5,554 matches
-
își făcea țigara! Fără îndoială, el o va părăsi în curând, peste o săptămână, sau peste o lună! Și ea, sărăcuța, nu știe nimic și e fericită! Vocea Irinei era înăsprită, mâinile dăduseră drumul mâinilor mele, iar eu, ca un vinovat, nu spuneam nimic. Cine ar fi crezut... Când acum mi-e așa de neprecisă imaginea Irinei, ce va trebui să fie mai tîrziu! Dar poate că și în fața oamenilor, ca în fața unui tablou sau a unei simfonii, pentru a pricepe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poate repara nimic și că păcatul rămâne până la moarte, orice am fi făcut. Și din cauza asta caută să lupte, să găsească argumente mai mult pentru ea, chiar dacă depinde de întrebările mele. Și sfârșește prin a se înfuria pe mine, principalul vinovat de tot ce s-a întîmplat. Iar ca răzbunare îmi aruncă inconștient: "Parcă ești celălalt". Adică apropie o imagine oribilă, o intercalează și mai adânc între noi, cu toate că se silise atât să o în-depărteze. De fapt, își țipă nenorocirea ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
începe, se transformă, se schimbă după legi misterioase. Cred însă că exemplul de mai sus e rău ales pentru ca să demonstreze generalitatea acestei legi. Se poate vedea numai bine ciudățenia mecanismului meu interior. Și atunci iarăși mă întreb: cine a fost vinovat? Nimeni n-ar putea să răspundă precis nici măcar cine a fost MAI vinovat. Aceste rânduri sunt complect nedrepte. Ar trebui să-și scrie și ea romanul ei, așa cum îl vede ea și nu cum îl transform eu, căci consider pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea este vinovată de tot ce ți s-a întîmplat. În clipa aceasta, Ioana e convinsă că m-a părăsit numai pentru că a trebuit să mă aștepte de câteva ori. Îmi duc aminte de multe situații în care am fost vinovat față de Ioana, și nici o altă interpretare nu este posibilă (de altminteri, nu interpretez în multe chipuri pentru a-mi găsi scuze, ci numai dintr-o necesitate organică). Nu totdeauna suferințele ei erau proporționale cu greșelile mele, de aceea, dacă îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
multe fizionomii nereprezentate de pictori. În spaima mea de a nu fi subiect de conversații e poate o lașitate de a nu trebui să-mi susțin cu tărie părerile și a nu înfrunta opinia publică. Dacă cei dimprejurul meu sunt vinovați de flecăreală, eu sunt tot așa de vinovat că dau importanță acestei flecăreli. Obiceiul meu de a exagera cele mai mici neplăceri personale. (Orice faptă e complicată sau simplă, după cum o complică sau o simplifică temperamentul tău.) La fel, unui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de a nu fi subiect de conversații e poate o lașitate de a nu trebui să-mi susțin cu tărie părerile și a nu înfrunta opinia publică. Dacă cei dimprejurul meu sunt vinovați de flecăreală, eu sunt tot așa de vinovat că dau importanță acestei flecăreli. Obiceiul meu de a exagera cele mai mici neplăceri personale. (Orice faptă e complicată sau simplă, după cum o complică sau o simplifică temperamentul tău.) La fel, unui fricos, dacă e singur noaptea într-o cameră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-o. Această scenă nu este o invenție. Deseori se întîmplă ca să trăiești îndelung cu un gând de bucurie pentru celălalt și, dintr-un motiv oarecare, să fii primit fără căldură. Explicațiile poți să le găsești cu ușurință, nu e nimeni vinovat, totuși momentul rămâne în suflet, trist, între mine și Ioana s-a întîmplat deseori astfel, fie că totul se datora nenorocului, fie că instinctiv ne opuneam unei bucurii ce-ar fi adus, odată cu dânsa, un nou prilej de dominație. Comparam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
perspective ale omului. - Ce îngrozitoare este nesiguranța în care ne ține boala lui Viky! - Exact subiectul de la care am pornit ieri. Ce savoare pentrutine, care extragi fiori din moartea altora! - Ce inutile ofense, pornite într-o clipă când nu sunt vinovat cunimic. - Sunt convinsă că, cu ocazia lui Viky, de o mie de ori te-ai gândit la moarte, ai imaginat o mie de cortegii funebre, dar te-ai jenat ca să mi-o spui. - Același lucru făceam și când Viky era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în viață, oricât de bolnavă ar fi fost și condamnată de medici, tot mai era o vagă speranță de salvare). - Cred însă că chiar de atunci îți dădeai seama perfect de toatăpersoana lui, indiferent dacă nu era încă cu nimic vinovat față de tine. - Știam totul cu precizie, căci nu m-am înșelat niciodată asupra lui. Voiam numai să mă mint, ca să nu apară dezastrul meu în toată tristețea. Poate că este la fel cu toți, dar, neiubindu-l, nu-i găsesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
piciorul în pământ, de furie, spuse Kanbei. Chiar în acel moment, fiul funcționarului însărcinat cu lucrările de pe râul Naruya se prosternă în fața lui Hideyoshi. Plângea. — Ce s-a întâmplat? întrebă Hideyoshi. — Azi dimineață, răspunse tânărul, tatăl meu s-a declarat vinovat de o neglijență de neiertat. V-a scris această scrisoare de scuze și a comis seppuku. Omului i se încredințase dificilul proiect de a tăia cale de cinci sute de metri prin munte. În dimineața aceea, mai rămăseseră nouăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul vinovat! Dar nu mai era nimeni în jur s-audă. Horia Victor chicotea din nou, nerușinat, din depărtare, uitându-se zeflemitor îndărăt în timp ce fugea, dar acum era deja departe, alergase roată, întorcându-se pe strada I.C. Brătianu după ce primejdia trecuse, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu toată ticăloșia de care erau în stare, acum după ce pentru ei nu mai conta că Horia Victor rămăsese repetent. Daniel traversă strada Judecătoriei trecând la mică distanță de bătrânul în pufoaică. Acesta continua să bombăne boscorodindu-l pe adevăratul vinovat, fără să se adreseze cuiva anume. Îi boscorodea pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față, dar nu fuseseră. Arsura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față, dar nu fuseseră. Arsura din ureche n-avea să mai treacă niciodată! Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Adevăratul vinovat?... Horia Victor fugea înaintea lui, îndepărtându-se și, aruncând priviri înapoi, rânjea neascunzându-și satisfacția. Era de felul său agil, la fel de agil ca o sălbăticiune, și nu putea fi prins. Și trebuia să ai și multă energie ca să-l ajungi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo atenție. Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
virgo intacta, un fapt surprinzător pentru un tip de vârsta lui. Trapa cărnoasă a himenului acoperea intrarea în vagin într-un mod cât se poate de confortabil și corect. Păi... cred că e expusă, acută și foarte sensibilă. — Cum? întrebase vinovat Margoulies. Atunci când se freacă de ea cracul de la pantaloni, doctore... Vocea lui Bull își recăpătase nuanța interogativă. Numai că Margoulies nu auzi. Era aplecat, făcându-și de lucru cu vaginul. Chiar era cea mai drăgălașă fofoloancă pe care o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spună că nu e adevărat! Făcând prostia de a mă uita la ceas, chiar așa, cu sângele șiroind în valuri pe podelele sanatoriului, am crezut că înlemnesc și acum îmi dau seama că acest criminal, timpul, e de două ori vinovat în fața mea în această seară fără precedent. Altminteri probabil nu mi-ar indica, sec, rău și absolut vrăjitoresc, spre moartea sufletului meu, faptul că ne aflăm cu mii și mii de ani în urmă. Nu, nu poate fi absolut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Neștiutor dar fericit. Ca un deținut care nu-și cunoaște condiția. Prizonierul dintr-o închisoare știe că e reținut acolo și că nu poate pleca. E păzit de gardieni, are în față gratiile celulei. Și mai presus de toate e vinovat de ceva. Tu probabil nu ai avut acest sentiment, nu? Angir clătină din cap răspunzând negativ la întrebare. Amuzamentul încă i se mai citea în priviri dar după răspunsul dat de Birmaq își dădu seama că acesta vorbește cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
vorbea foarte rar, se apucă pe neașteptate să le explice senatorilor reuniți în Curie că situația pe coastele orientale ale Mediteranei, mare nostrum, devenise primejdioasă. Nu i-am dat atenție, declară și păru pe punctul de a-i denunța pe vinovați. Aula împietri într-o liniște plină de spaimă. Iar el spuse: — În provinciile noastre, în statele vasale, la granița cu parții există primejdia unor revolte, poate chiar a unor războaie. Menționarea imperiului part, dușmanul nicicând îmblânzit, Irakul de astăzi, evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
codex, un carnețel care conținea un mesaj. Cei care îl văzuseră șopteau că era scris de mâna lui Tiberius. Blândul Cremutius Cordo pronostică, cu înțelepciunea unui istoric: — Calpurnius Piso își închipuie că se va salva fiindcă se ascunde după un vinovat mai mare decât el. Însă se condamnă singur, fiindcă Tiberius va trebui să-l reducă la tăcere, în așa fel încât să nu poată vorbi nici peste o sută de ani. Întinsă într-un colț pe perne, Agrippina asculta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de „acțiune publică“. Oricine putea să se amestece în treburile altuia și să-l denunțe, iar tribunalele erau obligate să-l urmărească. Legea s-a transformat repede într-o armă subtilă de șantaj economic și politic, cu consecințe dezastuoase, fiindcă vinovații erau condamnați la exil în niște locuri îndepărtate, urâte, iar în cazurile scandaloase, chiar la moarte. Agrippina spuse că Augustus o ascultase pe Mașteră fără să reacționeze. — Dar am aflat că ea a râs. „Toți tac pentru că Julia e fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puterea absolută și pe care o majoritate distrată, speriată sau complice o aprobase în grabă: princeps - adică el însuși - putea să-i aresteze, să-i judece și să-i condamne cu ușile închise, fără garanții și fără apel, pe cei vinovați de delicte împotriva „siguranței imperiului“, cu condiția să-i informeze apoi pe senatori. O lege care, de-a lungul secolelor, avea să dea naștere la sute de imitații dictatoriale. — După executarea sentințelor, Augustus a făcut cunoscute întregului imperiu numele acuzaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
procesul acela. Gânduri de răzbunare îi animau pe populares; optimates se temeau însă că Arvilius va vorbi despre trecut. Prin urmare, cu toții s-au înțeles și, cu cea mai mare grabă pe care le-o îngăduia procedura, l-au declarat vinovat. Unii au venit să se consulte cu Împăratul în legătură cu natura pedepsei; iar el spuse deodată: — Nu vreau morți. Senatorii rămaseră surprinși, amintindu-și cruzimea lui Tiberius, dar, din milă față de cel condamnat sau dintr-o complicitate ascunsă, se supuseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Lepidus - bărbatul cu care Drusilla, îndrăgostită, voise să se căsătorească și nepotul acelui Marcus Lepidus în casa căruia Julius Caesar cinase cu o seară înainte de a fi ucis - îi aminti Împăratului greutățile exilului și îl imploră să-l trimită pe vinovat într-un loc mai puțin izolat și mai puțin sălbatic. „De ce îl apără Lepidus?“, se întrebă Împăratul, neîncrezător. Dar își aminti că îl văzuse plecând spre Gyaros, spre moarte, pe Creticus, tribunul care fusese tovarășul credincios al tatălui său în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e bătrân. Senatorii, supuși, deschiseră procesul, într-o Romă stupefiată și sfâșiată de emoții puternice. Toți însă - peste secole avea să se spună: de dreapta și de stânga - au pronosticat că pentru cei trei nu existau speranțe, căci se făceau vinovați de cea mai gravă crimă pedepsită de legile romane. Istoricii spun că Împăratul nu a venit în Curie pentru a asista la proces. Grupul de populares profită de ocazie și fu neîndurător; spre surpriza generală, optimates susținură acuzațiile cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spusă din interior - informatori, delatori, spioni, denunțuri anonime, conciliabule, discuții private cu împăratul, ordine trimise tribunilor și prefecților -, a persecuției îndelungate și programate care distrusese familia sa și pe cei credincioși ei. Cu o precizie necruțătoare, Tiberius însuși adunase materialele. Vinovații ieșeau la iveală cu zecile, din vremea agoniei Juliei, a asasinării lui Gracchus, din teribilele zile de la Antiohia; numele și declarațiile acuzatorilor; procesele-verbale ale martorilor falși, semnate în josul paginii; listele cu numele senatorilor care semnaseră condamnările. Rapoarte întocmite zilnic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]