KorAP: Find »[drukola/base=zeiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...196 197 198 ...206 >

5,128 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Cel" mai important edificiu sacru din Ebla era templul D, la limita vestică a acropolei. Stăpâna templului era probabil Ishtarxe "Ishtar", după cum sugerează o inscripție a unui rege din epocă și alte indicii arheologice și iconografice care evidențiază trăsături de zeiță cerească, patroană a fertilității și cultul fecundității, legată de regalității. Cultului zeiței Ishtar Îi era Întotdeauna consacrată o terasă foarte amplă, care a fost pusă În legătură cu „Înălțimile” biblice și despre care se presupune că a fost destinată, printre altele, să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vestică a acropolei. Stăpâna templului era probabil Ishtarxe "Ishtar", după cum sugerează o inscripție a unui rege din epocă și alte indicii arheologice și iconografice care evidențiază trăsături de zeiță cerească, patroană a fertilității și cultul fecundității, legată de regalității. Cultului zeiței Ishtar Îi era Întotdeauna consacrată o terasă foarte amplă, care a fost pusă În legătură cu „Înălțimile” biblice și despre care se presupune că a fost destinată, printre altele, să găzduiască plante și animale sacre ale zeiței. 2. Mari și amorițiitc "2

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fecundității, legată de regalității. Cultului zeiței Ishtar Îi era Întotdeauna consacrată o terasă foarte amplă, care a fost pusă În legătură cu „Înălțimile” biblice și despre care se presupune că a fost destinată, printre altele, să găzduiască plante și animale sacre ale zeiței. 2. Mari și amorițiitc "2. Mari și amoriții" După Ebla, pentru a obține mărturii noi care să pună În lumină religia siriană ulterioară, trebuie să ne Îndreptăm atenția spre Mari, unde ies În evidență două blocuri documentare: unul, contemporan cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
calendaristic folosit chiar la Ebla; În orice caz pentru această epocă, cu excepția câtorva inscripții votive de pe statui, toate informațiile despre religie ne vin În mod esențial pe cale arheologică: marile sanctuare urbane dedicate lui Daganxe "Dagan", lui Ninkhursag, lui Shamashxe "Shamash", zeițelor Ninnizazaxe "Ninnizaza" și Ishtaratxe "Ishtarat", și unei Ishtarxe "Ishtar" „virile”. În orice caz, se creează impresia că nucleul panteonului a fost constituit de divinități semitice, ascunse În spatele unei tendințe „sumerizante”. O astfel de evaluare pare confirmată de datele onomastice, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
perioadă Shakkanakku (cca. 2266-1920) scot În evidență preeminența cultuală a lui Dagan, Ishtar (sub diverse manifestări) și a așa-numitului „zeu al furtunii” (DIMxe "DIM"), În timp ce este relevantă și venerația pentru Ninkhursag (Mamaxe "Mama"), Enkixe "Enki"/Ea, zeul solar, o zeiță numită „Stăpâna Palatului” (patroana Qatnei În secolele XVI-XV Î.Hr.), a lui Itur-Merxe "Itur-Mer", a zeului dinastic Limxe "Lim" etc. Marile arhive din ultima fază a cetății Mari, care acoperă aproximativ 40 de ani (sfârșitul secolului al XIX-lea - jumătatea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeilor, printre care și ritualul pentru „deschiderea porților”, ritualul pentru zeii din ¾atti și un ritual În cinstea unei manifestări particulare a lui Astartexe "Astarte". Asupra câtorva dintre aceste rituri merită să ne oprim mai În detaliu. Sărbătoarea pentru instalarea zeiței NIN.DINGIR („Stăpâna divină”) se celebra cu ocazia alegerii și proclamării noii preotese a zeului DIMxe "DIM", adică Baalxe "Baal", imediat după moartea celei În exercițiu. Celebrată timp de nouă zile, sărbătoarea presupunea diferite etape, precum alegerea și consacrarea (ungerea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
paternă a preotesei, instalarea ei definitivă În templu, celebrată ca o nuntă cu divinitatea (chiar dacă lipsesc indiciile unei hierogamii propriu-zise). Era vorba de o mare sărbătoare populară, care implica și alte divinități Împreună cu locurile lor sacre (printre care NIN.KIR, zeiță a bocetelor funebre) și În care regele rămânea În plan secund, În timp ce protagoniști erau Bătrânii din Emar și toți locuitorii. Textele menționează personalul sacru cu diferite Însărcinări, printre care iese În evidență preotul sacrificator, numit „Stăpânul casei”. Trebuie amintit că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Bătrânii din Emar și toți locuitorii. Textele menționează personalul sacru cu diferite Însărcinări, printre care iese În evidență preotul sacrificator, numit „Stăpânul casei”. Trebuie amintit că aici, ca și În alte mărturii religioase, consoarta lui Baal este Khebatxe "Khebat", marea zeiță hurrită, deși cele două temple gemene de tip sirian dispuse pe acropola cetății erau dedicate lui Baal și lui Astartexe "Astarte": ne putem, așadar, gândi, la o identificare a celei din urmă cu Khebat sau, mai degrabă, la un proces

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
două temple gemene de tip sirian dispuse pe acropola cetății erau dedicate lui Baal și lui Astartexe "Astarte": ne putem, așadar, gândi, la o identificare a celei din urmă cu Khebat sau, mai degrabă, la un proces care face ca zeița semită să se suprapună celei hurrite. Sărbătoarea pentru instalarea preotesei maș’artu, care se desfășura mai ales noaptea, avea o legătură specială cu soldații și cu Astartexe "Astarte", poate În virtutea caracterului ei războinic. Sărbătoarea -zukru („amintire/comemorare”) era o celebrare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
printr-o serie considerabilă de manifestări locale specifice („Astarte care strivește”, „Astarte a Întoarcerii”, „Astarte a luptei”, „Astarte a mării”, „Astarte a fulgerelor”, „Astarte a izvoarelor”, „Astarte a răscrucii”, „Astarte a râului” etc.), fapt ce ne ilustrează personalitatea complexă a zeiței. Îl mai amintim printre divinitățile populare și pe Rashapxe "Rashap" (mai ales În numele proprii), Gadxe "Gad" („Soarta” din lumea semitică ulterioară), NIN.KURxe "NIN.KUR" și NIN.URTA (grafiile exacte ne sunt necunoscute: cea de-a doua zeitate e foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Gadxe "Gad" („Soarta” din lumea semitică ulterioară), NIN.KURxe "NIN.KUR" și NIN.URTA (grafiile exacte ne sunt necunoscute: cea de-a doua zeitate e foarte venerată, dar și așa e dificil de stabilit dacă este un zeu sau o zeiță). Pe lângă zeii anatolieni și mesopotamieni, mai trebuie amintiți Adamateraxe "Adamatera", Huleluxe "Hulelu", Shakhruxe "Shakhru" (Shaharxe "Shahar", la Ugarit), Ishkharaxe "Ishkhara" și alte teonime menționate mai rar sau atestate doar În onomastică. 4. Ugarittc "4. Ugarit" Situl de la Ugarit (Ras Shamra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un rol central În sistemul sacrificial ugaritic, apărând drept una dintre divinitățile venerate cu precădere de către credincioși; nu trebuie uitată influența profundă pe care figura și mitologi au avut-o asupra formarii personalității lui YHWHxe "YHWH". Soția lui El este zeița Athiratxe "Athirat", a cărei participare activă la opera creatoare ne este dezvăluită de epitetul „Protonăscătoare de zei”, desemnați (În afară de Baalxe "Baal") ca „Fii ai lui Athirat”. Autoritatea ei este subliniată de faptul că Împreună cu El Îl investesc pe zeul care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
creatoare ne este dezvăluită de epitetul „Protonăscătoare de zei”, desemnați (În afară de Baalxe "Baal") ca „Fii ai lui Athirat”. Autoritatea ei este subliniată de faptul că Împreună cu El Îl investesc pe zeul care va domni peste panteon. Numită mai ales „Athirat-a-Mării”, zeița are legături clare cu elementul acvatic, slujitorul ei, Qadshu-wa-Amrur, fiind numit „Pescar al lui Athirat”. Asemenea lui El și Baal, și Athirat a lăsat urme evidente În Vechiul Testament, unde teonimul pare să denumească, printre altele, un fel de stâlp sau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
altele, un fel de stâlp sau de arbore sacru. Inscripțiile ebraice și feniciene găsite la Kuntillet Ajrud (Sinai) par să indice faptul că zeului lui Israel, cel puțin În anumite epoci și medii, i se atribuia ca soție tocmai vechea zeiță ugaritică. S-a vorbit deja despre rolul de prim rang cu care era Învestit Baalxe "Baal" În panteonul ugarit, În care el era deținătorul activ al unei regalități actuale și „executive”. Miturile ajunse până la noi sunt mare parte povestea afirmării

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
va fi cea care va săvârși un fel de distrugere simbolică a lui Motxe "Mot", ale cărui puteri se for Împrăștia, risipindu-se pe pământ și pe mare, la fel cum se va Întâmpla și cu resturile sale sfâșiate de zeiță. Personaj războinic, tânără și totodată violentă, Anat este fără dubii cea mai importantă zeiță feminină a panteonului; tot ea va fi cea care, Împreună cu zeița solară Shapashxe "Shapash", va reuși să găsească În infern corpul lui Baal, Îl va duce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mot", ale cărui puteri se for Împrăștia, risipindu-se pe pământ și pe mare, la fel cum se va Întâmpla și cu resturile sale sfâșiate de zeiță. Personaj războinic, tânără și totodată violentă, Anat este fără dubii cea mai importantă zeiță feminină a panteonului; tot ea va fi cea care, Împreună cu zeița solară Shapashxe "Shapash", va reuși să găsească În infern corpul lui Baal, Îl va duce pe vârful muntelui său sacru, Sapanu și Îl va Înmormânta ritualic, Împlinind astfel premisele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și pe mare, la fel cum se va Întâmpla și cu resturile sale sfâșiate de zeiță. Personaj războinic, tânără și totodată violentă, Anat este fără dubii cea mai importantă zeiță feminină a panteonului; tot ea va fi cea care, Împreună cu zeița solară Shapashxe "Shapash", va reuși să găsească În infern corpul lui Baal, Îl va duce pe vârful muntelui său sacru, Sapanu și Îl va Înmormânta ritualic, Împlinind astfel premisele pentru Întoarcerea sa victorioasă pe pământ. Asociată mai ales cultului divinităților

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îl va Înmormânta ritualic, Împlinind astfel premisele pentru Întoarcerea sa victorioasă pe pământ. Asociată mai ales cultului divinităților stelare și lui Yarikhxe "Yarikh" - divinitate cu nume transparent („Lunaxe "Luna"”), dar cu funcții departe de a fi univoce -, Shapashxe "Shapash" este zeița solară psihopompă și benefică care apare În mituri ca aliată a lui Baalxe "Baal", mai ales ca entitate Înțeleaptă și care veghează neîncetat, În virtutea mișcării sale ciclice Între granițele zilei și ale nopții, Între lumea terestră și lumea subterană. Între

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care Îi procură lui Baal cele două măciuci magice pentru a-l lovi pe Yamxe "Yam" și Îi construiește splendidul palat. Tot el este și creatorul arcului care va provoca indirect sfârșitul tragic al tânărului Aqhatxe "Aqhat" În mitul omonim. Zeițe minore sunt și pețitoarele Katharatxe "Katharat", un grup care prezidează peste căsătorii și nașteri; mai trebuie amintiți și zei precum Rashapxe "Rashap", stăpânul molimelor și al războiului, sau Horonxe "Horon", care Își exercită supremația asupra reptilelor, având amândoi o dimensiune

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
oprirea ploii și suspendarea oricărui proces de fecunditate și fertilitate. Mai mult, victoria lui Mot implică faptul că moartea va putea acționa fără discriminare atât asupra oamenilor cât și asupra zeilor, condamnați și ei, așadar, la o viață trecătoare. Dar zeița Anatxe "Anat" nu se resemnează. La capătul unei căutări istovitoare, coboară În infern, Îl Înfruntă pe Mot Într-o luptă dramatică ce face ca acesta din urmă să fie anihilat de furia zeiței, care reușește Într-un final să găsească

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ei, așadar, la o viață trecătoare. Dar zeița Anatxe "Anat" nu se resemnează. La capătul unei căutări istovitoare, coboară În infern, Îl Înfruntă pe Mot Într-o luptă dramatică ce face ca acesta din urmă să fie anihilat de furia zeiței, care reușește Într-un final să găsească corpul lipsit de viață al lui Baal. Impreună cu Shapashxe "Shapash", Îl duc pe vârful muntelui Sapanu și Îl Înmormântează, jertfind o sută de animale. O astfel de ceremonia se dovedește hotărâtoare. Într-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
diferite motive (boală, război, accidente), este ajutat de El și Baalxe "Baal" să-și găsească o nouă soție. După ce soția este dobândită În urma unei expediții militare aventuroase, Keret obține descendența dorită și Își sărbătorește solemn succesul. Un vot făcut anterior zeiței Athiratxe "Athirat" și nerespectat Îi provoacă imediat o boală cumplită care e pe punctul de a-l ucide, dacă nu ar fi intervenit zeii care l-au salvat trimițând o entitate tămăduitoare care să exorcizeze boala. Povestea este Întrețesută cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
miraculoasă pe care o deține trezesc invidia lui Anatxe "Anat", care Încearcă să obțină arcul ademenindu-l pe Aqhat și promițându-i În plus viața veșnică alături de zeii. La refuzul categoric al tânărului, foarte conștient de soarta muritoare a oamenilor, zeița decide să se răzbune și Îl omoară pe Aqhat În timpul unei Întreceri de vânătoare folosindu-se de un ucigaș plătit. În spatele redactării actuale a textului se recunoaște o temă mitică străveche ce se referă la figura arhaică a „Stăpânei animalelor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită dintr-un zeu (numit ba‘al sau ’ad½n, „domn”), a cărui identitate variază de la o cetate la alta, protector mai ales al suveranilor și al dinastiei, și dintr-o zeiță (numită cel mai adesea ba‘alat, „stăpână”), În care este recunoscută În general Astartexe "Astarte", figură complexă cu funcții destul de variate: deținătoare a regalității și, prin urmare, protectoare a regelui, garantă a fertilității și a fecundității, protectoare a marinarilor și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ugaritice ale lui Baalxe "Baal", dispărut În infern și apoi reîntors. La Biblos, cetate marcată de legătura politică și culturală tradițională cu Egiptul, figura lui Astartexe "Astarte" (numită aici Baalatxe "Baalat" Gubal „Stăpână a Biblosului”) tinde să se identifice cu zeița egipteană Hathorxe "Hathor" și, mai târziu, cu Isisxe "Isis". Elementul masculin al perechii poliade se numește aici Adonisxe "Adonis", În izvoarele clasice, din fenicianul ’ad½n, denumire care acoperă o figură tipică de Baalxe "Baal" local. Acesta este protagonistul unei istorisiri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]