KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1971 1972 1973 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

trecerea timpului, pentru că trebuia să se ducă la toaletă ori de câte ori banda trebuia întoarsă (își adusese cu el două C90) înainte de a se închide casetofonul cu un clic care-l trăda. Oricum, din motive personale, va șterge benzile după ce va ajunge acasă. Louis a fost primul care a dispărut sus cu chelnerița lui între primul și al doilea fel. Au lipsit aproape o jumătate de oră. După ce s-au întors, a fost rândul olandezului. În timp ce se întâmplau toate astea, reușiseră să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
o ia pe Fiona, dar arăta deja neajutorată și speriată. Am strâns-o tare de mână și i-am sărutat buzele. Erau foarte reci. Apoi am privit în urma ei în timp ce-i duceau targa pe coridor. Personalul insistase să mă duc acasă să mă odihnesc puțin, dar n-am reușit decât să împlinesc prima parte a indicațiilor lor. Eram extenuat fizic, în primul rând pentru că mă întorsesem pe jos de la spital, ajungând acasă puțin după ora patru. Dar n-am putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
duceau targa pe coridor. Personalul insistase să mă duc acasă să mă odihnesc puțin, dar n-am reușit decât să împlinesc prima parte a indicațiilor lor. Eram extenuat fizic, în primul rând pentru că mă întorsesem pe jos de la spital, ajungând acasă puțin după ora patru. Dar n-am putut să dorm, știind că într-n salon întunecat aflat la o distanță de cinci kilometri, Fiona stătea și ea trează, cu privirea fixată în tavan. Cum de durase atât s-o ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
doilea sau al treilea pat de pe rând, alungarea lui din salon, lăsându-l să aștepte în sala de așteptare până va fi oficial externat. Apoi Fiona mi-a fost luată din nou și nu mai puteam face nimic. Am plecat acasă. Nu aveam cărți de medicină, dar dicționarele pe care le folosisem pentru cuvinte încrucișare erau încă pe masă și am căutat cuvântul „limfom“. Nu scria decât „o tumoare cu structura unui ganglion limfatic “. Exprimat în felul acesta, nu suna foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
imaginația este sângele care menține în viață oamenii și gândirea este oxigenul nostru, atunci treaba lui este să ne întrerupă circulația și a ei este să se asigure că suntem morți de la gât în sus. Și uite-așa, ei stau acasă și se îngrașă din dobânzi și noi, iată cum stăm. Afacerile noastre eșuează, slujbele noastre dispar, peisajul rural se sufocă, spitalele se prăbușesc, casele noastre trec în proprietatea altora, corpurile noastre sunt otrăvite, mințile noastre se blochează, întregul spirit al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
te-ai făcut cam ciudat și aveam impresia că nu vă mai vedeați atât de des. Am spus: — Te vezi cu mama? — Din când în când? Nu atât de des pe cât aș dori. — Cât de des? — Nu prea mă duc acasă la ea, spuse Joan oftând. E stupid, locuind atât de aproape. Dar am fost cu ea acum două zile. Am fost amândoi. — Amândoi? Cum s-a întâmplat? — A fost acasă la părinții mei de Crăciun, știi prea bine asta, Michael

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
pe cât aș dori. — Cât de des? — Nu prea mă duc acasă la ea, spuse Joan oftând. E stupid, locuind atât de aproape. Dar am fost cu ea acum două zile. Am fost amândoi. — Amândoi? Cum s-a întâmplat? — A fost acasă la părinții mei de Crăciun, știi prea bine asta, Michael, și să nu te prefaci că nu știi. Ai fost și tu invitat ca de obicei, dar n-ai venit. Inutil să mai spun nu aflasem nimic despre asta. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ea. Și mi-a spus că se numea Jim Fenchurch și că se văzuse cu el de două ori, o dată în casa mamei ei din Northfield și a doua oară cu vreo zece ani mai târziu. Era comis-voiajor. Era singură acasă la mama ei și venise să-i vândă un aspirator și după un timp au urcat la etaj și atunci s-a întâmplat. Infirmiera se întoarse în acel moment. Îl bătu pe Michael pe umăr și puse o ceașcă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de eseul lui Freud pe această temă, „Doliul și melancolia“. Mama lui nu prea părea convinsă de acest apel la autoritatea științifică, dar pe măsură ce seara înainta și vedea sinceritatea căinței fiului ei, atmosfera începea să se îmblânzească. După ce au ajuns acasă și și-au făcut două cești de Horlicks, Michael își făcu curaj să pună câteva întrebări despre tatăl pierdut. — L-ai mai văzut vreodată, după aceea - după ziua când s-a întâmplat? — Michael, ți-am spus. L-am mai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
urmă am spus bine, dar va trebui să-l întreb pe soțul meu, crezând desigur că se va opune și cu asta se va termina. Dar știi cum era Ted, nu-i putea refuza nimic nimănui și când am ajuns acasă în seara aceea l-am întrebat și a spus că da, că nu-l deranja, că este măcar atât merită bietul om. Și așa, mai târziu în noaptea aceea, după ce tu te-ai dus la culcare, a venit în casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Kendall de la secția de poliție locală. — Ce crimă! exclamă el, cu un accent local aproape imposibil pentru urechea lui Michael. E o crimă să scoți un om din casă într-o noapte ca asta! Ne-am dori cu toții să stăm acasă, la căldurică. Ce pot face pentru dumneavoastră, domnule sergent? întrebă Dorothy. — Nu vreau să vă sperii, doamnă, spuse polițistul, dar am considerat că e mai bine să vă previn. Să mă preveniți? De ce anume? — O anume domnișoară Tabitha Winshaw stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
care mi s-a întâmplat. N-am mai văzut de atunci ceva asemănător. Și pe urmă pe la jumătate - mai puțin de jumătate, probabil - mama ne-a obligat să ne ridicăm și să plecăm. A spus că trebuie să ne întoarcem acasă. Și am plecat: am plecat și n-am aflat niciodată cum s-a terminat. N-am putut decât să mă întreb după aceea, ani în șir. — Deși consider fermecătoare aceste amintiri din copilărie, îl întrerupse Hilary, nu mă pot împiedica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
o dată aici și s-au hârjonit goi pe peluza de croquet, aproape tot weekendul. Nu-l văd pe ăsta făcând același lucru. — Atâta timp cât știe să piloteze un avion, nu mă interesează ce face, spuse Michael. Să mă ducă în siguranță acasă după-amiază. La mai puțin de o oră, Michael își făcuse bagajele și era gata de plecare. Phoebe, care plănuise să ia un tren de după-amiază spre Leeds în compania domnului Sloane, îl însoți până la marginea pistei. Nu reușiseră să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

afla acum Într-un foarte scump atelier de reparații din Park Avenue? Și, firește, mai exista probabilitatea să se fi referit la o mașină nouă, de o marcă necunoscută, pe care tocmai o cumpărase, dar care nu fusese Încă adusă acasă de la dealer (nu se știe careă. Aveam mult de muncă. Am Început prin a o suna pe dădaca Mirandei, dar a intrat căsuța vocală. Menajera a fost următoarea pe listă și, ca niciodată, s-a dovedit de mare ajutor. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Întreaga mea existență fusese un clișeu perfect. Crescusem În Avon, Connecticut, ceea ce Înseamnă că În liceu practicasem diverse sporturi, luasem parte la Întruniri de tineret și „ceaiuri dansante“ În case frumoase stil ranch, atunci când părinții respectivului coleg erau plecați de acasă. Purtasem pantaloni de trening la școală, jeanși la petrecerile de sâmbătă seara și bluze cu mâneci bufante la petrecerile dansante semiconvenționale. Iar facultatea! Ei bine, aceea fusese o lume de-a dreptul sofisticată În comparație cu liceul. Universitatea Brown oferea nenumărate tipuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
luni după absolvire adunasem ceva bani și pornisem Într-o călătorie solitară. Am călătorit o lună prin Europa cu trenul, am petrecut mai mult timp pe plajă decât prin muzee și am reușit să nu țin legătura cu nimeni de acasă, În afară de Alex, prietenul meu de trei ani. El și-a dat seama că, după vreo cinci săptămâni, o să Încep să mă simt singură și, dat fiind că tocmai Își terminase cursul pregătitor pentru meseria de profesor și avea ceva timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe dinafară. Alex și cu mine discutam despre felul În care urma să ne Îmbarcăm amândoi În noua etapă a vieții noastre și cât eram de norocoși că o vom face Împreună. Nu ne grăbeam Însă deloc să ne Întoarcem acasă, parcă simțeam că asta avea să fie ultima perioadă de calm dinaintea nebuniei, așa că ne-am prelungit prostește vizele la Delhi, să ne mai bucurăm de câteva săptămâni de hălăduială prin peisajul exotic al Indiei. Ei bine, nimic nu retează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
l-am implorat pe Alex să nu mă lase nici moartă În infernul acela. Patru zile mai târziu aterizam În Newark, iar Îngrijorata mea mamă m-a Întins pe bancheta din spate a mașinii și a bombănit tot drumul până acasă. Într-un anume fel, ăsta e visul oricărei mame evreice: să aibă un motiv serios să alerge de la un doctor la alt doctor, la alt doctor ca să se asigure că toți mizerabilii de paraziți au părăsit-o definitiv pe fetița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
că toți mizerabilii de paraziți au părăsit-o definitiv pe fetița ei. A durat patru săptămâni până m-am simțit din nou ca o ființă omenească și alte două ca să-mi dau seama că ideea de a continua să locuiesc acasă era insuportabilă. Mama și tata sunt niște tipi grozavi, dar faptul că eram Întrebată unde plec ori de câte ori ieșeam pe ușă - sau unde am fost ori de câte ori mă Întorceam - a Început foarte rapid să mă calce pe nervi. Am sunat-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
undeva În East Village. Ceva care se chema jazz fusion music. O băutură trandafirie Într-un pahar de Martini - o, ce greață-mi e, ce n-aș da să Înceteze. Prieteni care trec pe la mine să Îmi ureze bun venit acasă. Un toast, o dușcă, alt toast. O, slavă Domnului - nu era o formă rară de febră hemoragică, era o banală mahmureală. Nu-mi trecuse prin minte că nu mai pot să beau ca Înainte după ce slăbisem nouă kilograme din cauza dizenteriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
canapeaua de suferință pe care zăceam de vreo săptămână și am depus mari eforturi să nu vomit. Readaptarea la America - la mâncare, la modul de viață, la dușul divin - nu fusese prea dificilă, dar chestia asta cu locuitul la altcineva acasă a Început destul de repede să mă obosească. M-am gândit că În vreo săptămână și jumătate aveam să termin de schimbat ce Îmi mai rămăsese din bahtii tailandezi și rupiile indiene și că singura modalitate de a obține bani de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mă deteste, dar mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru plimbările duminicale și trusa de machiaj erau la el acasă, În Brooklyn, laptop-ul și ținutele vestimentare desperecheate - acasă la Lily, În Harlem, iar restul - la ai mei, În Avon. Nu aveam un apartament În New York și nu Înțelegeam cum de toată lumea știe că pe Madison Avenue o iei “În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru plimbările duminicale și trusa de machiaj erau la el acasă, În Brooklyn, laptop-ul și ținutele vestimentare desperecheate - acasă la Lily, În Harlem, iar restul - la ai mei, În Avon. Nu aveam un apartament În New York și nu Înțelegeam cum de toată lumea știe că pe Madison Avenue o iei “În sus“, În vreme ce pe Broadway o iei “În jos“. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
plapumă, deși Îmi trăsesem deja pe mine jeanșii și un pulover pe gât. Am avut grijă ca părul meu să nu-i ude perna. Lily era la telefon, am continuat. Tipa de la resurse umane de la Elias-Clark a sunat la ea acasă pentru că le-am dar numărul ei de telefon. Ghici ce mi-a spus? — Ai primit postul? — Am primit postul! — O, vino-ncoace, a zis el, s-a ridicat În capul oaselor și m-a Îmbrățișat. Sunt atât de mândru de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-ți bată chiar ei la ușă. Sper să ai dreptate, din toată inima sper. Am sărit În picioare și m-am apucat să Îndes diverse lucruri În rucsac. — Pot să mai Îmi Împrumuți o dată mașina? Cu cât ajung mai repede acasă, cu atât mai repede mă Întorc. De fapt, nici nu mai contează, doar mă mut la New York. E chestie oficială! Întrucât Alex meargea acasă la ai lui, În Westchester, de două ori pe săptămână ca să aibă grijă de frățiorul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]