KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1976 1977 1978 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

că nu erau deloc rezonabile. ↔ — Ahn‑dre‑ah, lasă un mesaj la școala Horace Mann și spune acolo că fetele or să lipsească luni pentru că sunt la Paris cu mine și ai grijă să faci o listă cu temele pentru acasă ca să recupereze absența. Și amână Întâlnirea mea pentru dineul de la opt jumătate și, dacă nu sunt mulțumiți de amânare, anuleaz‑o cu totul. Ai găsit un exemplar din cartea pe care ți‑am cerut‑o ieri? Am nevoie de patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
parcă trecuse o săptămână de atunci - dar acum nu mai aveam timp. Când liftul a ajuns la parter, hotărâsem că trebuie să stau Încă o zi, o singură nenorocită de zi ca să fiu la petrecerea asta, după care să plec acasă ca să fiu cu Lily. Poate o să‑mi iau chiar un scurt concediu după ce se Întoarce Emily, ca să stau puțin cu Lily, să o ajut să‑și revină și să se ocupe de problemele care, inevitabil, aveau să suvină accidentului. Părinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
m‑a sunat ca să‑mi spună că Lily dă semne că s‑ar putea să‑și revină curând din comă. Nu că e grozav? M‑am gândit că ai vrea să știi. — Grozav. Absolut grozav. — Te‑ai hotărât dacă vii acasă sau nu? — Ăă, nu, nu m‑am hotărât. Miranda are petrecerea aceea mâine seară și are nevoie de ajutorul meu, așa că... Uite ce e, tată, Îmi pare rău, dar acum nu e momentul potrivit. Pot să te sun eu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
făcut decât să spun adevărul. — O, nimic important. O prietenă de‑a mea a avut un accident. E În spital. În comă, de fapt. Și tata m‑a sunat ca să‑mi spună ce face și să mă Întrebe dacă vin acasă. Ea a rămas o clipă pe gânduri, a dat Încet din cap, apoi a luat exemplarul din International Herald Tribune pe care șoferul Îl pusese, grijuliu, pe banchetă. — Înțeleg. Nu tu “ Îmi pare rău“, sau „și cum se mai simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pusese, grijuliu, pe banchetă. — Înțeleg. Nu tu “ Îmi pare rău“, sau „și cum se mai simte prietena ta?“, doar un cuvânt rece ca gheața, vag, și o privire care denota absolură neplăcere. — Dar nu plec, În nici un caz nu plec acasă. Înțeleg ce important e să fiu mâine la petrecerea aceea și o să fiu acolo. M‑am gândit mult și vreau să știi că am de gând să onorez angajamentul pe care mi l‑am asumat față de tine și față de locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
telefonul lui din avion după ce am sunat de șaisprezece oriă. Țârrr. „Vorbește cu redactorii de la Runway care se află la ora actuală la Paris și amintește‑le că numai pentru că sunt aici nu Înseamnă că Își pot neglija răspunderile de acasă - vreau ca totul să fie predat conform datei stabilite inițial!“ (cei doi redactori Runway pe care Îi găsisem pe la diversele lor hoteluri din Paris Îmi râseseră În nas și Închiseseră telefonulă. Țârrr. „Cumpără‑mi imediat un sandvici simplu cu carne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cumva impresia greșită că de asta te‑am adus la Paris? Mama a ridicat receptorul după ce a sunat de trei ori, dar nici n‑am dat bună ziua. — Mamă, vin cu primul avion. Te sun când ajung la aeroportul JFK. Vin acasă. Am Închis telefonul Înainte ca ea să apuce să răspundă și am ridicat privirea spre Miranda, care părea sincer uluită. Am simțit cum un zâmbet vag străbate spre fața mea prin valurile de durere și greață atunci când mi‑am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ignorat durerea care mă săgeta din cap până‑n picioare și am ieșit pe afară ca să chem un taxi. Nu‑mi amintesc vreun moment al vieții mele În care să mă fi simțit mai bine ca În clipa aceea. Mergeam acasă. 18 — Jill, nu mai striga după soră‑ta! a zbierat mama, fără să Îmbunătățească situația. Cred că Încă mai doarme. După care o voce s‑a auzit și mai tare din josul scărilor. — Andy, mai dormi? a zbierat ea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
puțin, numai puțin somn. — ’ Neața, mi‑a zâmbit Lily, iar fața ei s‑a ivit la câțiva centimetri de a mea. Lumea chiar că se trezește devreme În casa asta. Dat fiind că Jill și Kyle cu bebelușul lor veniseră acasă de Ziua Recunoștinței, Lily trebuise să elibereze fosta cameră a lui Jill și să se mute În partea de jos a patului meu suprapus din copilărie, care fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vreo câteva ore. Nu auzim copilul sau pe tine țipând și nu auzim nimic altceva! și m‑am prăbușit Înapoi În pat. Lily a râs. — Liniștește‑te, a zis ea Într‑un stil absolut necaracteristic. Sunt Încântați doar că ești acasă, iar eu una sunt fericită că mă aflu aici. Și‑apoi, mai avem doar vreo două luni și n‑o să ne mai avem decât una pe alta. Situația nu e prea rea. — Încă două luni? A trecut doar una, deocamdată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Am făcut repede numărătoarea minutelor scurse de atunci: unul pentru ca Miranda să Închidă gura care Îi rămăsese căscată și să‑și recapete calmul de dragul Tocătorilor care se uitau la ea, un altul ca să‑și găsească celularul și să o sune acasă pe Emily, un al treilea ca să‑i transmită toate detaliile sordide ale accesului meu neașteptat de mânie și un ultim minut pentru ca Emily să o asigure pe Miranda că „se va ocupa personal ca totul să se rezolve imediat“. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
asta. Dar probabil că nu. — Ei bine, mi‑ar face plăcere să mai stau la taclale cu tine, dar sunt cam În pom la ora asta, nu prea știu ce să fac. Trebuie să găsesc o modalitate de a ajunge acasă cât mai curând posibil. Crezi că pot folosi biletul de Întoarcere? Nu se poate să mă dea afară și să mă lase cu ochii‑n soare Într‑o țară străină, nu? Păi, bineînțeles că ar avea dreptate dacă ar face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dispoziția necesară. Dat fiind că, În chip miraculos, nu aflaseră că Îmi pierdusem postul, Monsieur Renaud și gașca s‑au dat cu toții peste cap să mă ajute când au auzit că o situație de urgență cerea să mă Întorc imediat acasă. A durat doar o jumătate de oră ca mica armată de slujbași ai hotelului să Îmi facă o rezervare la următorul zbor spre New York, iar eu să Îmi fac bagajele și să mă așez pe bancheta din spate a limuzinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În jurul lui Lily, dar, după o jumătate de oră, când și‑a aruncat jacheta pe el și a fluturat din mân În semn de rămas‑bun, nu vorbisem de fapt nimic unul cu altul. L‑am sunat când am ajuns acasă, dar a răspuns doar robotul. Pe urmă am mai sunat de câteva ori și am Închis Înainte ca el să răspundă, ca o puștoaică pusă pe șotii, și am mai Încercat o dată Înainte de culcare. A răspuns, dar părea extrem de circumspect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pună o petrecere sau o paradă a modei Înaintea necesității de a fi alături de o prietenă care a avut mare, mare nevoie de ea. Vorbesc serios, a avut mare nevoie de ea. Sigur, mă bucur că ai decis să vii acasă - că ți‑ai dat seama că asta e decizia potrivită - dar acum am nevoie de ceva timp ca să Înțeleg ce se petrece cu mine, cu tine, cu relația noastră. Asta nu e o noutate, cel puțin nu pentru mine. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
simplă prietenie Înainte de a deveni iubiți și mi se pare imposibil să fim doar prieteni acum. Dar, cine știe? Poate după ce o să dispunem de mult timp ca să realizăm ce se petrece... Am Închis telefonul În acea primă seară de când revenisem acasă și am plâns, nu doar pentru Alex, ci și pentru tot ceea ce se schimbase iremediabil În timpul acestui ultim an. Intrasem În Elias‑Clark Building ca o puștoaică neștiutoare și prost Îmbrăcată și mă Împleticisem afară din ea ca o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cu un elev la ora nouă. Avionul lui Jill e la prânz, așa că ar trebui să plece cât mai rapid, mai ales că o să fie oră de vârf. O să am celularul deschis, dacă se ivesc ceva probleme. Apropo, o să fiți acasă, tu sau Lily, la cină? — Nu știu sigur. Abia m‑am trezit și Încă nu mi‑am băut cafeaua. Crezi că putem să decidem În legătură cu cina ceva mai târziu? Dar ea nu stătuse acolo ca să‑mi audă răspunsul obraznic - era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fata care a fost dată afară nu de mult, la Paris? Mi‑am dat seama, prea târziu, că făcusem o mare greșeală. Se publicase un articol destul de mărișor În Page Six despre toată nebunia aceea la câteva zile după ce ajunsesem acasă, probabil În urma relatării făcute de unul din Tocătorii aflați de față la explozia mea de proaste maniere. Ținând cont de faptul că mă citaseră foarte exact, nu‑mi puteam Închipui de unde putuse presa să afle decât de la ei. Cum putusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

tot drumul din White City pînă În Lavender Hill. Au trebuit s-o ia Încet, să se urce În autobuze, să se oprească pentru a se odihni; le lua aproape toată ziua să ajungă aici și să se Întoarcă apoi acasă. Marțea era ziua liberă a lui Duncan, și recupera orele sîmbăta. Cei de la fabrica unde lucra se purtau bine În această privință. „Băiatul ăsta este devotat unchiului său“, Îi auzise el de multe ori. Nu știau ce fel de tratament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mea urîtă, presupun, și-o să trebuiască să spună dacă le place de mine. Deja văd ce-o să iasă de-aici. Poate c-ar fi trebuit să mă pozez c-o bancnotă de cinci lire după ureche. Helen și-l imagină acasă În dimineața aceea, alegînd o cravată, frecîndu-și haina cu-n burete, Îndreptîndu-și de mai multe ori cărarea. Îl conduse pe scări, pînă la stradă. CÎnd se Întoarse În sala de așteptare, se uită la Viv, colega ei, și-și umflă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cenușiu. Un strat de suferință ca o peliculă fină de cenușă, dincolo de suprafață. Dar pentru ea, fratele ei, Duncan, era marele mister. Era legat de ceva bizar, de un scandal - Helen nu-și putea da seama de ce anume. Nu locuia acasă, cu Viv și tatăl lor; stătea la un unchi sau ceva de genul ăsta. Deși era bine-sănătos, din cîte se părea, lucra - și-a dat ea seama tot din frînturi de frază - Într-o fabrică ciudată, una pentru invalizi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fi avut nici o treabă, privind la vitrinele magazinelor, dorind ca momentul cel mai neplăcut al goanei spre casă să se termine Înainte ca ea să Încerce să se urce În tren. De obicei lua un autobuz și mergea mult pînă acasă, În Streatham. Astăzi Însă era marți seara, și marțea lua metroul și se ducea În White City, să ia ceaiul cu fratele ei. Dar detesta metroul, nu putea să sufere Înghesuiala, mirosurile, mizeriile și vîrtejurile neașteptate de curent. La Marble

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu el copil, cu sora și mama lui, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, țeapănă ca regina Victoria. Totul acolo era mort, mort de-a binelea, dar Duncan, cu ochii lui negri, vioi, cu rîsul lui limpede de băiat, se simțea acasă printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva. Era o conservă cu șuncă. Poftim! zise el, rostind cuvîntul pe tonul acela drăgăstos, tachinînd-o, ca atunci cînd spusese doamna secretară elegantă, iar cînd domnul Mundy intră șchiopătînd, aducînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
jucînd aceeași scenă de mai multe ori, cu el ajungînd la ușa lui Fraser, incapabil să-și imagineze ce s-ar Întîmpla după ce Fraser l-ar pofti Înăuntru... Continua s-o facă, deși n-avea nici o intenție să se ducă acasă la Fraser, chiar dacă una dintre vocile interioare Îi spunea: Fraser nu vrea cu adevărat să te vadă. Ți-a dat adresa din politețe. E genul de om care e Înnebunit o clipă după lucrurile mărunte, apoi le uită complet... Auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Presupun. Evident, e mai mult din clasa ta decît dintr-a mea. Julia se uită În jur și rîse. — Ce vrei să spui cu asta? — E puțin prea plină de bunăvoință, asta am vrut să spun... CÎnd ai adus-o acasă? — Săptămîna trecută. Ți-am zis, Helen. — Chiar așa? Doar nu-ți imaginezi c-am făcut-o pe ascuns. — Nu, răspunse Helen repede. Nu. — N-a stat decît puțin. — Nu-i cum mi-am imaginat-o. Eram convinsă că mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]