49,900 matches
-
The Running Man" ("Justiția viitorului") în regia lui Paul Michael Glaser, cu Arnold Schwarzenegger interpretând rolul lui Benjamin Richards. King, care-l descrisese pe protagonist ca „sfrijit” și „pre-tuberculos”, a declarat că Richards (din carte) este „...cât se poate de diferit de personajul interpretat de Arnold Schwarzenegger în film”. Deși majoritatea criticilor a lăudat prestația lui Richard Dawson în rolul lui Killian, opinia generală a criticii a fost amestecată. Pe site-ul Rotten Tomatoes, filmul a obținut un scor de 5
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
identificate (până în anul 2012) sunt listate în tabelul de mai jos. Pentru a putea interpreta acest tabel, este necesar a considera că o alelă reprezintă o variație a unei secvențe nucleotidice (ADN) la un locus. Astfel, fiecare alelă în parte diferă de celelalte în cel puțin o poziție (polimorfism uninucleotidic, SNP). Multe dintre aceste schimbări duc la o modificare a secvenței aminoacidice aproteinei, rezultând diferențe funcționale de la ușoare până la semnificative. Sunt anumite piedici care limitează această variație. Anumite alele, precum DQA1
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
de definire se aplică și pentru celelalte serotipuri DR. Tabelul relevă specificități celulare asociate pentru alelele DR. Totuși, tiparea celulară prezintă o inconsistență în ceea ce privește reacția dintre indivizii la care a fost efectuată tiparea celulară, astfel că uneori rezultate obținute pot diferi de cele prognozate. Alături de dificultatea ei în generarea și menținerea tipării celulare a reactivilor, proba celulară a început să fie înlocuită cu metoda de tipare a ADN-ului (sau metoda de genotipare). La nivelul subregiunilor care prezintă o similaritate în raport cu
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
a B44 descoperită. Cartea scrisă de către Marsh și colaboratorii săi (2005) poate fi considerată o carte de coduri pentru serotipurile și genotipurile HLA. Aceasta apare bianual și este actualizată lunar în revista "Antigenele țesutului (eng. Tissue Antigens)". Tiparea genei este diferită față de secvențierea sau serotiparea genei. Cu această strategie, sunt utilizați primerii reacției în lanț a polimerazei (PCR) specifici unei diverse regiuni a ADN-ului (reacția în lanț a primerului singular specific al polimerazei, SSP-PCR). Dacă este găsit un produs de
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
și animale au implicat un mecanism de selecție heterozigotică ce a operat pe acești loci ca o explicație pentru această variabilitate excepțională. Un mecanism credibil este acela al selecției sexuale, prin care femelele reușesc să detecteze masculi cu un HLA diferit față de al lor. În timp ce locii codificate DQ și DP au mai puține alele, combinații de A1:B1 pot produce un potențial teoretic de 7.755 DQ αβ heterodimeri, respectiv 5.270 DP. Cu toate că numărul de izoforme existente la populația umană
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
scopul de a evita problemele frecvente la alte tancuri cu sistem automat de încărcare. Autoîncărcătorul de pe Leclerc are 500 kg, permite o cadență de 12 focuri pe minut, 22 proiectile fiind gata de utilizare; se pot folosi până la șase tipuri diferite de muniție, deși la fel ca majoritatea sistemelor de autoîncărcare, odată ce proiectilul a fost încărcat, nu se mai poate opta pentru alt tip. Încărcătorul automat a permis ca turela să fie remarcabil de mică, suprafața sa anterioară fiind de 1
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
The City and the Stars") este un roman science fiction de Arthur C. Clarke. Romanul este o versiune extinsă și revizuită a nuvelei sale "Against the Fall of Night", publicată în 1948 în revista "Startling Stories". Versiunea prezentă în roman diferă în detalii față de nuvelă, aceasta din urmă rămânând suficient de populară pentru a fi reeditată și după ce a fost publicat "". Clarke a relatat în cuvântul înainte al unora dintre ediții anecdota despre discuția purtată de un psihiatru cu un pacient
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
de a proceda a lui Descartes prefigurează interesul lui Leibniz pentru combinatorică sau expunerea "more geometrico" din "Etica" lui Spinoza. Plecând, în primul articol al lucrării, de la afirmația tradiției scolastice conform căreia acțiunea și pasiunea nu sunt decât două nume diferite pentru unul și același lucru, pe care îl considerăm fie din punctul de vedere a ceea ce îl produce (acțiune), fie a ceea ce îl suferă (pasiune), Descartes deduce din aceasta necesitatea de a distinge funcțiile (activitatea) corpului (art. VII-XVI) față de funcțiile
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
și hangarele dispuse mai jos. Aceste hangare sunt împărțite în trei încăperi cu uși de oțel groase, care sunt montate pentru a limita răspândirea unui eventual incendiu . În timp ce modele de ultimele șapte nave (începând cu USS Theodore Roosevelt) sunt ușor diferite de navele anterioare, Marina SUA consideră că toate cele zece portavioane aparțin unei singure clase. Navele mai vechi ale clasei au fost modernizate privind unele aspecte, ca de exemplu centralele lor nucleare Navele au fost inițial clasificate doar ca portavioane
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud, cu alte trăsături comune, încep să formeze gruparea dialectelor "oc". Din perioada limbii protofranceze (sec. VIII-X) datează primele texte scrise ce reflectă o limbă diferită de latină. În secolul al IX-lea se diferențiază net dialectele "oïl" de cele "oc". În perioada francezei vechi (secolele X-XIV) se scrie în mai multe dialecte "oïl", dar în ele trăsăturile comune sunt relativ numeroase. Deși primele opere literare
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de cele din sud, numite dialecte "oc". Din acestea din urmă va rezulta limba occitană. Spre sfârșitul secolului al VIII-lea, populația de rând a Galiei nu mai înțelege latina bisericească și apare conștiința faptului că se vorbește o limbă diferită de latină. De aceea, la conciliul din Tours (anul 813), preoților li se impune să predice într-un limbaj numit în documentele conciliului "rustica romana lingua". În anul 842, Ludovic Germanul, regele francilor răsăriteni, și fratele său, Carol cel Pleșuv
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
variante combinatorii. Ceea ce se știe depre acest sistem este dedus din grafia documentelor, din asonanțele și rimele din literatura poetică, deoarece scribii căutau să redea cât mai fidel pronunțarea. Totuși nu se poate vorbi despre o grafie fonetică, pentru că putea diferi de la scrib la scrib sau chiar de la un document la altul al aceluiași scrib. Unele redări grafice ale sunetelor de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
unui verb la infinitiv înaintea verbului regent al acestuia: "je te veux guérir" > fr. mod. "je veux te guérir" „vreau să te vindec”. În perioada francezei clasice încă mai este frecventă folosirea infinitivului pentru o acțiune efectuată de un subiect diferit de cel al verbului regent: "Rends-le moi sans te fouiller" fr. mod. "Rends-le-moi sans que je te fouille" „Dă-mi-l înapoi fără să te scotocesc eu”. În domeniul lexicului, standardizarea este dominată de puriști în secolul al XVII-lea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
une autrice". Deoarece limba este în continuă evoluție, franceza contemporană prezintă unele diferențe față de perioada anterioară. Dintre acestea unele sunt acceptate de standard, de exemplu în domeniul feminizării sau al ortografiei, dar altele nu. În pronunțare se observă, în grade diferite de la o regiune la alta, tendința de dispariție a opoziției vocală semiînchisă vs. semideschisă, cea dintre [ɑ] posterior și [a] anterior și cea dintre [ə] și [ø], precum și trecerea lui [œ̃] în [ɛ̃] (vezi Fonologia, fonetica și prozodia
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
limba germană, respectiv muzică la gimnaziile din Sheffield. Acesta a copilărit în suburbia High Green. A absolvit Liceul Stocksbridge din Sheffield (1997-2002) iar profesorul său de limbă engleză, Steve Baker, își amintea despre el ca fiind „o persoană spontană, puțin diferit de restul, cu o bună impresie și inteligență care îl prind bine. Avea un simț al umor foarte original. Alex nu prea se făcea auzit, însă puteai să realizezi că unele poezii îi plăceau”. În cea mai mare parte a
Alex Turner (muzician) () [Corola-website/Science/331761_a_333090]
-
(1893) (titlu original "Can Such Things Be?") este un volum de povestiri al scriitorului american Ambrose Bierce. Cartea a fost reeditată în 1910 cu un conținut care diferă semnificativ de prima ediție. Întrebat odată de patronul său, William Randolph Hearst - avid colecționar de statui, opere de artă, cărți, tapiserii și bunuri imobiliare - ce colecționează, Bierce a răspuns: „Colecționez cuvinte. Și idei. Le păstrez, la fel ca dumneavoastră, dar
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
Rodriguez i-a oferit o pictură cu un unicorn în luptă cu un taur. După ce i-a venit ideea, a început să se documenteze despre unicorni la Biblioteca Pittsfield. Manuscrisul de 85 de pagini scris în primă fază de Beagle diferă substanțial de actuala versiune a cărții. Deși unicornul e „cam la fel”, povestea are loc în epoca modernă, iar tovarășul de călătorie al unicornului este un demon cu două capete numite Webster și Azazel. Această versiune avea să fie publicată
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
în orice direcție în funcție de, printre altele, mici diferențe ale poziției sale inițiale. este o figură de stil comună în ficțiune, în special în scenariile care implică călătoria în timp. În plus, operele de ficțiune care implică puncte de la care povestea diferă în timp datorită unui eveniment aparent minor, ducând la un rezultat semnificativ diferit față de cazul în care nu ar fi avut loc aceea divergență, sunt un exemplu de efect fluture. Teoria haosului și sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale au fost
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
o figură de stil comună în ficțiune, în special în scenariile care implică călătoria în timp. În plus, operele de ficțiune care implică puncte de la care povestea diferă în timp datorită unui eveniment aparent minor, ducând la un rezultat semnificativ diferit față de cazul în care nu ar fi avut loc aceea divergență, sunt un exemplu de efect fluture. Teoria haosului și sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale au fost descrise în literatura de specialitate într-un caz particular al problemei celor trei
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
sa, iar Anthony o duce pe Mary la hotelul unde cei doi bărbați s-au întâlnit inițial. Între timp, Adam pătrunde în apartamentul lui Anthony și ajunge în pat cu Helen, care pare să realizeze că partenerul ei este cumva diferit și îi cere lui Adam să rămână. La hotel, Mary intra în panică atunci când ea vede pe deget semnul lăsat de verigheta lui Anthony și îl întreabă cine este el, deoarece prietenul său nu purta niciun inel. Ea îl obligă
Enemy (film) () [Corola-website/Science/331783_a_333112]
-
l-a vizitat pe Carol în tabăra sa și l-a convins să se retragă, fără să tragă un foc de armă. A suportat intransigența periodică a trupelor olandeze și sarcina de a conduce atât de multe armate de naționalitate diferită spre victorie. Succesele lui Marlborough au continuat, și, în contextul imperiului, a fost numit prinț al Sfântului Imperiu Roman și prinț de Mindelheim. Prințul Eugen a avut și el succes, cucerind Milano și Piemont în septembrie 1707 și obligându-i
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
William devine un pericol major și planurile lui XANA pentru a prelua controlul lumii devin din ce în ce mai primejdioase. Cele 5 minute ale „pilotului” din Code Lyoko, intitulat Garage Kids, au fost lansate în 2001 prin distribuția Antefilms. Deși similar în concept, diferă prin multe aspecte, precum faptul că protagoniștii au puteri și în lumea reală, și Aelita nu există. În Garage Kids, Lyoko este numit „Xanadu”. Povestea din Code Lyoko este centrată în cinci oameni: Jeremie Belpois, Aelita Schaeffer, Odd Della Robbia
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
Poliakoff, Hervé Pichon, Milly Solovieff, Tamiya Diop și alte personaje decorative ce lasă loc pentru întorsături de situație interesante, precum Emilie LeDuc, Taelia și Samantha Knight. Aelita este fiica lui Franz Hopper, creatorul lui Lyoko. Are părul roz. Aelita este diferită de alți membri ai grupului, deoarece ea este conectată cu Lyoko pentru că ea a rămas în calitate de gardiană a lumii virtuale 10 ani după ce ea și tatăl ei au fost virtualizați încolo. Jeremie Belpois mai târziu descoperă Lyoko, Aelita (și XANA
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
de guvern are cel mai adesea o echipă de politicieni, tehnicieni sau o combinație între aceștia care formează guvernul și cu ajutorul cărora conduce țara zi de zi. Termenul de "șef de guvern" este adesea utilizat (cu rare excepții) în mod diferit de noțiunea de "șef de stat," e.g. aș în article 7 of the Vienna Convention on the Law of Treaties, article 1 of the Convention on the Prevention and Punishment of Crimes against Internationally Protected Persons, including Diplomatic Agents and
Șef de guvern () [Corola-website/Science/331793_a_333122]
-
uncii de 27 gr. Pe lângă cele 12 uncii, livra conținea 24 demi-uncii, 36 "duelle", 48 "sicilique", 72 sextule, 96 drahme, 288 scrupule, 576 oboli, boabe. Este important de reținut că, raportate, în greutățile din Atena, Roma și Franța, unciile sunt diferite, chiar dacă au aceleași diviziuni de greutate, și anume : uncia romană în 8 drahme, drahma în 3 scrupule, scrupula în 24 de boabe (grains). O altă unitate romană, mina () valora 432 grame și era divizată în 16 uncii (patru treimi dintr-
Livră () [Corola-website/Science/331835_a_333164]