5,630 matches
-
ce știu. Și nu ți-aș spune mai mult nici dacă aș ști. Afacerile Calimalei sunt acoperite de sigiliu, iar acest sigiliu e moartea. Îi Înapoie inelul. Dante se pregătea să replice când atenția Îi fu atrasă de ceva care zăcea pe masa de lucru, lângă recipientele pentru culori. Era o foaie mare de hârtie Împăturită. Pe fața la vedere recunoscu albastrul cursurilor de apă și ocrul lanțurilor muntoase. Se apropie și o luă ca să o vadă mai bine, surprinzând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Hainele erau ale lui, iar inelul ce Îi Împodobea degetul arătător părea și el să aparțină spițerului. Abia acum, când vedea cadavrul, Înțelese perplexitatea lui Bargello. Capul Îi era acoperit de o scursură gălbuie. Pe jos, În apropiere de cadavru, zăcea răsturnat un cazan din cupru În care se zăreau resturile materialului folosit pentru crimă: ceară de lumânări. Mâinile, legate la spate, rămăseseră Încleștate În tentativa de a se elibera de sfori. Imaginea primei crime Îi fulgeră lui Dante pe dinaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
strige acordul, cu gura deschisă În urletul de pe urmă. Lui Dante i se părea că se cufundă În delir. Până În acea clipă, Își concentrase toată atenția asupra trupului chinuit. Privirea Îi alergă spre cufărul ferecat. Pe jos, dinaintea capacului deschis, zăceau foile pe care le zărise prima oară. Le culese cu aviditate, În timp ce constata că leacul miraculos dispăruse. Cel ce Îl ucisese pe spițer Îl sustrăsese, după ce Își executase macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pauză. În glasul său era o curiozitate sinceră. Parcă nu știa ce să facă, sau parcă aștepta pe cineva care să Îi acorde un sfat ori să Îi dea un ordin. Poetul Își Întoarse ușor capul, arătând spre mantia care zăcea abandonată sub schele. — Îmi Închipui că e a dumitale. Aparții de Ordinul templierilor. Veniero schiță un surâs palid. — Cum ți-ai dat seama? — Nu din asta. Nici din pricina pumnalului pe care l-ai pierdut la San Giuda, când ai Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în acea clipă zări, în penumbră, în spatele bătrânului negustor, doi arabi care o priveau surâzând, așezați pe saci doldora ce umpleau toată partea din fund a dughenei. Pe pereți atârnau covoare roșii și negre și basmale brodate, iar pe podea zăceau de-a valma saci și lădițe cu mirodenii. Pe tejghea, în jurul unui cântar cu talgere lucitoare de aramă și a unui metru vechi, cu cifrele și liniile șterse, se înșiruiau căpățâni de zahăr, dintre care una, desfăcută din scutecul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mă priveau, timpul trecea și ei mă priveau întruna, iar eu nu le puteam înfrunta privirile, gâfâiam din ce în ce mai tare, și dintr-o dată am început să plâng, atunci mi-au întors spatele în tăcere și au plecat cu toții în aceeași parte. Zăceam în genunchi și nu le vedeam decât picioarele lucioase de sare în sandalele roșii și negre, ridicând marginea veșmintelor lungi și negre, cu vârful puțin înălțat, cu călcâiul lovind ușor pământul, iar când piața s-a golit, m-au târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte, nu putea trece neobservată. Metoda putea chiar să se întoarcă împotriva intențiilor mărturisite ale Louisei, de vreme ce ea era în fiecare clipă amenințată să se izbească de vreunul din tablourile ce zăceau peste tot în atelier. Zgomotul îl trezea atunci pe copil, care își arăta mulțumirea așa cum putea, adică țipând cât îl ținea gura. Tatăl, încântat de capacitatea pulmonară a fiului său, alerga să-l răsfețe, înlocuit fiind curând în această treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Galbenă și veștejită Frunza mea, sunt prea bătrân! Cheie în altă poartă Risipit am fost prin ani de soartă Și iubirea am dat o prin străini, Sufletul mi-e cheie-n altă poartă, Lemn uscat și fără rădăcini. Câte neîmpliniri zac în tăceri, Să le număr ar fi fără rost Trupul mi-e o creangă de poveri, Suflete, cât de copil ai fost! Cheie fără zar nedescuiat, Ruginești în fierul altei porți Doar de ploaia rece privegheat, Ca și sufletele celor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în mângâierea noii primăveriîmpovărând pământul cu umedul sărut, S-au dus, de parcă n-ar fi fost și nu ne-ar fi durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce au zăcut o iarnă-n amorțire Renasc dorindu-și haină nouă de iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de primăvară, Pendulări de cald și frig se-amuză printre zile Și dintr-un geam zâmbesc eternele zambile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
unde să te muți, mi-a trântit-o Randall, uitându-se împrejur. I-am urmărit privirea - și ca prin minune, strada unde mă simțisem ca acasă, vreme de ani de zile, s-a transformat într-o adevărată ruină. La colț zăceau niște gunoaie, iar un grup de tipi dubioși ardeau gazul câteva uși mai în jos. Privind prin ochii lui Randall, cartierul meu arăta absolut dezastruos. Chiar nu-mi place gândul că vii noaptea, pe jos, pe aici. O clipă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
meu pat, visând cu ochii deschiși la chestia asta! Imediat ce Bea a pronunțat cuvintele astea, amintirea mi-a revenit în minte limpede, de parc-ar fi fost ieri - în ciuda faptului că de atunci trecuseră aproape zece ani. Eu și Bea zăceam întinse pe spate cu orele, holbându-ne la petele de apă de pe tavanul camerei ei și visând, în cele mai mici detalii, la viața mea imaginară cu Randall. Începând cu nunta micuță de la ferma părinților mei - chiar sub mărul preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ce înseamnă de fapt meseria asta. Și la urma urmei dacă am fi fost niște putori, ce-am fi avut de cîștigat? Netezește cu palmele o fîșie, intră în ea cu foarfeca, fîșfîșfîșfîș, se gîndește la piesele de tipar care zac aruncate pe jos, să le folosească cine vrea, ea are destulă experiență să facă totul după ochi, fîșfîșfîșfîș, verifică mai întîi dacă există defecte de țesătură, îndoaie materialul pe direcția firului de lungime, trage conturul cu cretă, lasă cîțiva milimetri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trăiești într-o gunoiște ca asta, începu să-și simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acord cu un astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă și să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să te dezumfli tocmai acum, cînd semnalul a fost dat, cînd totul pînă în clipa asta a decurs conform planului, încercă să se încurajeze, să-și caute din priviri hainele care i s-ar potrivi printre mormanele de gioarse care zac aruncate prin toate colțurile încăperii. Închise ochii, dar îi deschise din nou imediat. Își dădu seama că nu era ajutat decît de un fascicul firav de lumină venit de afară de la o lampă de iluminat public, care abia reușea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le unele peste altele în colțul în care zăcea deja mantaua cu epoleții sfîșiați. Pe urmă fără să mai stea în cumpănă cum făcea de obicei, se îmbrăcă cît putu de repede cu ce-i căzu în mînă. Înainte să iasă, se privi totuși o dată în ciobul de oglindă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sînt perfect de acord, se aude tot vocea lui Tîrnăcop după un moment de liniște, de ce ați rămas cu toții așa cu gura căscată? Localul era pustiu. Nu se auzea decît zgomotul făcut de dozatoarele de suc și mașinile frigorifice. Vînzătoarea zăcea pe un scaun în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina ticsită cu tot felul de sortimente de patiserie, prăjituri și înghețate. Angelina își scoase de pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Am deșertat totul rapid, nu le-a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta timp în ascunzișul din spatele altarului, împărțiți-le, le-am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unei scări în spirală care ducea la etaj. Dîndu-și seama cît este de dezorientat, Bulgarul îi mai făcu un semn scurt cu mîna că poată să se odihnească. Abia atunci băgă de seamă că exact alături, pe un fotoliu rabatabil zăcea întins cît era de lung Croitorașul. Dormea dus și vedea ceva în somn, pentru că pleoapele îi tresăreau din cînd în cînd și respira greu. Visați? Ordinele lui Mortăciune. Cum puteam să scap o asemenea ocazie? Ar fi fost cea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că i se oferă totuși ocazia să-și dovedească simpatia față de profesorul preferat al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăi În porcul de crăciun spânzurat În afumătoare. Adus pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ieșea În curte. Într-o mână ținea funia cu laț la un capăt, iar În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an. Țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o smucitură puțin dorită de vreun călător, dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]