57,527 matches
-
s-au așezat în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o stăpînește și pe care i-a dat-o Domnul.) 13. Acum, sculați-vă și treceți pîrîul Zered." Am trecut pîrîul Zered." 14. Vremea cît au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea pînă la trecerea pîrîului Zered a fost de treizeci și opt de ani, pînă a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul. 15. Mîna Domnului a fost împotriva lor ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
toată puterea ta. 6. Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. 7. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca și cînd te vei scula. 8. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mîini, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. 9. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
ca un semn de aducere aminte pe mîinile voastre, și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. 19. Să învățați pe copiii voștri în ele, și să le vorbești despre ele cînd vei fi acasă, cînd vei merge în călătorie, cînd te vei culca și cînd te vei scula. 20. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale. 21. Și atunci zilele voastre și zilele copiilor voștri, în țara pe care Domnul a jurat părinților voștri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
dimineții. Acest moment divin era pe sfârșite, dar în sufletul meu rămân niște amintiri de neegalat! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Emoții și copilărie - “Țara dulciurilor” Era o zi frumoasă de toamnă, păsările ciripeau vesele, pregătindu-se de o călătorie care se apropia cu repeziciune. Soarele era palid, dar era destul de cald. Oamenii, cu inima plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în care erau câțiva peștișori. Am plecat
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
că ne vom întoarce. Altam Bianca Clasa a IX-a La câmpie Este vară! Soarele răsare și încălzește toată câmpia. Iarba este proaspătă, verde și stufoasă, ca o țesătură din zestrea bunicii. În zare se văd păsările obosite de atâtea călătorii, dar care încă ciripesc de bucurie. Cuiburile lor au încărcat toți copacii din zonă în tot acest anotimp. Lumina soarelui ocrotitor încălzește toată valea din care răzbește un puternic miros de busuioc verde! În stânga mea se observă mielușeii veseli care
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
formule și propoziții de complezență, în stația de taxi, am avut deodată impresia și chiar teama că, de fapt, gândim amândoi cu totul altceva: „Mai bine să ne vedem de treabă!... Numai pentru tine nu am eu timp! Drum bun, călătorie sprâncenată!”. Chiar așa era cât pe ce să spun când am urcat într-un taximetru, schițând în mare grabă un salut. Nu cumva îmi ghicise gândul? Ori se temea că i-l ghicisem eu pe al lui?... După cele relatate
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
memoria subalternilor, a municipiului, a județului și a circumscripției Coarnele Caprei, unde a fost ales recent deputat. Tocmai se întorsese din Cuba, dintr-un schimb de experiență (schimbare de aer... - mormăie din nou Lulu Chiracu), care îi mai potolise „demonul călătoriilor”, cum îi plăcea să metaforizeze. „La treizeci de ani aveam Europa la degetul cel mic! ... ”, exclama emfatic de câte ori povestea despre turneele formației folclorice Firicelul, pe care o însoțea ca „instructor”. (Același Chiracu: ... la degetul acela cu unghie lungă, prevăzut cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vă primejduiți sănătatea, ori lăsați lucrurile în voia lor, dar de pe urma unor asemenea sărituri nefăptuite rămâi uneori cu o ciudată oboseală. Noapte bună! Cum? Vorbiți, de acele doamne ce se arată la ferestre? E visul, domnule, visul cu cheltuială puțină, călătoria în Indii. Făpturile acestea se parfumează cu mirodenii. Intrați, ele vor trage perdelele și veți începe să plutiți. Zeii coboară peste trupurile goale și insulele gonesc, nebune, cu pletele de palmieri zbătându-se în vânt. Încercați. Ce înseamnă un judecător-penitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a fi, simplu și cordial, îmi câștiga, fără prea mare osteneală, simpatia tuturor, fără de care nu mă puteam simți mulțumit. La înmormântarea de care vorbesc, decanul nostru nu binevoise să vină. Eu, în schimb, da, și încă în ajunul unei călătorii, lucru de altminteri subliniat de toată lumea. Știam că prezența mea va fi remarcată și comentată în chip favorabil. Atunci, înțelegeți, nici chiar ninsoarea ce cădea în ziua aceea nu m-a putut face să dau îndărăt. Cum? Ajung și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
meu, în culmea disperării, a vrut să facă greva foamei? Din fericire am sosit la timp și m-am resemnat să-i țin mâna până în ziua în care l-a întâlnit pe inginerul cu tâmple cărunte ― abia întors dintr-o călătorie în Bali ― pe care i-l descrisese revista ei preferată. În orice caz, departe de a fi, cum se spune, târât și iertat în veșnicia pasiunii, n-am făcut decât să sporesc numărul greșelilor și rătăcirilor mai vechi; din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tras puternic de frâu, când am zărit într-o poiană presărată cu flori, un cuplu de îndrăgostiți, înlănțuiți, care își consumau nestingheriți ardentul sentiment. Impresionat de spontaneitatea și naturalețea spectacolului, norul i-a acoperit cu umbra sa binefăcătoare. Continuându-mi călătoria, pe o câmpie largă am văzut un șir de cosași care, obosiți de muncă și înfierbântați de zăpușeală, își pregăteau merindele să prânzească. Am rugat norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
încrederea acordată. Domnia sa m-a împins la scris serios și a crezut că poate ieși ceva. Sper că nu l-am dezamăgit. Întâmplările și numele personajelor din aceste nuvele sunt rodul imaginației autorului, orice asemănare cu realitatea este pură coincidență. Călătoria spre rădăcini Volumul “”, pe care în momentul acesta îl țineți în mână, este o apariție unică în peisajul literaturii române contemporane. O parte din tinerii scriitori douămiiști, așa cum s-au autointitulat, vor să surprindă cititorul prin expresii deochiate, naturalism exacerbat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și de neînlăturat a acestui gând. Naturalețea cu care sunt prezentate aceste întâmplări accentuează și mai mult tragismul lor. E drept să ne gândim că toată povestea este de neconceput, însă poate că este atât de prezentă în viețile noastre. Călătoria noastră se termină cu cifra ”7”, o povestire metaforică despre facerea lumii, despre faptul că la început nu a fost doar bărbatul, ci au fost două persoane: Bătrânul și Bătrâna. Apoi, înainte de ziua a șasea: “Se uitau privire în privire
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
șasea.“ La finalul drumului parcurs ne dăm seama că nu am ajuns în iad, unde ar trebui, conform legendei să ajungem, ci trecerea râului ne-a condus către sinele nostru profund, către cotloanele sufletului pe care s-a așezat praful. Călătoria noastră s-a făcut înapoi către rădăcini, înapoi către punctul de plecare, înapoi către geneză. Grație volumului, am pășit într-un spațiu și un timp primordial, arhaic, atât de cunoscut și apropiat de noi încât nici nu l-am putut
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se găsesc la Paris au tendința de a le reproșa camarazilor lor care trăiesc în străinătate că suferă anumite influențe, în timp ce aceștia îi acuză cu satisfacție pe colegii lor din minister că orizontul lor este limitat la Quai D'Orsay. Călătoriile îi formează pe tineri, iar pe oamenii maturi îi învață să se păzească de acele concepții "absolute" pe care ești înclinat să le ai atunci când privești lumea dintr-un singur unghi de vedere și când nu ești pătruns de diversitatea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
din 22 februarie 1848 de la Paris, a constituit o inspirație și un imbold la luptă pentru revoluționarii pașoptiști români. A fost ministru al Afacerilor Străine în intervalul februarie-mai 1848. A scris, printre altele: poezii: Meditații poetice (1820), Lacul (1820); proză: Călătorie în Orient (1835), Jocelyn (1836), Rafael (1849), Confidențe (1849), Graziella (1852), Viața lui Mahomed (1854); 3. lucrări istorice: Istoria girondinilor (1847), Istoria revoluției din 1848 (1849); Istoria Restaurației (1851, 8 volume), Istoria Turciei (1853-1854), Istoria Rusiei (1855). 74 Alfred de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de tranziție. Nu pot să nu mă gândesc ce-ar face unii dintre oamenii simpli ai acestei țări, muncitori și țărani, dacă ar avea dintr-o dată miliarde pe mână: exact ceea ce astăzi pretind că detestă la magnații de carton. În călătoriile prin țară mi se întâmplă des să mă oprească tot felul de oameni care îmi cer să apar din nou „la televizor” și „să dați în ei!”. Sunt și unii care o fac din pură revoltă, din instinctul rănit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe hârtie. Numai că va fi altfel de literatură. Suportul nu dă valoare, dar modifică. O astfel de literatură are nevoie de alți cititori. Nu de mine. Imaginea paralizanttc "Imaginea paralizant\" Lumière și Méliès: muncitori ieșind din uzină și o călătorie în Lună. De la începuturile sale, cinematograful și-a marcat cele două direcții principale: camera care redescoperă realitatea, viața, care ne arată oamenii de parcă i-am vedea prima oară, și camera care contraface realitatea, care întruchipează fantezia pe ecran, tehnica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la țări internaționale, unde nu vor ajunge niciodată. „O, Italia, Germania, Canada, America, minunate călătorii cu avionul, minunate țări spre care tânjim!”, invocă Domnica Drumea, amintindu-mi de bietul poet bulgar care vede harta lumii ca pe o blană de panteră întinsă pe peretele agenției de voiaj în poezia Elisabetei Bagriana. Pe pachetul de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru a preîntâmpina orice greșeală: jupân Thomas Smith, tânărul mai blond și mai mare ca vârstă, călărea un cal pag și purta o haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care abia se mai apăra trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dar fără consecințe, care le permiteau de obicei tinerilor filfizoni să se Împăuneze pe dinaintea doamnelor, cu brațul În eșarfă legată de gât, obținând astfel avantaje la preț redus. În cazul lui Însă, nici măcar eșarfa nu era trebuitoare. Tovarășul lui de călătorie În haine gri Îi puse o batistă curată pe rana pe care o avea la subsoara stângă, apoi Îi Încheie la loc cămașa, pieptarul și haina, pe când Îi vorbea În limba lor cu blândețe și voce joasă. În timpul operației, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de drumul mare, conchise În sfârșit numitul Steenie, care Începea să mai prindă culoare. Alatriste Îi aruncă o privire celui mai tânăr, căruia Însoțitorul său Îi spusese de câteva ori „milord“. Mustăcioară blondă, mâini fine, aparență aristocratică În ciuda costumului de călătorie, a prafului și murdăriei de pe drum. Dacă individul acela nu era de foarte bună familie, căpitanul era gata să treacă la mahomedanism. Să moară el de nu. — Numele dumneavoastră? Întrebă cel În haine gri. Era ciudat că rămăseseră În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gentilom să nu pomenim nimic de Înfruntarea cu tine și cu partenerul tău, nici de faptul că i-ai ajutat să se refugieze aici... Treaba e foarte delicată, Alatriste. Și În joc e mult mai mult decât capul tău. Oficial, călătoria trebuie să ia sfârșit cu bine, fără incidente, la poarta reședinței ambasadorului englez. Ceea ce vom face chiar acum. Pornise către camera unde i se pregăteau lucrurile, când deodată păru a-și aminti ceva. — Bineînțeles, adăugă, oprindu-se, vor să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu facle și halebarde, și nu lipsea decât o darabană pentru ca totul să semene cu rondul nocturn al unor soldați În preajma unei Înfruntări decisive. Iată omul, rosti Guadalmedina, ironic, arătând spre căpitan. Englezii fuseseră bine Îngrijiți și Își reveniseră după călătoria și atacul nocturn. Hainele lor erau periate și rezonabil de curate, iar cel mai tânăr avea o amplă legătură În jurul gâtului, susținându-i brațul cu rana de la subsuoară. Celălalt englez, cel identificat ca fiind Buckingham de către Álvaro de la Marca, recăpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]