50,681 matches
-
devastate de al Doilea Război Mondial, în timpul căruia Belarusul a pierdut circa o treime din populație și mai mult de jumătate din resursele economice. Republica s-a dezvoltat din nou în anii postbelici. În 1945, RSS Bielorusă a devenit membră fondatoare a Națiunilor Unite, împreună cu Uniunea Sovietică și cu RSS Ucraineană. Parlamentul republicii a declarat suveranitatea Belarusului la 1990, și în procesul de destrămare a Uniunii Sovietice, Belarusul și-a declarat independența la 1991. Alexander Lukașenko este președintele țării din 1994
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
a devenit RSS Bielorusă în 1919. La scurt timp după aceea, ea a fost transformată în Republica Sovietică Socialistă Lituano-Bielorusă. Teritoriile contestate au fost împărțite între Polonia și URSS după încheierea războiului în 1921, iar RSS Bielorusă a devenit membru fondator al URSS în 1922. Partea vestică a Belarusului actual a rămas parte a Poloniei. În anii 1920, au fost demarate reformele agrare care au culminat cu colectivizarea în Belarusul sovietic. În anii 1930, implementarea planurilor cincinale a dus la accelerarea
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
o treime din populația totală), în vreme ce populația evreiască a fost devastată de Holocaust și nu a mai revenit. Populația Belarusului a revenit la nivelul dinainte de război abia în 1971. După război, Belarus a fost una dintre cele 51 de țări fondatoare ale Cartei Organizației Națiunilor Unite și i s-a permis să aibă un vot adițional în ONU, pe lângă cel al URSS. Reconstrucția postbelică a început imediat după război și RSS Bielorusă a devenit un important centru industrial al vestului Uniunii
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Vladimir Putin „prim ministru” al alianței Rusia-Belarus. Semnificația acestui act a rămas neclară; s-a bănuit și s-a zvonit că Putin ar fi devenit președinte al uniunii Rusia-Belarus în mai 2008 după încheierea mandatului de președinte. Belarus este membru fondator al Comunității Statelor Independente (CSI); funcționarea acestei organizații este însă și ea pusă la îndoială chiar de către unii membri ai ei. Belarusul are acorduri comerciale cu mai multe state membre ale Uniunii Europene (deși alte state ale Uniunii au impus
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Skype conference) Ovidiu Țichindeleanu Dysnomia -Cercul de lecturi feministe Profesoară universitară specializată în științe sociale, Silvia Federici este renumită pentru studiile sale interdisciplinare de filosofie, istorie și sociologie, ca și pentru activitatea de susținere a drepturilor omului, fiind, printre altele, fondatoare a organizației Committee for Academic Freedom in Africa (CAFA) și a proiectului Radical Philosophy Association, care se opune pedepsei cu moartea. Activitatea ei militantă abordează teme de actualitate, precum implicațiile deciziilor adoptate de Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, crizele
Lansare: Caliban și vrăjitoarea, de Silvia Federici () [Corola-website/Science/296167_a_297496]
-
organismelor" — grupul câmpurilor științifice legate de organisme și grupuri ale organismelor — și "biologia moleculară" și "celulară". În cursul secolului XX, aceste curente au fost răsturnate, biologii moleculari și celulari folosind metode utilizate în biologia organismelor și invers. Sunt cinci principii fondatoare ale biologiei Biologia moleculară este studiul biologiei la nivelul moleculelor. Coincide parțial cu alte domenii, cum ar fi genetica și biochimia. Această disciplină se concentrează la înțelegerea interacțiunilor între diverse sisteme ale celulelor, incluzând o legătură între ADN, ARN, sinteza
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
în limbă, a pledat pentru reformă. Însă în votul care a avut loc în 1894, a votat împotriva reformelor și de atunci s-a stabilit pe bazele limbii, așa numitele "Fundamento de Esperanto". În anul 1904 Grabowski a devenit președintele fondator al Societății de Esperanto din Varșovia care a fost transformată în Societatea Poloneză de Esperanto în 1908 pezidată de Grabowski mulți ani. A condus secția pentru gramatică a Academiei de Esperanto publicând articole și participând la organizarea de cursuri. În
Antoni Grabowski () [Corola-website/Science/298453_a_299782]
-
același an este ales Vicepreședinte al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) și Președinte al Diviziei de Istoria Tehnicii. Este ales Vicepreședinte al Filialei Transilvania a Asociației Oamenilor de Știință din România (1990-1994) și devine membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) - președinte al Secției de Știința și Ingineria Materialelor (1997). În anul 2003 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, în 17 ianuarie 2007 devine Doctor Honoris
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
istoriei o mare importanță strategică pentru numeroase puteri, ceea ce datează de la fondarea sa ca , urmată de ridicarea aici a unui în , și de rolul său de bastion pentru între secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Luxemburg este membru fondator al , al , al , , și , ceea ce reflectă un consens politic în favoarea integrării economice, politice și militare. , care este și cel mai mare oraș al țării, este sediul mai multe instituții și agenții ale UE. Luxemburg a făcut parte temporar din în
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
tratată ca teritoriu german și anexată neoficial provinciei vecine a celui de. Un cu sediul la și susținut , a trimis un mic grup de voluntari care au participat la . Luxemburgul a fost eliberat în septembrie 1944 și a devenit membru fondator al în 1945. Statutul de stat neutru al Luxemburgului conform a fost oficial desființat în 1948, iar în 1949 statul a devenit membru fondator al . În 1951, Luxemburg a devenit una dintre cele șase țări fondatoare ale , care în 1957
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
voluntari care au participat la . Luxemburgul a fost eliberat în septembrie 1944 și a devenit membru fondator al în 1945. Statutul de stat neutru al Luxemburgului conform a fost oficial desființat în 1948, iar în 1949 statul a devenit membru fondator al . În 1951, Luxemburg a devenit una dintre cele șase țări fondatoare ale , care în 1957 va deveni și apoi, în 1993, . În 1999, Luxemburg s-a alăturat zonei euro. În 2005, în Luxemburg s-a ținut un . Luxemburg este
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
și a devenit membru fondator al în 1945. Statutul de stat neutru al Luxemburgului conform a fost oficial desființat în 1948, iar în 1949 statul a devenit membru fondator al . În 1951, Luxemburg a devenit una dintre cele șase țări fondatoare ale , care în 1957 va deveni și apoi, în 1993, . În 1999, Luxemburg s-a alăturat zonei euro. În 2005, în Luxemburg s-a ținut un . Luxemburg este o democrație parlamentară, condusă de un monarh constituțional. Conform constituției din 1868
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
al și politice a Europei. În eforturile ce prefigurau integrarea europeană, Luxemburg și au constituit în 1921 (BLEU) pentru a crea un regim vamal comun și un regim de interschimbabilă. Luxemburg este membru al și a fost unul dintre membrii fondatori ai (astăzi, ). Participă și la (denumit după satul luxemburghez, unde s-au semnat acordurile), al cărui obiectiv este libera circulație a cetățenilor între statele membre. În același timp, majoritatea luxemburghezilor au crezut în mod constant că unitatea europeană are sens
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
un număr impresionant de lucrări în reviste de specialitate (peste 150), respectiv în volume ale unor manifestări științifice internaționale. Este membru titular al "Academiei Naționale de Știinte Ecologice" din Republica Moldova, membru al "Societății Internaționale de Medicină Alternativă" din Rusia, membru fondator al "Societății de Medicină Naturistă" din Anglia, membru al "Societății Regale de Astronomie" din Belgia, membru al "Societății Internaționale "Știința"" din Rusia, membru al "Societății Române de Geofizică", membru al "Societății Geofizicienilor Europeni", președinte al Secției de Fizica Globului din
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
Dictatului de la Viena. Dr. Constantin Angelescu a fost vreme de 24 ani președintele Ateneului Român (1923-1947), iar între 1941-1947 a fost președinte al Ligii culturale. La 24 mai 1934 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru fondator al Academiei de Stiinte din România. După unele surse, în 1943, împreună cu dr. Nicolae Lupu, a propus reacordarea dreptului medicilor evrei la liberă practică, drept ce le fusese luat prin legislația antisemita din anul 1940. În septembrie 1948 a decedat
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
(n. 28 septembrie/10 octombrie 1884 - d. 8 martie 1967, București) a fost un entomolog român, de etnie german. Fondator al școlii românești de entomologie agricolă. Membru titular (1955) al Academiei Române, profesor universitar la București. A absolvit Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău în 1902 și a studiat la Școala Superioară de Agricultură Stuttgart - Hohenheim (Germania) în 1904-1907. S-a
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
din București. În 1940-1944 - Conferențiar universitar la Facultatea de Agronomie din București. Din 1955 - Membru al Academiei Române. Cercetări asupra insectelor dăunătoare, în special asupra tizanopterelor („Thysanoptere din România. Studii morfologice”, „Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor”). Fondator al școlii de entomologie agricolă din România („Rolul stațiunilor entomologice”). A publicat 65 de lucrări științifice în diverse reviste din țară și străinătate. Publică monografia „Thysanoptere din România. Studii morfologice”, și descrie 14 specii noi pentru știință. Alte lucrări importante
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
la aceeași facultate, a cărei conducere și-a asumat-o. Tot datorită eforturilor depuse de prof. Penescu, Secția de Automatica a Facultății de Energetică a fost transformată în Facultatea de Automatica, în 1967, căreia i-a fost de asemenea decan fondator. Ulterior, datorită procesului de creștere a industriei de informatică din România, fapt ce a dus la producerea calculatoarelor Felix sub licență CII, și în consens cu dezvoltările științei și tehnologiei pe plan mondial, Facultatea de Automatica a fost transformată în
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
apoi profesor la Universitatea din Cernăuți, între 1918-1938, fiind și rectorul celei din urmă. Devine Membru corespondent al Academiei Române la 25 mai 1913, la propunerea Prof. univ. Ion Simionescu de la Universitatea din Iași, iar din 1936 este unul din membrii fondatori al Academiei de Științe din România. Membru al Societății Științifice de Anatomie din Berlin și al mai multor societăți științifice române și străine. S-a dedicat cercetărilor de zoologie, histologie, anatomie comparată, ecologie, etologie, publicând 34 de lucrări de specialitate
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
perspectivele economiei mondiale în viitorul sfert de secol (1971); Ciclul secular și etapele capitalismului (1973); Tipologia economiilor naționale (1977) - în volumul publicat la Tokyo de Congresul Mondial al Economiștilor, comunicare pe baza lucrărilor Laboratorului de Economie Mondială; Uniunea Europeană (1995). Membru fondator al Asociației Române pentru Clubul de la Romă, membru de onoare al Executive Club Luxembourg, membru în Comitetul de Patronaj al Centrului de Studii și Documentare România -Luxemburg, membru în Comitetul Național Român pentru Deceniul Mondial al Dezvoltării Culturale ; directorul revistei
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]
-
Brâncuși. Devine în 1908 asociat al Salonului Socetății naționale din Paris și membru societar al grupărilor müncheneze "Sezession" și "Künstlergenossenschaft". Locuiește din 1909 o periodă la prietenul său Constantin Brancuși în cartierul Montparnasse în Paris. În anul 1910 este membru fondator al "Asociației Amicale a Românilor din Paris" sub egida ministrului României la Paris. Asociația avea printre membrii fondatori pe George Enescu, Constantin Brâncuși, Edouard de Max, Gheorghe Mărculescu, Theodor Pallady, medicul Levaditi și avocatul Virgil V. Stănescu. Pictează în anii
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
și "Künstlergenossenschaft". Locuiește din 1909 o periodă la prietenul său Constantin Brancuși în cartierul Montparnasse în Paris. În anul 1910 este membru fondator al "Asociației Amicale a Românilor din Paris" sub egida ministrului României la Paris. Asociația avea printre membrii fondatori pe George Enescu, Constantin Brâncuși, Edouard de Max, Gheorghe Mărculescu, Theodor Pallady, medicul Levaditi și avocatul Virgil V. Stănescu. Pictează în anii următori în Franța, Elveția, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia, Germania etc. A expus la Tinerimea artistică
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
(n. 11 februarie 1841, Avdela, Grecia - d. 13 ianuarie 1921, Iași) a fost un folclorist și traducător român, de origine macedoromână, specialist în limba și literatura elină, membru al Junimii, membru fondator al Academiei Române și unul dintre marii luptători pentru drepturile aromânilor. s-a născut în localitatea pindeană Avdela, Grecia, de unde proveneau, între alții, Nuși Tulliu, autentic creator de poezie în dialectul aromân, Take Papahagi, cunoscutul lingvist, etnograf și dialectolog și familia
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
spunea în mod homerian "bine hrănitul Caraiani" - căci avea fața rotundă, plină și corpul îndesat; poreclă ce ii fusese dată de Vasile Pogor, iar numele ii era spus fara 'g', atunci cand i se aplica porecla. În 1866, Caragiani este membru fondator al Societății Academice Române (care mai târziu va deveni Academia Română) unde a fost ales ca reprezentant al românității sud-dunărene. Societatea dorea să aibă membrii din toate provinciile locuite de români pentru a reprezenta unitatea culturală și națională a României. În
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
N. Iorga, D. Pompeiu, Vasile Pârvan, Constantin Levaditi. În 1920, D. Călugăreanu îi succede lui S. Pușcariu în poziția de rector al universitatii clujene. În luna iunie a aceluiași an, Călugăreanu este ales Membru corespondent al Academiei Române. A fost membru fondator al Academiei de Științe din România . A rămas la Cluj până în anul 1926, când - ca urmare a demisiei din învățământ și apoi a morții profesorului Ioan Athanasiu - a fost invitat să preia conducerea Institutului de Fiziologie al Universității din București
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]