50,549 matches
-
pe 10 aprilie 2013 cu 71 de voturi favorabile și 21 împotriva. Președintele a semnat legea pe 3 mai, iar acesta a intrat în vigoare pe 5 august 2013. Conform unui sondaj Factum efectuat în noiembrie 2011, 52% din uruguayeni sprijină căsătoria între persoane de același sex, 32% sunt împotrivă, 10% sunt neutri, iar 6% nu au opinie. Un sondaj Cifră efectuat între 29 noiembrie și 6 decembrie 2012 arată că 53% din uruguayeni sprijină căsătoriile între persoane de același sex
Căsătorii între persoane de același sex în Uruguay () [Corola-website/Science/330095_a_331424]
-
în noiembrie 2011, 52% din uruguayeni sprijină căsătoria între persoane de același sex, 32% sunt împotrivă, 10% sunt neutri, iar 6% nu au opinie. Un sondaj Cifră efectuat între 29 noiembrie și 6 decembrie 2012 arată că 53% din uruguayeni sprijină căsătoriile între persoane de același sex, 32% sunt împotrivă, iar 15% nu au opinie. Un alt sondak Cifră efectuat între 22 februarie și 4 martie 2013 arată că 54% sprijină aceste căsătorii, 32% sunt împotrivă, 9% sunt nedeciși, iar 4
Căsătorii între persoane de același sex în Uruguay () [Corola-website/Science/330095_a_331424]
-
noiembrie și 6 decembrie 2012 arată că 53% din uruguayeni sprijină căsătoriile între persoane de același sex, 32% sunt împotrivă, iar 15% nu au opinie. Un alt sondak Cifră efectuat între 22 februarie și 4 martie 2013 arată că 54% sprijină aceste căsătorii, 32% sunt împotrivă, 9% sunt nedeciși, iar 4% nu au opinie.
Căsătorii între persoane de același sex în Uruguay () [Corola-website/Science/330095_a_331424]
-
Mercurie”, Casa Domnească, chilii, construcții anexă și zid de incintă, toate incluse pe lista monumentelor istorice. Legendele referitoare la începuturile mănăstirii menționează două variante principale. Conform primei variante, mănăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. A doua variantă spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea în amintirea victoriei obținute asupra lui Vasile Lupu la Nenișori în octombrie 1639. Este posibil ca ambele variante să
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text: Totuși, mai multe surse consideră că există dovezi că mănăstirea ar fi fost de fapt întemeiată înainte de 1646, foarte probabil după una din luptele cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. După o altă victorie obținută asupra lui Vasile Lupu la Nenișori, în octombrie 1639 Matei Basarab decide să înlocuiască biserica veche a mănăstirii cu o biserică nouă construită din
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Plătărești este alcătuit dintr-o incintă de formă dreptunghiulară, având în mijloc biserica de plan triconc, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”. În colțul de nord-vest al incintei este situată Casa Domnească, o clădire dreptunghiulară având în subsol o pivniță sprijinită pe un pilon central, iar pe mijlocul laturii vestice a incintei se află turnul clopotniță (adăugat la începutul secolului XX). Pe trei din laturile incintei sunt situate mai multe corpuri de clădiri (chilii), realizate în diferite perioade istorice. Pe latura
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și apoi a imperiilor, a permis dramatizarea războiului. Începând din Mesopotamia, statele au produs un surplus agricol suficient, astfel încât elitele conducătoare și comandanți militari să le apere. Cea mai mare parte a forțelor militare timpurii au fost formate din țărani, sprijiniți de societate. Astfel, au apărut primele armate organizate. Aceste noi armate puteau ajuta statele să crească în dimensiune, devenind tot mai centralizate. Armatele antice timpurii au continuat să utilizeze în primul rând arcuri și sulițe, aceleași arme care au fost
Războiul în Antichitate () [Corola-website/Science/330136_a_331465]
-
lemn se zidește însă actuala construcție abia la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 și 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneți spre Tismana, încuviințează și sprijină ridicarea unui locaș de cult (domnitorul dăruiește 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii). Adevărații ctitori pot fi considerați Milco Băiașul, vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a noii biserici întru pomenirea fiului său, Milco, precum și Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a lui Constantin Brâncoveanu, care va sprijini lucrarea în numele domnitorului. Din cauza incursiunilor turcești, construcția începe mai târziu, la 22 mai 1699 și se termină la 7 mai 1703, când are loc sfințirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscălește
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
îmbină stilul epocii lui Matei Basarab, aparținând secolului XVII, caracterizat prin construcția impunătoare, cu turla clopotniței pe pronaos, prin coloane de cărămidă circulară și scara clopotniței pe peretele nordic, cu stilul brâncovenesc din secolul al XVIII-lea, noutatea fiind pridvorul sprijinit pe coloane în arcade, de asemenea și catapeteasma sculptată. Edificiul se înscrie în categoria bisericilor cu plan de tip trilobat și absidele poligonale la exterior, cu lungimea de 23,40 m și lățimea de 10,80 m, având pridvor, pronaos
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
în componența multor ziduri din localitate. Rosturile sunt de mortar foarte tare de 5 cm grosime. Pridvorul este deschis, susținut de zece coloane masive de cărămidă și arce trilobate. Sistemul de boltire este compus dintr-o calotă semisferică care se sprijină pe două arce laterale. Accesul se face pe axul principal al pridvorului și pe partea laterală de sud. Pridvorul este dreptunghiular pe toată lățimea bisericii, având cinci arcade în față, două spre nord și unul spre sud, toate în formă
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
și pe partea laterală de sud. Pridvorul este dreptunghiular pe toată lățimea bisericii, având cinci arcade în față, două spre nord și unul spre sud, toate în formă de potcoavă și subîntinse de câte un tirant de stejar. Acestea se sprijină pe zece coloane, inclusiv cele două angajate în zid. Coloanele sunt așezate pe un soclu masiv întrerupt la intrarea din față și spre sud. Pronaosul de plan dreptunghiular este acoperit cu o calotă semisferică de cărămidă, susținută de două arce
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
zece coloane, inclusiv cele două angajate în zid. Coloanele sunt așezate pe un soclu masiv întrerupt la intrarea din față și spre sud. Pronaosul de plan dreptunghiular este acoperit cu o calotă semisferică de cărămidă, susținută de două arce laterale, sprijinite pe console. Arcurile late est-vest nu se prelungesc pe un singur plan până în pereții nord și sud, ci sunt întărite numai în partea dinspre calotă pe o lățime de 60 cm, partea lor laterală fiind la un nivel mai ridicat
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
codul . După obținerea doctoratului se întoarce în Moldova și, din 1836, practică medicina devenind ulterior, între anii 1849-1855 în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, protomedic al Moldovei. Din acest post el a participat la realizarea unor proiecte de îmbunătățire sanitară, sprijinind organizarea și dezvoltarea Spitalului „Sfântul Spiridon” și a Institutului Gregorian, viitoarea Maternitate din Iași. În paralel cu activitatea de îngrijire medicală exercită și o activitate didactică și de popularizare a igienei, predând între din 1842 și până la 30 iunie 1845
Constantin Vârnav () [Corola-website/Science/330169_a_331498]
-
al Franței pe 19 august 1942. Atacul a început la ora 5:00, iar la 10:50 comandourile aliate au fost forțate să înceapă retragerea. La atac au participat peste 6.000 de infanteriști, în cea mai mare parte canadieni, sprijiniți de un regiment canadian de blindate, un corp al infanteriștilor marini britanici și câteva grupuri de debarcare ale Royal Air Force. Obiectivele atacului vizau demonstrarea capacității de cucerire și păstrare a controlului asupra unui port inamic pentru o scurtă perioadă de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
erau echipate astfel încât să poată opera în apele puțin adânci din apropierea plajelor. În plus, trei tancuri erau echipate cu aruncătoare de flăcări. Royal Navy avea să folosească 237 de vase de luptă și vase de debarcare. Debarcarea avea să fie sprijinită cu focul artileriei navale a șase distrugătoare dotate cu tunuri de 4 inci. Primul Lord al Amiralității Dudley Pound a încercat să evite punerea în pericol a unor vase importante, care să fie atacate de aviația germană. Royal Air Force trebuia
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
focul artileriei navale a șase distrugătoare dotate cu tunuri de 4 inci. Primul Lord al Amiralității Dudley Pound a încercat să evite punerea în pericol a unor vase importante, care să fie atacate de aviația germană. Royal Air Force trebuia să sprijine atacul cu 74 escadrile, dintre care 66 erau formate din avioane de vânătoare. Serviciile de informații au obținut puține date despre zona de acțiune. Pe malurile înalte se aflau poziții îngropate ale artileriei germane, care nu au fost descoperite de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
o analiză aprofundată a operațiunii. Ofițerii superiori germani nu au fost impresionați de plan. Genaralul Conrad Haase a considerat „de neînțeles” faptul că planificatorii aliați s-au așteptat ca o singură divizie să fie capabilă să depășească un regiment german sprijinit de artilerie. El a mai adăugat că „puterea forțelor navale și aeriene a fost complet insuficientă pentru suprimarea apărării în timpul debarcărilor”. Generalul Kuntzen a considerat că a fost „de neconceput” ca debarcările de infanterie de la Pourville să nu fie sprijinite
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
sprijinit de artilerie. El a mai adăugat că „puterea forțelor navale și aeriene a fost complet insuficientă pentru suprimarea apărării în timpul debarcărilor”. Generalul Kuntzen a considerat că a fost „de neconceput” ca debarcările de infanterie de la Pourville să nu fie sprijinite și de debarcarea unor blindate. Germanii au apreciat ca fiind modeste caracteristicile tehnice al tancurilor Churchill părăsite pe plajă după retragerea aliaților. Un raport tehnic asupra respectivelor blindate aprecia că acel model de tanc nu reprezintă o problemă pentru germani
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
război în răsărit a fost considerat în continuare amenințarea principală la securitatea Poloniei, majoritatea fortificațiilor fiind construite la granița sovieto-poloneză. Prima versiune a planului considera că Germania va ataca din Pomerania pe direcția capitalei Varșovia, atacul principal urmând să fie sprijinit de operațiuni militare declanșate din Silezia și Prusia. Acestea din urmă ar fi trebuit, după aprecierile planificatorilor militari polonezi, să asigure legătura prin Coridorul polonez dintre Pomerania germană și Prusia. După ce Germania a anexat părți ale Cehoslovaciei (Sudetenland), strategii polonezi
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
și în timpul majoratului fiului ei, împiedicând de mai multe ori detronarea acestuia. Domnia sa a stat sub semnul confruntării dintre regalitate și nobilimea condusă de unchiul regelui, Infantele Juan de Castilia de Tarifa și de Juan Núñez de Lara el Menor, sprijiniți uneori și de Don Juan Manuel, nepotul lui Ferdinand al III-lea. Ferdinand al IV-lea a urma calea predecesorilor săi în continuarea războiului Reconquistei și chiar dacă în 1309 a eșuat în încercarea de a cuceri Algeciras, a izbutit, în
Ferdinand al IV-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/330217_a_331546]
-
zi, comandantul misiunii militare franceze, generalul Louis Faury, l-a informat pe șeful statului major polonez, generalul Wacław Stachiewicz, că ofensiva generală aliată a trebuit să fie amânată de pe 17 pe 20 septembrie. Pe 16 și 17 octombrie, trupele germane sprijinite de unitățile reîntoarse din Polonia, au organizat o contraofensivă prin care ultimele teritorii germane ocupate de inamici au fost eliberate. Pierderile germane s-au ridicat la 196 de soldați morți, 114 dispăruți și 356 de răniți.. De asemenea, germanii au
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
a ascultat numai după multe ezitări, pentru că Amasya era sângeacul lui Mustafa și el a considerat că este o umilință să i se dea acest sangeac spre guvernare . Înfuriat , Suleiman l-a acuzat pe Baiazid de rebeliune și l-a sprijinit pe Selim , fiul mai mare. Selim , împreună cu Sokollu Mehmet Pasă ( viitorul marele vizir ) ,l-a învins pe fratele său în lupta lângă Konya pe 31 mai 1559 . Baiazid a revenit la Amasya apoi a fugit în Persia condusă de dinastia
Prințul Baiazid () [Corola-website/Science/330307_a_331636]
-
ale Schusterline au fost închise pe 10 mai 1940 al ora 03:15, după ce au fost observate mișcări ale trupelor germane pe malul răsăritean al râurilor Our, Sauer și Mosel. În acest timp, militari ai forțelor speciale germane în civil, sprijiniți de belgieni de etnie germană din Luxemburg (așa-numiții "Stoßtrupp Lützelburg") au încercat să saboteze stațiile de emisie și baricadele aflate de-a lungul frontierei comune. Aceste tentative au eșuat. Familia regală a fost evacută de la reședința din Colmar-Berg în
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
să depășească granițele Regatului Unit. În anul 2007 divizia internațională a Provident s-a desprins de compania mamă și a început să funcționeze independent, fiind listată la bursă sub numele International Personal Finance plc (IPF). Operațiunile internaționale ale companiei sunt sprijinite de o echipă centrală bazată în Sediul Central al Grupului, în Leeds, Regatul Unit. Această entitate are responsibilitatea de a se asigura că piețele au la dispoziție infrastructura corectă pentru a pune în aplicare strategia de creștere a Grupului. Operațiunile
Provident Financial () [Corola-website/Science/330379_a_331708]