5,116 matches
-
ți-a venit ție cu cavoul așa deodată. Ilie: Nu mi-a venit acum și nu deodată... Mă gîndesc la el de mult... (oarecum euforic) Și nu cred că m-am gîndit rău. Ștefan: Bine, măi Ilie, cînd toată lumea se zbate pentru o casă, pentru o haină, o excursie în străinătate, pentru o bijuterie, două, acolo, tu te zbați pentru un cavou! Nu înțeleg. Ilie: (cu aerul că a pus mina pe firele unei afaceri grozave, aproape conspirative) Uite c-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gîndesc la el de mult... (oarecum euforic) Și nu cred că m-am gîndit rău. Ștefan: Bine, măi Ilie, cînd toată lumea se zbate pentru o casă, pentru o haină, o excursie în străinătate, pentru o bijuterie, două, acolo, tu te zbați pentru un cavou! Nu înțeleg. Ilie: (cu aerul că a pus mina pe firele unei afaceri grozave, aproape conspirative) Uite c-am să-ți explic de ce mă zbat. Și-ai să înțelegi. Dom'le mașină nu-mi iau pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
haină, o excursie în străinătate, pentru o bijuterie, două, acolo, tu te zbați pentru un cavou! Nu înțeleg. Ilie: (cu aerul că a pus mina pe firele unei afaceri grozave, aproape conspirative) Uite c-am să-ți explic de ce mă zbat. Și-ai să înțelegi. Dom'le mașină nu-mi iau pentru că n-am bani. Și dacă aș avea bani cu ce s-o cumpăr, nu i-aș mai avea pe aceia cu care s-o întrețin. Clar? Bijuteriile nu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care ați mîncat bine, ați dormit fără grijă, ați avut totul la picioare. Sigur! Am muncit cît am muncit fiindcă am fost slab! V-am oferit o viață omenească, mai mult decît omenească, din slăbiciune, nu? Din slăbiciune m-am zbătut să trăiți cum trăiți. Din slăbiciune am pus în mișcare o groază de lume ca să intri tu la facultate! Ca să fii tu azi actrița frumoasă, talentată... și demnă pe deasupra! Aud? Cum stai cu remușcările? Irina: Același repertoriu... "fără tine ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tu suferi că slăbănogul de socru-tu și-a stors puterile personale, și pe ale altora, ca să capeți repartiție și catedră în oraș. Dar nu cred că ai. Tu ai meritat toate astea. Adevărat? Val: E adevărat că te-ai zbătut da... nu știu dacă o să mă înțelegi... mă îndoiesc că ai făcut-o pentru mine. Mihai: Nu, am făcut-o pentru mine! Sigur, am dorit din adîncul inimii să te am lîngă mine, să te văd mereu cît ești de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
culturale nedreptatea marginalizării celor care au suferit în regimul comunist, îmbogățirea în afara oricăror norme etice sau legislative și, în sfîrșit, absența oricărei perspective de schimbare, adică ratarea a însăși revoluției; aceasta ar fi problematica piesei "Cavou bar". Întrebăriel care se zbat în acest discurs, pe care l-am vrut politic, militant, sînt grave, cu atât mai grave cu cît nu duc la răspunsuri cît de cît clare. Cine a făcut revoluția? A fost revoluție? Cine ar fi putut să preia conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-nseamnă asta?! Octav: Păi... tocmai îi spuneam Monei că o iubesc... Marieta: Lasă, lasă, mie să-mi spui ce înseamnă bătaia asta de joc! Octav: (inocent) Mamă, nu știu despre ce vorbești! Marieta: Ba știi foarte bine! Adică eu mă zbat, umblu, caut, cheltuiesc bani, îți aduc un doctor, și tu?! Octav: Adică?! Marieta: Adică! Om în toată firea să plece de-acasă, unde avea tot ce-i trebuie, fără să facă nimic..., că stăteai toată ziua îngropat în ziare și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga pe toți să împărțim crucea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
niște drepturi... niște facilități... adică scutiri de impozite..., de taxe..., ai dreptul la un spațiu pentru oarece privatizare... Este? Octav:...Dacă zici matale... Matei: Este, domnule. Numai că, din păcate, spațiile s-au cam terminat... Am insistat eu... m-am zbătut, în numele tău, pe unde trebuia... Octav: Și? Matei: Degeaba. Octav: Nu te cred... Matei: Măi Octave, lasă bășcălia și dă-te, domnule, cu lumea...! Octav: Mă dau, Nea Matei, mă dau... Matei: Așa că eu îți propun o îmbunătățire a situației
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai de sus există. Important este că înlăuntru, în forul interior, nu domnește pustiul. Cîte o lacrimă, atunci cînd nu e falsă, îndreptățește speranța. Și dacă ai sentimentul misticei revelații, prin asta se vor fi sfîrșit frămîntările în care te zbați? Sau încă alte încercări te așteaptă... De pildă, să "negociezi" cu Cel de Sus. Dacă "a negocia" este un demers care aici își are rostul. Își are, nu-și are, unora le folosește. Celor din speța răilor care rămîn răi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
totuși, prin care mă pot deplasa, Întins, să nu strănut, dar pline de adieri primăvăratice, texte numai bune de citit pe o bancă, În mai, la fel de calde ca atmosfera de sezon, texte pe care, citindu-le, Încep să mi se zbată vasele sanguine, texte cu efect de seră, texte de Îngurgitat În vremuri de gripă. Texte etc. Abordarea mea, Însă, se vrea ceva mai circumstanțializată. Ea se concentrează pe un segment de literatură franceză contemporană Încadrabilă cu resturi Într-o ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-ți „găsești” personalitatea? și, În vreme ce personalitatea te bîntuie, tu unde te afli?" (...) PERSONALIZAȚI-VĂ APARTAMENTUL CHIAR DUMNEAVOASTRĂ! Această formulă „supergîndită” (a se personaliza pe sine... În persoană, etc!) pune cireașa pe tort. Ceea ce spune toată această retorică care se zbate În imposibilitatea de-a o spune, este faptul că nu există nici o persoană." Jean Baudrillard, Societatea de consum, editura comuncare.ro, p. 103 Alain Ehrenberg, La Fatigue d'être soi. Dépression et société, Odile Jacob, 1998, p. 136. Vezi Lucien
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și ea rădăcinile: " Singură casa mea umblă pe câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vadă și să râdă când se-mpung,". Universul spre care se îndreaptă poeta este cel al copilăriei și al satului: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi./ Îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul gălbui/ Înspăimântată când o pasăre întârziată/ Se zbate între mine și-ntre pui." Se evocă obiceiuri de nuntă viciate de universul citadin pătruns în viața satului. Fata iese cu plinul înaintea nuntașilor, în timp ce: "Lăutarii obosiți și negri,/ zic un cântec nou de la oraș/ și-și lipesc pe frunțile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Problema artei și-o pune poetul însă încă din primele volume, în poemele "Către Galateea" și "Enchidu", implicând teorii estetice sau fragmente de filozofie veche și mai nouă. Încercarea de a atinge absolutul, de autocunoaștere, de depășire a condiției se zbate neputincioasă. Gigantizarea individului în sensul cunoașterii și realizării în artă o va supune totuși timpului și morții, așa cum apare în ipostaza lui Enchidu, dar poetul este în același timp și Ghilgameș înțeleptul, creatorul, pentru că lasă în urma lui opera, zidul care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
eu și la propriul lui destin: Într-un fel numai moartea/ Te face om, te scapă de alții,/ Trăiești în lume, dar mori în tine,/ În eu./ E o victorie aceasta." Un anumit sentiment de strălucire, cel al sărbătoririi, se zbate ca o sete de glorie pledând pentru bucuriile spiritului: Numai pământul a avut noroc/ De duminecă/ Mai iese lumea pe stradă,/ Mai fumează/ Se îmbracă mai cu grijă/ și nici nu se muncește cine știe ce" ("Recapitulare"). . "Celula de viață umană și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Adrian Maniu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna/ Lipsă sus/ E azi cununa/ Ce ți-am pus..." 11 " Când se zbate/ vântul sfânt/ Latră câinii în pământ." 12 Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu, V. Voiculescu sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ele arată fața mea socială, felul în care sunt atunci când mă supun convențiilor (ori imposibilitatea de a fi convențional la modul corect). În afara lor nu sunt mânat de dorința de a fi original, ci doar de a fi. M-am zbătut între a acționa și a gândi, până când gândirea a devenit un mod (cel mai tare) de-a acționa. În termenii lui G. Liiceanu, trebuie să recunosc că în timpul comunismului am fost o lichea, tocmai când mi se părea că mă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
distanță de el. După atâtea neamuri perindate prin acest spațiu comunitarul noi pe care ar trebui să-l formăm ca români are un fundament predominant lingvistic. Dacă modernitatea n-ar fi impus moda statului național cred că ne-am fi zbătut și acum la periferia altor națiuni. Un popor nu se face pentru că așa e moda, ci datorită chemării pe care o au diferite comunități de a închega un tot în istorie. Migrația contemporană s-ar putea să ne dezvăluie preferința
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a revenit din șocul despărțirii, mi-a povestit ce se întâmplase; seara, beneficiarul implantului o găsise fugărind cu mătura pe tavane unul dintre cei trei canari cumpărați din piață; doi pluteau cuminți în vază, dar al treilea, mai viguros, se zbătuse ca nebunul atunci când a dat să-l pună în apă și reușise să evadeze; toată casa era plină de fulgi... Nu știu de ce s-a complicat; era oricum destul de snoabă și crezuse că un aranjament floral nu e suficient, se
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pe o regină... Nu că ar avea vreo importanță, dar vă spun că în pat merita o notă între insuficient și foarte bine; ca medie i-aș da un 7 cu indulgență. De cele mai multe ori rata ca numărul cinci, se zbătea câteva zeci de secunde și gata; mă ruga să simulez și eu ceva, acolo, dar nu-mi ieșea; nu că nu m-aș pricepe, doar sunt femeie, dar până și pentru simulare ai nevoie de o pregătire minimală; prestația lui
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu anumit glas, tot Gheorhiță” * “ Se făcea (cel dintâi vis) că-l vede pe Nichifor călare, cu spatele întors către ea, trecând, spre asfițit o revărsare de ape” * “Vitoria simțea adiera rece dinspre munte. Șuvițele castanii din jurul frunții I se zbătură” * “C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte, cu fața umbrită de întristare, cu umărul rezemat de horn. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu brațele încrucișate pe sâni, prvind fără
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lui Bacovia i-a rămas vie în minte cea cu Avesalom atîrnînd de crengile copacilor. în versetele biblice care o descriu nu-i notat nici un gest, nici o vorbă de-a acestuia. Avesalom e înfățișat ca o țintă mută; nu se zbate, nu strigă. Bacovia și l imaginează „gemînd”8), nu singur, ci multiplicat, chemîndu-l să-l elibereze. Simțea, oare, vreo afinitate cu el? Cred că da, căci unde e compasiune, trebuie să fie și asemănare. Pînă la 24 de ani, cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plouă, mai plînge-/Și stropii căzînd, în amurg, iau culori:/ De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George - patru: „Și de pe fîntîna amuțită/Cad nori de frunze ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate Nyke să se rupă.// Dar parcu-acesta fără viață/De-nfrigurare-i totuși plin./ Trist, soarele de-apus, revarsă/ Asupra-i valuri de rubin.// Și tot palatul parcă-arde/în fulgerări crepusculare-/Și nu e nimeni viu într-însul,/Pe scară nimeni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]