KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1975 1976 1977 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

femeilor din muzeu În seara aceea. Și, măcar că Înțelegeau că toți banii din lume nu puteau cumpăra rasa și eleganța ei, nu au Încetat nici o clipă să și le dorească. I‑am adresat un zâmbet sincer atunci când m‑a expediat acasă, cam pe la jumătatea dineului, fără măcar un „mulțumesc“ sau un „la revedere“ - ca de obicei („Ahn‑dre‑ah, nu vom mai avea nevoie de tine astă‑seară. Poți pleca“ă. Am căutat‑o pe Ilana, dar ea o ștersese deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
seara pierdută de vineri. Am rupt‑o bucăți și am pornit‑o Împleticit pe scări În sus. 15 — Andrea, sunt eu, Emily, am auzit o voce spartă la telefon. Mă auzi? Trecuseră luni Întregi de când Emily nu mă mai sunase acasă atât de târziu, așa că mi‑am dat imediat seama că e vorba de ceva grav. — Bună, da, te aud. Vocea ta sună ca dracu’, i‑am zis eu, m‑am ridicat În capul oaselor În pat și m‑am Întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să vorbească așa. Ultima dată când Emily Îmi telefonase așa de târziu fusese când Miranda o sunase la unsprezece noaptea Într‑o sâmbătă, cerându‑i să găsească un avion particular pentru a‑i aduce pe ea și pe domnul Tomlinson acasă din Miami, pentru că zborul lor fusese anulat din cauza condițiilor atmosferice nefavorabile. Emily tocmai se pregătea să‑și serbeze ziua de naștere când a sunat telefonul, iar ea mă sunase imediat pe mine și mă implorase să mă ocup de treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ci doar pentru că era dificil la ora aceea târzie să Închiriezi un avion. — Și ce s‑a Întâmplat? Nu‑mi puteam Închipui un sfârșit fericit la povestea asta. — Pe la unu jumate a acceptat În sfârșit ideea că n‑o să ajungă acasă În noaptea aceea - nu că ar fi avut vreo importanță, că fetele oricum erau la tatăl lor, iar bona era prin preajmă toată duminica dacă era nevoie de ea - așa că m‑a pus să Îi cumpăr bilete pentru prima cursă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
octombrie, adică În weekendul următor. Și‑apoi, eu, una, reușisem să ignor vreo două infecții În gât, câteva debuturi de bronșită, o toxiinfecție alimentară Îngrozitoare și permanenta tuse tabacică, plus o răceală În toată regula, și nu stătusem nici o zi acasă pe caz de boală de aproape un an. Reușisem să trag o fugă la doctor o singură dată, eram disperată să capăt o rețetă pentru atibiotice când mă alesesem cu una dintre infecțiile În gât de care am pomenit mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
liberă pe caz de boală, sau măcar o oră liberă cât timp Miranda era la birou, dar nici Emily nu lipsise. Fusese cât pe ce o singură dată - când Îi murise un străbunic - dar reușise să dea o fugă până acasă, la Philadelphia, să meargă la Înmormântare și să se Întoarcă la birou fără să lipsească un minut de la serviciu. Așa mergeau treburile la noi. Scurt. În afara cazurilor de deces (al rubedeniilor apropiateă, a dezmembrării (a ta proprieă, sau a unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
au trecut câteva luni, dar ultima dată când mi‑ai vorbit despre el spuneai că vă hotărâserăți să luați lucrurile ușurel și că totul era perfect. Sigur, asta era Înainte de povestea de‑atunci, când l‑ai adus pe ăla aia acasă, dar... Încă o privire amenințătoare, urmată de data asta de o sclipire de Încăpățânare. Încercasem să vorbesc cu ea despre Băiatul Ciudățoi de câteva zeci de ori, dar se pare că nu eram niciodată singure și nici una din noi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
venit tocmai din Morningside Heights numai ca să constate că nu sunt acolo. Se pare că m‑a sunat pe celular și a răspuns Kenny, iar lucrurile nu s‑au desfășurat tocmai plăcut. — Kenny? — Ăla pe care l‑am adus‑o acasă la Începutul verii, nu mai ții minte? A spus‑o pe un ton sarcastic, dar de data asta zâmbea. — Aha. Și presupun că Băiatul Freudian nu a fost prea Încântat, nu? — Nu prea. În fine. Cum a venit, așa s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Paris pregătită corespunzător. Trei flușturatice de la departamentul de modă au adunat la repezeală o garderobă care cuprindea orice articol de Îmbrăcăminte de care puteam avea nevoie pentru orice eveniment la care Miranda m‑ar obliga să particip. Când am plecat acasă În ziua aceea, Lucia, directoarea departamentului, mi‑a promis că voi avea nu numai un sortiment de haine adecvate pentru orice ocazie, ci și un carnețel cu schițe realizate profesionist despre toate felurile posibile de Împerechere a respectivelor haine, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cu bine la școală. Ai să faci treaba asta În fiecare zi - nu am nici o Încredere În această Annabelle. Vezi să vorbești și cu Caroline și cu Cassidy În fiecare seară și fă‑mi o listă cu temele lor pentru acasă și cu extemporalele pe care or să le aibă. Îmi dai raportul În scris În fiecare dimineață Înainte de micul dejun. A, da, fă‑mi legătura imediat cu senatorul Schumer. E urgent. Și, În ultimul rând, vreau să vorbești cu tâmpitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să Îi folosești cât timp ești la Paris. Am vorbit cu Monsieur Renaud și el va fi la dispoziția Mirandei douăzeci și patru de ore pe zi. Mai jos se află o listă a numerelor lui de telefon de la serviciu și de acasă, ca și telefoanele bucătarului‑șef, instructorul de fitness, șefului autobazei și, firește, al directorului. Ei sunt la curent cu nevoile Mirandei pe durata șederii ei aici cu ocazia prezentărilor de modă și nu cred să se ivească vreo problemă. Firește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
curent cu nevoile Mirandei pe durata șederii ei aici cu ocazia prezentărilor de modă și nu cred să se ivească vreo problemă. Firește, și pe mine mă poți găsi oricând la birou sau, la nevoie, pe celular, la telefonul de acasă sau pe pager, dacă ai nevoie de ceva. Dacă nu ne vedem Înainte de marea serată de sâmbătă, aștept cu mare plăcere să fac cunoștință cu tine atunci. Cu multă dragoste, Briget. Pe o hârtie cu antet de Runway, sub bancnote

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
douăsprezece acum și trebuie să plec peste patruzeci și cinci de minute. Vreau să am până atunci În camera mea un discurs concis, succint și coerent tastat la calculator. Dacă nu ești În stare să faci atâta lucru, te duci acasă. Pentru totdeauna. Asta‑i tot. Am plecat În zbor pe coridor, mai repede decât fugisem vreodată pe tocuri și am deschis celularul Înainte de a ajunge În camera mea. A fost aproape imposibil să formez numărul lui Briget, așa de tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
O să mă ocup eu de asta, Andy, m‑a anunțat ea printre accese de tuse. O să fac o selecție preliminară și când vii poți să stai de vorbă cu câțiva finaliști. Vezi doar dacă Miranda vrea să aștepte până ajunge acasă ca să Îi Întâlnească sau preferă să faci aranjamentele necesare să‑i aduci acolo ca să se vadă cu ea acum, OK? Nu se poate să vorbești serios. Bineînțeles că vorbesc serios. Miranda a angajat‑o pe Cara când era la Marbella

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să bea un pahar Înaintea marii petreceri de sâmbătă seara. El urma să vină cu avionul particular al firmei și discutau acum dacă e cazul să le aducă și pe Caroline și Cassidy, dat fiind că el nu se Întorcea acasă decât luni, iar ea nu voia ca fetele să lipsească o zi de la școală. Abia când mașina a tras În fața unei locuințe gen duplex de pe Boulevard Saint Germain m‑am Întrebat ce anume trebuia să fac eu acolo toată seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a spus că Lily completase prima pagină din agenda ei personală și te desemnase pe tine drept persoană de contactat În caz de urgență, pentru că bunica ei nu o duce prea bine. În fine, cei de la spital te‑au sunat acasă și pe celular dar, firește, tu nu ai verificat mesajele de pe nici unul. Când au constatat că nimeni nu Îi sună și nu apare În decurs de douăzeci și patru de ore, s‑au uitat din nou În agenda ei și au constatat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ce ne stă În puteri ca să ne asigurăm că Lily are tot ce trebuie ca să se facă bine. Ea a fost Întotdeauna ca o fiică pentru noi, știi bine, așa că nu o să fie singură. — O, Doamne, trebuie să mă Întorc acasă. Tată, trebuie să vin acasă! Nu are pe nimeni pe lume, numai pe mine mă are, și eu sunt dincolo de Atlantic. Oh, dar nenorocita aia de petrecere e poimâine seară și e singurul motiv pentru care m‑a târât după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ca să ne asigurăm că Lily are tot ce trebuie ca să se facă bine. Ea a fost Întotdeauna ca o fiică pentru noi, știi bine, așa că nu o să fie singură. — O, Doamne, trebuie să mă Întorc acasă. Tată, trebuie să vin acasă! Nu are pe nimeni pe lume, numai pe mine mă are, și eu sunt dincolo de Atlantic. Oh, dar nenorocita aia de petrecere e poimâine seară și e singurul motiv pentru care m‑a târât după ea, și o să mă dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
sunt acolo. Stai să mă gândesc! Trebuie să mă gândesc! — Andy, e târziu la voi, acolo. Cred că cel mai bine ar fi să dormi puțin, apoi să reflectezi. Sigur, mi‑am dat seama că o să vrei să vii imediat acasă, așa ești tu, dar ține cont de faptul că Lily nu e conștientă În momentul de față. Doctorul ei m‑a asigurat că are șanse excelente să Își revină În următoarele patruzeci și opt sau șaptezeci și două de ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
decât sănătatea: o să aibă probleme serioase. Din fericire, taximetristul n‑a pățit nimic, doar câteva contuzii, iar Benjamin are un picior complet zdrobit, dar o să se facă bine. Va trebui doar să așteptăm ca Lily să Își revină. Când vii acasă? — Poftim? Încercam Încă să mă obișnuiesc cu ideea că Lily „se vedea“ cu un tip pe care crezusem Întotdeauna că Îl urăște și că era În comă pentru că se Îmbătase cu el. — Am Întrebat când vii acasă. Eu am tăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
revină. Când vii acasă? — Poftim? Încercam Încă să mă obișnuiesc cu ideea că Lily „se vedea“ cu un tip pe care crezusem Întotdeauna că Îl urăște și că era În comă pentru că se Îmbătase cu el. — Am Întrebat când vii acasă. Eu am tăcut o clipă, așa că a continuat: — Pentru că vii acasă, nu? Doar n‑ai de gând să rămâi acolo În timp ce prietena cea mai bună pe care o ai pe lumea asta zace pe un pat de spital, nu? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ideea că Lily „se vedea“ cu un tip pe care crezusem Întotdeauna că Îl urăște și că era În comă pentru că se Îmbătase cu el. — Am Întrebat când vii acasă. Eu am tăcut o clipă, așa că a continuat: — Pentru că vii acasă, nu? Doar n‑ai de gând să rămâi acolo În timp ce prietena cea mai bună pe care o ai pe lumea asta zace pe un pat de spital, nu? Ce vrei să sugerezi, Alex? Vrei să sugerezi că totul s‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
aceea s‑au adunat deaolaltă și s‑au transformat În nevoia simplă și imperativă de a zbiera la cineva. — Nu, n‑am spus nimic de genul ăsta. Tu ai spus. Am presupus doar În mod firesc, că tu, o să vii acasă pentru a fi alături de ea cât mai curând posibil. Nu te judec, Andy - știi prea bine. Și mai știu și că e foarte târziu la tine și că nu poți face nimic În următoarele două ore, așa că ce‑ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o să iei decizia potrivită. A venit tonul Înainte să apuc să răspund. Să iau decizia potrivită? Decizia potrivită? Ce naiba voia să Însemne asta? Nu puteam Înghiți ideea că el presupunea că o să sar În primul avion și o să dau năvală acasă numai pentru că așa Îmi spusese el. Nu puteam Înghiți tonul lui superior și suficient care mă făcuse imediat să mă simt ca unul din elevii lui prins că vorbește În timpul orei. Nu puteam Înghiți ideea că el era cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de odinioară, când Închideam telefonul liniștită că el există, știind că depășim toate greutățile Împreună, nu ca niște facțiuni războinice. Când ajunsese lucrurile În halul ăsta? Nu mai aveam energia să‑i explic ceva evident, și anume că, dacă plecam acasă mai devreme, aveam să fiu dată afară și atunci tot acest an de sclavie ar fi trecut În zadar. Reușisem să suprim ideea oribilă care prinsese a căpăta formă În mintea mea: aceea că prezența sau absența mea nu Însemna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]