KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1972 1973 1974 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

diverse lucruri În rucsac. — Pot să mai Îmi Împrumuți o dată mașina? Cu cât ajung mai repede acasă, cu atât mai repede mă Întorc. De fapt, nici nu mai contează, doar mă mut la New York. E chestie oficială! Întrucât Alex meargea acasă la ai lui, În Westchester, de două ori pe săptămână ca să aibă grijă de frățiorul lui mai mic atunci când mama lui lucra În tura de noapte, aceasta Îi dăduse vechea ei mașină s-o aibă În oraș. Dar el nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
lucra În tura de noapte, aceasta Îi dăduse vechea ei mașină s-o aibă În oraș. Dar el nu avea nevoie de mașină până marți, iar eu urma să mă Întorc până atunci. Avusesem oricum de gând să mă duc acasă În weekend, și acum măcar aveam și eu o veste bună să le dau alor mei. Sigur, nici o problemă. E parcată două străzi mai jos, pe Grand Street. Cheile sunt pe masa din bucătărie. Sună-mă când ajungi, bine? — O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În timp ce-și amesteca ceaiul cu lingurița. Stăteam la masa din bucătărie pe locurile noastre obișnuite, mama bea obișnuitul ei ceai decafeinizat cu zaharină, iar eu obișnuitul meu ceai English Breakfast cu zahăr. Deși plecasem de patru ani de acasă, tot ce Îmi trebuia ca să simt că n-aș fi plecat vreodată era o uriașă cană de ceai Încălzit la microunde și vreo două prăjiturele Reese cu unt de arahide. — Ei bine, nu prea am de ales și, sincer vorbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe la Începutul lui noiembrie, Sherry-Lehman ni le livrează și Îmi trebuie de regulă cam o lună să le Împachetez pe toate. E bine că lipsește de la birou În perioada asta, altfel ar trebui să le luăm și să le Împachetăm acasă. Bună treabă, mai ales că Elias-Clark plătește. — Ar costa, probabil, dublu dacă Sherry-Lehman le-ar și Împacheta, nu-i așa? am Întrebat eu, În timp ce continuam să mă lupt spre a da de capătul Încâlcitei ierarhii În oferirea de cadouri. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cultura rusă Încă de pe vremea când o profesoară de-a ei din clasa a opta Îi spusese că arată exact așa cum și-o Închipuise pe Lolita, cu fața ei rotundă și cu părul ei negru cârlionțat. Lily se dusese glonț acasă și citise acea capodoperă de depravare a lui Nabokov și nu o deranjase niciodată aluzia profesoarei cu privire la asemănarea ei cu Lolita, după care citise tot ce scrisese vreodată Nabokov. Și Tolstoi. Și Gogol. Și Cehov. Când venise vremea să dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de șaptezeci și șase de metri pătrați Îți stă la dispoziție. Am achitat consumația și ne-am Îmbrățișat, după care ea s-a străduit să-mi explice cum să ajung de la intersecția lui Seventh Avenue cu Christopher Street până la mine acasă, adică de la un capăt al orașului la celălalt. M-am jurat pe toate cele că am Înțeles exact de unde să iau metroul și de acolo autobuzul 6 și cum să merg apoi pe jos de la stația de pe 96 Street până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de la un capăt al orașului la celălalt. M-am jurat pe toate cele că am Înțeles exact de unde să iau metroul și de acolo autobuzul 6 și cum să merg apoi pe jos de la stația de pe 96 Street până la mine acasă, dar de cum a plecat, am sărit Într-un taxi. Doar de data asta, mi-am zis și m-am afundat În bancheta călduță din spate, străduindu-mă să nu trag pe nas miasmele corporale emanate de șofer. Acum lucrez la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și am Încuviințat din cap. În pofida oricărei logici, m-am pomenit că ideea de a-mi petrece următoarele patruzeci și opt de ore Împreună cu familia Îmi face mare plăcere, mai mare decât În toți cei patru ani de când plecasem de acasă. Ziua Recunoștinței era sărbătoarea mea preferată, iar anul acesta eram hotărâtă să mă bucur cât mai mult de ea. Ne-am adunat În sufragerie și am atacat masa Îmbelșugată pe care o comandase mama În chip expert - varianta ei evreiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
zi. Chiar și de la distanță, Miranda reușise să se strecoare În viața mea și să pună total stăpânire pe ea; lătra ordine și cereri și pretenții În ritm rapid de la șapte dimineața până când mi se permitea, În sfârșit, să plec acasă, la nouă seara. — Ahn-dre-ah? Alo? E cineva acolo? Ahn-dre-ah! Am sărit de pe scaun când am auzit-o strigându-mi numele. Mi-au trebuit câteva momente să-mi aduc aminte și să mă obișnuiesc cu ideea că ea nu se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
zică Lilyă. Când, un an mai târziu, bunica lui Lily a văzut că ei tot nu s-au Întors, a luat-o din colectiv (sau „din cult“, cum prefera să zică bunica lui Lilyă și a dus-o la ea acasă, În Avon. În ziua În care o găsisem plângând la cantină, bunica ei o silise să-și tundă lațele murdare și să-și pună o rochie pe ea, iar Lily nu era Încântată de chestia asta. Ceva din felul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În mai puțin de o oră s-a născut un adevărat plan de acțiune. Brian, un inimos asistent de redacție de la Scholastic - care m-a asigurat că va obține peste vreo două ore aprobarea Juliei - urma să ia cu el acasă cele două exemplare În această seară, ca să nu fie nevoit să se Întoarcă sâmbătă la birou. Brian avea să lase cărțile la portarul clădirii lui din Upper West Side, iar eu urma să trimit o mașină să le ia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
că telefonul se deconectase din greșeală și am știut pe loc, instinctiv, că ea sunase și dăduse numai de căsuța vocală. Am simțit că urăsc telefonul acela din tot sufletul. Uram deja până și noul meu Bang and Olufsen de acasă. Uram telefonul lui Lily, publicitatea pentru telefoane, fotografiile telefoanelor din reviste și Îl uram și pe Alexander Graham Bell. Munca În slujba Mirandei Priestly produsese o mulțime de nefericite efecte secundare În viața mea de zi cu zi, dar cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
spera că era Jonathan cu ceva informații. Lily a zâmbit și mi-a spus că nu e nevoie să mă grăbesc. Am clătinat cu tristețe din cap și am răspuns. — Alo, Andrea? — Da, eu sunt. Jonathan? — Da. Am sunat adineauri acasă și mi-am ascultat mesajele de pe robot. Sunt chiar acum În drum dinspre Paris, undeva deasupra Atlanticului, dar aveai o voce atât de Îngrijorată, Încât m-am gândit să te sun imediat. — Mulțumesc! Mulțumesc! Îți sunt foarte recunoscătoare. Da, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ca să mă provoace să o sfidez. Mă sunase ca să o urăsc cu Îndoită putere. 7 Petrecerea de Anul Nou de la Lily a fost foarte păcută și modestă - doar o mulțime de pahare de carton umplute cu șampanie, servite la Lily acasă unor prieteni de la facultate și altor câtorva inși pe care aceștia reușiseră să Îi aducă după ei. Eu n-am fost niciodată un fan al nopții de Anul Nou. Nu mai țin minte cine a fost cel care a numit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
procurate În zilele de luni: Time, Newsweek, U.S. News, The New Yorker (!ă, Time Out New York, New York, The Economist. Și tot așa, liste Întregi - florile preferate și florile detestate, numele doctorilor ei și adresele și numerele lor de telefon de acasă, menajera de acasă, gustările preferate, apa preferată la sticlă, mărimea pentru toate articolele vestimentare, de la lenjerie intimă până la botine de schi. Făcusem liste cu oamenii cu care era dispusă să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de luni: Time, Newsweek, U.S. News, The New Yorker (!ă, Time Out New York, New York, The Economist. Și tot așa, liste Întregi - florile preferate și florile detestate, numele doctorilor ei și adresele și numerele lor de telefon de acasă, menajera de acasă, gustările preferate, apa preferată la sticlă, mărimea pentru toate articolele vestimentare, de la lenjerie intimă până la botine de schi. Făcusem liste cu oamenii cu care era dispusă să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia să vorbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
e-mail. L-am deschis. Bună, iubito, ce faci?? Lucrurile sunt nebunești pe aici, ca Întotdeauna. Mai ții minte, ți-am povestit că Jeremiah le-a amenințat pe toate fetițele cu un cuțitaș pentru deschis cutii pe care Îl adusese de acasă. Ei bine, se pare că a vorbit serios - azi l-a adus din nou la școală și a tăiat-o pe mână pe o fetiță În timpul recreației și a făcut-o cățea. Nu e o tăietură adâncă, dar când profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
apartamentul Mirandei. Cartea era, de fapt, o vastă colecție de pagini, mare cât cartea de telefoane, În care fiecare ediție În lucru a revistei Runway era prezentată pe larg și analizată. Ea mi-a explicat că zilnic, după ce Miranda pleca acasă, se depunea o muncă deloc de neglijat, dat fiind că toți cei din departamentul artistic și personalul editorial Își petreceau Întreaga zi consultându-se cu ea, care ea se răzgândea la fiecare oră. Așa că, de la ora cinci, când Miranda pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
un lung-așteptat final, aprobarea Mirandei - literele MP, lătărețe și cu Înflorituri, trântite peste toată pagina Întâi. Fiecare redactor urma să trimită toate modificările operate În cursul zilei asistentului de la departamentul artistic, care, vreme de câteva ore după ce toți ceilalți plecau acasă, trecea toate fotografiile și articolele printr-o mașinărie care ceruia dosul fiecărei pagini și le imprima la locul potrivit În Carte. Eu aveam sarcina de a duce Cartea la apartamentul Mirandei indiferent de ora la care se termina - ceea ce putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Mda, trebuie să recunosc că e treaba de care mă bucur cel mai mult că scap și că ți-o pasez ție. Uneori se lungește până foarte târziu, dar Miranda trebuie să vadă Cartea În fiecare seară, să știi. Lucrează acasă. În fine, În seara asta o să stau cu tine și Îți arăt care-i treaba, dar pe urmă te descurci pe cont propriu. — OK, mulțumesc. Ai idee când o să fie gata Cartea diseară? — Nu. În fiecare seară e altfel. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
uriașe au tras la scară imediat, și un șofer masiv a coborât de pe locul din față și ne-a deschis portiera din spate. Emily s-a urcat prima, și-a scos imediat mobilul din buzunar și i-a cerut șoferului: „Acasă la Miranda Priestly, te rog“. El a dat din cap, a băgat mașina În viteză și duși am fost. — E Întotdeauna același șofer? am chestionat-o, Întrebându-mă de unde știe respectivul unde să meargă. Ea mi-a făcut semn să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de puțin În clipa aceea. — A fost peerfect. Nici o problemă. Luau masa și am lăsat toate exact acolo unde mi-ai spus. — E-n regulă. Ei bine, o să faci treaba asta În fiecare seară. Pe urmă te duci cu mașina acasă și ai terminat. A, da, distracție plăcută la petrecerea lui Marshall diseară. Mi-ar face mare plăcere să vin și eu, dar am oră la cosmetică, trebuie să mă epilez inghinal și pur și simplu nu pot să contramandez - Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
portiera, dar eu i-am spus să nu se deranjeze, că pot urca și singură pe bancheta din spate. — La Plaza, te rog. James mă aștepta pe treptele de afară, deși trebuie că temperatura coborâse binișor sub zero. Se dusese acasă să se schimbe și părea foarte, foarte slăbănog În pantalonii lui negri din piele Întoarsă și În puloverul lui alb fără mâneci, care scotea la iveală bronzul de miez de iarnă obținut artificial, dar foarte reușit. Eu arătam În continuare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
măgulitor lui Jennifer Aniston când am trecut pe lângă ea - asta nu e nici pe departe o petrecere nereușită. Dar Începusem să fiu cam neliniștită: trebuia să fiu la serviciu În mai puțin de șase ore și nu mai trecusem pe acasă de aproape douăzeci și patru, așa că, atunci când l-am văzut pe James făcându-i curte unui specialist În materie de vopsele de păr de la salonul lui Marshall, eram pe punctul de a o porni spre el să-l anunț că vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cu asprime. În caz că ai reușit, la modul convenabil, să uiți, amintește-ți că ai, Întâmplător, prietenul cel mai incredibil de bun, de blând și de adorabil. Destul cu prostiile astea! Am bălmăjit o poveste cum că trebuie să plec imediat acasă, iar Christian a părut amuzat. — Ți-e frică de mine, a constatat el cu simplitate și mi-a aruncat un zâmbet provocator. — Frică de tine? De ce, Doamne iartă-mă, să-mi fie mie frică de tine? Exceptând cazul În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]