37,159 matches
-
de vedere industrial au devenit din ce în ce mai lente, industria este tot mai puțin rentabilă, speculațiile financiare sunt tot mai dezlănțuite. Inegalitățile se agravează, revolta mocnește, îndatorarea a luat proporții considerabile. Și, mai ales, „inima” începe să pună sub semnul îndoielii propria voință de a mai dăinui. într-o zi - peste cel mult treizeci de ani -, această a noua formă va cunoaște, ca și celelalte opt, niște limite. O dată în plus, piața va juca împotriva „inimii”; o nouă tehnologie va înlocui serviciile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dolarul. Dar, fără îndoială, acest lucru nu se va întâmpla - în orice caz, nu fără mari schimbări, despre care vom vorbi în capitolele următoare și care vor veni, din păcate, prea târziu. Europenii ar avea nevoie într-adevăr de o voință excepțională de a exista, de a conduce, de a avansa împreună, de a atrage talentele venite de oriunde, de dorința de a pune mâna pe puterea mondială, stimulați de frica penuriilor ce vor veni, de curajul de a-și risca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ștafeta unei noi forme. Neîndoielnic, și Australia va fi, într-un viitor mai îndepărtat, în situația de a deveni o „inimă”: un fel de nouă Americă, dispunând de o dinamică asemănătoare, de aceeași capacitate de a primi imigranți, de aceeași voință de a dezvolta tehnologii de viitor, ea deține, încă de pe acum, unul dintre cele mai mari porturi din lume. Dar este încă prea puțin populată și situată prea departe de celelalte continente. Ar fi necesare imense progrese în transportul mărfurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
urna în fața alegătorilor pentru ca aceștia să se poată convinge că e goală și a doua zi, dacă va fi necesar, să poată fi martori că nici o acțiune delictuoasă nu introdusese în ea, la adăpostul nopții, voturi false care ar corupe voința politică liberă și suverană a cetățenilor, că nu avea să se repete aici încă o dată acea fraudă istorică cunoscută sub pitorescul nume de pălăriada 1, care, să nu uităm, se poate comite atât înainte cât și în timpul sau după actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ducă să voteze, Coincidență, cu siguranță, dar stranie, poate că nu, De ce, Ah, asta nu știu. Comentatorii care, la diferite televiziuni, acompaniau procesul electoral, făcând presupuneri în legătură cu lipsa de date sigure de apreciere, deducând din zborul și din cântul păsărilor voința zeilor, deplângând faptul că nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încă palpitând să se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre ale scrutinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scop în ședință extraordinară, și după obținerea, așa cum se speră, a aprobării sale unanime, guvernul o va solicita excelenței sale șeful statului. Schimbare de ton, brațe pe jumătate deschise, mâini ridicate la nivelul umerilor, Guvernul națiunii are certitudinea că exprimă astfel voința fraternală de unire a tot restului țării, care, cu un simț civic ce merită toate laudele, și-a îndeplinit cu normalitate datoria electorală, venind aici, ca părinte extrem de iubitor, să amintească populației capitalei, care s-a abătut de la drumul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comunicat în care se insinua că, neexistând motive obiective care să sugereze ipoteza că voturile în alb urmăriseră să atenteze la siguranța statului sau la stabilitatea sistemului, corect ar fi să se presupună că s-a produs o coincidență între voința de schimbare prin acea modalitate manifestată și propunerile de progres conținute în programul p.d.s. Nimic mai mult, doar atât. Au fost și unii care s-au limitat să închidă televizorul când a terminat prim-ministrul și apoi, până s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
păienjeniș de fire, brasarde și ventuze, pacientul nu suferă, trebuie doar să spună adevărul, tot adevărul și numai adevărul și, acuma, să nu creadă, tocmai el, în aserțiunea universală care, de la începutul veacurilor ne tot asurzește urechile cu sloganul că voința poate tot, iată aici, ca să nu mergem mai departe, un exemplu care îl neagă flagrant, căci această uimitoare voință a ta, oricât te-ai încrede în ea, oricât de tenace s-a dovedit până astăzi, nu va putea să controleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, acuma, să nu creadă, tocmai el, în aserțiunea universală care, de la începutul veacurilor ne tot asurzește urechile cu sloganul că voința poate tot, iată aici, ca să nu mergem mai departe, un exemplu care îl neagă flagrant, căci această uimitoare voință a ta, oricât te-ai încrede în ea, oricât de tenace s-a dovedit până astăzi, nu va putea să controleze crispările mușchilor tăi, să oprească transpirația deloc convenabilă, să împiedice tresărirea pleoapelor, să disciplineze respirația. La sfârșit îți vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
respirația. La sfârșit îți vor spune că ai mințit, tu vei nega, vei jura că ai spus adevărul, tot adevărul și numai adevărul și poate că e adevărat, nu ai mințit, se întâmplă să fii o persoană emotivă, cu o voință puternică, da, dar ca un fel de stuf tremurător pe care cea mai slabă adiere îl face să freamăte, te vor lega din nou la aparat și atunci va fi mult mai rău, te vor întreba dacă ești viu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
limitați în perimetrul orașului, că nu puteți ieși din el, că, dacă încercați s-o faceți, veți suferi consecințele unei riposte imediate prin intermediul armelor, dar ceea ce nu veți putea face niciodată este să spuneți că vina o poartă aceștia cărora voința populară, liber exprimată în succesive dispute democratice pașnice și leale le-a încredințat destinele națiunii pentru a o apăra de toate pericolele interne și externe. Da, voi sunteți vinovații, da, voi sunteți cei care ați dezertat în mod rușinos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvântul dumneavoastră, astăzi și până la victoria finală, vor fi garanția acestei promisiuni. Hârșâindu-și scaunele, miniștrii se ridicară ca unul și, în picioare, aplaudară cu entuziasm. În sfârșit, expurgat de elementele perturbatoare, consiliul era un bloc sudat, un șef, o voință, un proiect, o cale. Așezat în fotoliu, așa cum i se cuvenea demnității funcției sale, președintele republicii aplauda cu vârfurile degetelor, lăsând astfel să se înțeleagă și prin expresia severă a figurii, contrarietatea care îi fusese provocată de faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu o discreție lăudabilă și un respect apreciabil, și chiar cu o ușoară tentă de eleganță dialectică. O recunoștea fără nici o greutate și nu le purta nici un fel de pică, dimpotrivă, i se simțea în mod clar ușurarea. Cu aceeași voință energică cu care reușise să-și stăpânească un început de insomnie care-l obligase să se răsucească nu de puține ori în pat, prelua personal comanda totală a operațiunilor, cedând generos cezarului ceea ce nu i se putea refuza cezarului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se îneacă. Glasul lui era de-a dreptul pătimaș și fără să vreau am fost impresionat. Parcă simțeam o forță violentă care se zbate în adâncul ființei sale. Îmi dădea senzația a ceva foarte puternic, copleșitor, care-l stăpânea împotriva voinței lui. Nu puteam să înțeleg. Mi se părea cu adevărat posedat de un demon, și simțeam că acesta ar putea deodată să-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse ținta ironiilor, dar îi refuzase insensibilitatea. Suferea cumplit sub biciul glumelor și farselor care se făceau neîncetat pe socoteala lui și totuși nu înceta niciodată - s-ar părea chiar dintr-un fel de voință capricioasă - să se expună lor. Era rănit fără încetare și totuși firea sa era atât de bună încât nu purta pică nimănui. Vipera putea să-l muște, dar el nu învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea, gudurându-se ca un câine sfios, deși știa că singurul salut care avea să-l întâmpine avea să fie tocmai lovitura cea mai temută de el. Nu știu de ce mă suporta Strickland. Relațiile noastre aveau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
strigăt de disperare. L-am rugat să plece și să mă aștepte la ieșire, căci voiam să-i spun ceva infirmierei. Nu m-a întrebat ce anume, a plecat fără o vorbă. Părea să-și fi pierdut orice urmă de voință. Era ca un copil ascultător. Am întrebat-o pe soră: — V-a spus de ce a făcut-o? — Nu. Refuză să vorbească. Stă întinsă pe spate și nu scoate un cuvânt. Uneori nu se mișcă ceasuri întregi, dar plânge neîncetat. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
strălucitoare pe pereții casei țărănești. — Drăguța de ea, socotea că a făcut o adevărată minune pentru mine când m-a văzut ajuns pictor datorită strădaniilor ei, dar poate că la urma urmei era mai bine pentru mine să fi prevalat voința tatei și să fi fost acum doar un dulgher cinstit. — Ei, acum că știi ce-ți poate oferi arta, ți-ai schimba viața? Ai fi preferat să pierzi toate bucuriile pe care ți le-a adus? — Arta e lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un roman, în loc să narez faptele pe care le cunosc despre o personalitate curioasă, aș fi inventat o mulțime de lucruri ca să explic schimbarea sentimentelor lui. Cred că aș fi arătat o vocație puternică în copilărie sau o adolescență zdrobită de voința tatălui ori sacrificată nevoii de a-și câștiga existența. L-aș fi zugrăvit mânios pe încorsetările vieții. Iar în lupta dintre pasiunea lui pentru artă și îndatoririle poziției sale în viață aș fi putut stârni compasiunea pentru el. Așa l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ăsta. Mi s-a spus că trăiește cu o grecoaică bătrână și urâtă și că are vreo șase copii scrofuloși. Realitatea este, sau mai bine zis așa presupun, că omul nu trebuie să aibă numai creier. Ceea ce contează este personalitatea, voința. Abraham n-avea așa ceva. Personalitate? Caracter ferm? Eu credeam că e nevoie de foarte mult din ambele ca să dai cu piciorul unei cariere după doar jumătate de oră de gândire pentru că vezi în alt drum al vieții o semnificație mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca amantă și ca mamă. Am reflectat o vreme la viața pe care o sugera imaginației mele căpitanul. — Este evident că pentru a duce o asemenea existență și pentru a o împinge până la succes trebuie să fi avut amândoi o voință puternică și un caracter hotărât. — Poate. Dar fără încă un alt factor n-am fi realizat nimic. — Care anume? S-a oprit locului și cu un gest puțin dramatic a întins brațele în lături: — Credința în Dumnezeu. Fără asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu-și dădu seama că le-a rostit. Apoi ochii îi căzură pe patul de rogojini din colț și când se apropie văzu că obiectul acela îngrozitor, mutilat, de pe altă lume, era Strickland. Murise. Dr. Coutras făcu un efort de voință și se aplecă peste oroarea aceea zdrobită. Apoi tresări cumplit și spaima îi fulgeră inima căci simți pe cineva în spate. Era Ata. N-o auzise când se ridicase de jos. Acum stătea lângă el și se uita la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Arnolfo, ai jurat să păstrezi secretul asupra tuturor acestor lucruri, Îi aminti Dante. Sticlarul Își mai trecu o dată degetele peste fragmentul metalic, de parcă ar fi mângâiat un vis. Apoi Încuviință din cap. - Cuvântul meu e unul și bun. Îți respect voința. Poate că ceea ce mi-ai arătat e Într-adevăr prea de preț pentru un simplu artizan ca mine. M-ar putea ispiti să mă iau la Întrecere, și e primejdios să te Întreci cu mâna lui Dumnezeu. La hanul Îngerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În stare să fac ceva. - Ai o mare Încredere În capacitățile dumitale, ca și când ai ști Într-adevăr să privești și dumneata dincolo de zidul timpului și să vezi ce te așteaptă. - Nu am darul clarviziunii. Previziunea mea se naște doar din voință și din Învățătură. Celălalt Îl fixa cu o expresie emoționată, În timp ce o lumină părintească Îi ilumina chipul. - Am mai văzut spirite ca al dumitale... În anii tinereții mele. Înzestrate cu toate darurile pe care un om și le-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o expresie de nemulțumire. - Am izbutit să remontez părțile la locurile lor, potrivit raporturilor logice dintre ele. Există un principiu al necesității care guvernează mecanismele, așa cum, cu siguranță, există unul În Natură. Dar, dacă aceasta din urmă este fiica insondabilei voințe divine, primele, născute din mărginita minte omenească, se supun, În posibilitățile lor, unui număr restrâns de combinații. Asta ne permite să facem cale Întoarsă de la părți la Întreg, lucru imposibil cu un corp viu, odată dezmembrat. Dar... - Dar? Îl zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]