn. Scriitorul șterge adesea hotarul dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și fanteziei, creând viziuni fascinante
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
fluorid (evolutiv); 26 de cazuri de deformații dobândite ale coloanei vertebrale; câte 18 cazuri pentru fiecare din următoarele afecțiuni: obezitate de origine neendocrină, malnutriție protein-calorică (distrofie); 16 cazuri de hepatită virală acută; 13 cazuri de hipotrofie manifestă; 12 cazuri de vicii de refracție și 12 cazuri de alte afecțiuni cronice ale tubului digestiv; 11 cazuri de boli cronice ale ochiului și anexelor sale; câte opt cazuri de reumatism articular acut și opt cazuri de deformații dobândite ale membrelor; șapte cazuri de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
-lea, în Bologna, probabil de Tommaso Gozzadini 50, ea a cunoscut o circulație foarte mare atât în Occident, cât și în Europa Răsăriteană și o influență pe măsură. Având un scop definit moralizator, ea reprezintă o antologie de virtuți și vicii, pe care le comentează și le compară cu câte un animal. În acest mod, animalul devine imagine a păcatului sau a bunei conduite. Sigur, influența Fiziologului este evidentă și aici, deși cele două lucrări, în diferite variante, au lucrat în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu entuziasm în câteva note care alcătuiesc un mic bestiar de uz propriu 51. Ceea ce demonstrează că nici umanismul nu se sustrăgea cu totul șarmului exercitat de aceste lucrări moralizatoare medievale. Animalele devin, în această lucrare, embleme ale virtuților și viciilor. Astfel, castorul semnifică pacea, ursul mânia, furnica prevederea, vulpea nedreptatea ("strâmbătatea"), leul puterea, șoimul mărinimia, dar și trufia, păunul trufia, unicornul (numit în una din edițiile românești "leocorn") nesocotința, lupul lăcomia, liliacul curvia ș.a.m.d. Multe dintre aceste valori
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
patru secole (al XVI-lea-al XIX-lea), la care se adaugă ediția realizată de Antim Ivireanul în 1700, reluată ulterior de încă patru ori55. Prin urmare, acest procedeu, de alăturare emblematică a unui animal de o virtute sau un viciu are o tradiție bogată în spațiul românesc. De cele mai multe ori, Istoria ieroglifică ignoră sau, mai corect, intră în contradicție cu aceste stereotipii specifice epocii medievale. O altă sursă inepuizabilă care a fecundat imaginarul românesc o reprezintă romanul popular Alexandria. Când
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
adevăr, care ne împiedică să le susținem drept bune pe cele pe care dreapta judecată ne-ar îndemna să le mustrăm: căci mai cu rost fi-va pentru patria noastră să li se pună locuitorilor ei sub ochi, cu nevinovăție, viciile care colcăie pe la ei, decât să fie înșelați, ci blândă lingușire și îndemânatică dezvinovățire, astfel încât să credă că bine le fac pe toate cele pe care întregul întins al lumii, cel crescut în moravuri mai alese, le mustră cu asprime
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
creștine. Ba dimpotrivă. Adevărul este că există multe similarități între etica stoicilor și morala creștinismului; în primul rând, idealul de a trăi în conformitate cu natura (una laică, la stoici, una dispusă conform ordinii divine, pentru creștini), adoptând calea virtuții și lepădând viciul reprezintă, în esență, puncte comune. Virtuțile cardinale sau secundare teoretizate, definite și cultivate de stoici nu diferă de cele recomandate de creștinsim. "Înțelepciunea, curajul, justiția, cumpătarea", apoi "mărinimia, înfrânarea, prezența de spirit, hotărârea bună"9 sunt și valorile creștinismului. La
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
comune. Virtuțile cardinale sau secundare teoretizate, definite și cultivate de stoici nu diferă de cele recomandate de creștinsim. "Înțelepciunea, curajul, justiția, cumpătarea", apoi "mărinimia, înfrânarea, prezența de spirit, hotărârea bună"9 sunt și valorile creștinismului. La fel cum păcatele sau viciile capitale coincid. Ceea ce diferă este încrederea stoicilor în rațiune, în posibilitățile omului de a se controla, de a se comporta în conformitate cu natura prin propriile resurse, nesubsumate nici unei divinități și libertatea pe care acesta o are nu supunându-se unei autorități
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
apoi, este responsabil și pentru faptele sale. Prin urmare, el plătește atunci când greșește, când dereglează, altfel spus, ordinea divină a lumii. Sigur, astfel de gesturi devin exemplare și presupun și o sancționare la nivel simbolic, o pedepsire în efigie a viciului pe care animalul respectiv îl reprezintă. Păcatul este cel pedepsit prin intermediul animalului. Iar omul este cel care trebuie să tragă învățămintele de rigoare. Dar atunci cum se explică prezența animalelor printre spectatorii unor astfel de execuții? Suntem nevoiți, prin urmare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]