51,074 matches
-
Următoarea expansiunea a avut loc în 1828, când Regimentul Hopior au finalizat cucerirea teritoriilor karaciailor. Aceiași cazaci au participat la prima expediție rusească care a cucerit vârful Elbrus în 1829. Administrația regiunii nou cucerite a devenit atât de greoaie, încât reforma militară din 1832 a unit zece regimente de la vărsarea râului Terek până la cursul Hopiorului din vestul Kabardei, formând Armata Liniei Caucazului. În plus, regimentul Hopior a primit și mai multe așezări țărănești, ceea ce ridica forța de muncă la aproximativ 12
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
30 de elevi din familiile căzăcești fiind trimiși să studieze la diferite universități, cea mai ridicată rată din toate regiunile rurale ale Rusiei. Pe de altă parte, conflictele cu administrația țaristă erau numeroase. În timpul domniei lui Alexandru al II-lea, reformele sale au împărțit Linia Caucazului prin crearea unui nou oblast independent - Stavropol. Această nouă formațiune administrativă a fost colonizată cu țărani, iar pământurile atribuite acestora au fost luate cu forța de la cazaci. Acest val de colonizare a dus la formarea
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
atribuite acestora au fost luate cu forța de la cazaci. Acest val de colonizare a dus la formarea unor noi minorități în regiune - cea armenescă și cea ucraineană. Până în 1888, populația ne-căzăcească din Oblastul Kuban ajunsese la 48%. Prin alte reforme administrative, guvernul central i-a împiedicat pe cazaci să colonizeze unele regiuni ale Kubanului, precum regiunile de coastă ale Mării Negre, unde a fost creată o gubernie separată. În pofida unor astfel de măsuri, în timpul tentivei de asasinat din 1881, împăratul a
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
Liberal. A fost ministru al muncii, familiei și protecției sociale în perioada mai 2010 - septembrie 2010. A absolvit la Institutul Politehnic București Facultatea de Automatică și Calculatoare și apoi, Facultatea de Matematică. Șeitan a mai fost șeful Oficiului pentru Coordonarea Reformei Sistemelor de Pensii din România (Banca Mondială) și consultant în Parlamentul României. A mai condus și Casa Națională de Pensii și alte Asigurări Sociale (CNPAS) în perioada februarie 2005 - mai 2007, el fiind și coordonatorul echipei tehnice care a elaborat
Mihai Constantin Șeitan () [Corola-website/Science/317985_a_319314]
-
de atunci, Biserica Ortodoxă, aceasta fiind subdivizată în Biserica Greacă (Imperiul Bizantin), condusă de Patriarhul Constantinopolului, și Biserica Slavă (Rusia), ce era condusă de Mitropolitul Kievului, ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic. Această reformă fost o mișcare inițiată de către monahii unei mănăstiri franceze ce aparținea Ordinului Călugărilor Benedictini, fondată în anul 910 la Cluny. Reforma a luat amploare grație abaților de acolo, care erau pioși și cu o voință de fier. Accentul se punea
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
era condusă de Mitropolitul Kievului, ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic. Această reformă fost o mișcare inițiată de către monahii unei mănăstiri franceze ce aparținea Ordinului Călugărilor Benedictini, fondată în anul 910 la Cluny. Reforma a luat amploare grație abaților de acolo, care erau pioși și cu o voință de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe lupta cu simonia (termen provenind de la Simon Magul și presupunând vinderea de funcții bisericești și de
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
și o direcție politică: noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici. După acest moment, în special în Sfântul Imperiu Roman, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către împărat. Inițial, această reformă a urmărit să purifice biserica de bunurile și influențele lumești, dar, după ce a intervenit Papa, reforma a urmărit mărirea puterii papalității. Controversa investiturii reprezintă o perioadă de lupte între împărații germani și papii de la Roma pentru conducerea și supremația în
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
acest moment, în special în Sfântul Imperiu Roman, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către împărat. Inițial, această reformă a urmărit să purifice biserica de bunurile și influențele lumești, dar, după ce a intervenit Papa, reforma a urmărit mărirea puterii papalității. Controversa investiturii reprezintă o perioadă de lupte între împărații germani și papii de la Roma pentru conducerea și supremația în Sfântul Imperiu Roman. Conflictul a început în anul 1075, când Sfântul Împărat Roman Henric al IV
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
cu participarea monarhilor Europei apusene, în secolele XI-XIII, cu scopul de a elibera Țara Sfântă (Palestina) de sub dominația musulmanilor. În secolele X-XI, viața religioasă în Occidentul Creștin al Europei cunoaște o perioadă de revitalizare. Aceasta se manifesta prin mișcări de reformă în interiorul bisericii, așa cum au fost mișcările clunice și gregoriene, precum și apariția unor noi ordine religioase (Ordinul Călugărilor Cistercieni ). Acest simț al pioșeniei a dus la creșterea numărului de pelerinaje către Locurile Sfinte din Palestina, aflată sub stăpânire musulmană încă din
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
capitala la Moscova, ce devenise noul centru al ortodoxismului și se autointitulează "A treia Romă" . Biserica Ortodoxă Rusă începe o expansiune spre Răsărit, pe tărâmurile Siberiei, fiind sprijinită de către țarii (împărații) Rusiei, care se considerau moștenitori direcți ai Imperiului Bizantin. Reforma Protestantă a fost o mișcare religioasă în secolul al XVI-lea, provocată de abuzurile Bisericii Romano-Catolice. Ea a fost declanșată prin afișarea de către Martin Luther , pe ușa bisericii din orașul Wittemberg, la 31 octombrie anul 1517, a celor 95 de
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
și a papalități . În anul 1415 el a fost condamnat la ardere pe rug ca eretic, moartea sa creând mari revolte religioase în Boemia (Cehia de astăzi) . Biserica Luterană este o biserică creștină înființată de către călugărul augustin Martin Luther în timpul Reformei Protestante din secolul al XVI-lea. Această biserică consideră, de altfel, ca toate Bisericile Protestante, că Biblia este singurul izvor al credinței și că în ea se găsesc adevăratele învățături ale creștinismului; în consecință creștinii nu ar trebui să creadă
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
în Biblie. Această biserică a apărut în Sfântul Imperiu Roman, dar s-a răspândit rapid în Scandinavia și țările baltice. Biserica Calvină, cunoscută și sub denumirea de Biserica Protestantă, este o biserică înființată de către Jean Calvin și Ulrich Zwingli, în timpul Reformei Protestante. Baza teologiei calvine este doctrina predestinării absolute și a grației divine irezistibile a aleșilor și a celor condamnați la „judecata de apoi”, adică Dumnezeu stabilea de la bun început dacă un individ era salvat sau condamnat, respingând, astfel, complet liberul
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
spiritual de un consiliu ales.Calviniștii credeau că Această biserică a apărut în Elveția, dar s-a răspândit și în Olanda, Franța, Ungaria, Transilvania, Scoția și Polonia Biserica Anglicană ("Church of England") este o biserică istorică, apărută în Anglia, în timpul Reformei Protestante. A fost înființată în urma desprinderii regelui Henric al VIII-lea de Roma. Motivul rupturii a fost dorința regelui Henric de a divorța de Catherine de Aragon, act interzis de Biserica Romano-Catolică. Acesta trimis o scrisoare Papei Clement al VII
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
a divorța de Catherine de Aragon, act interzis de Biserica Romano-Catolică. Acesta trimis o scrisoare Papei Clement al VII-lea prin care l-a rugat să accepte divorțul, dar papa nu a acceptat. În acea vreme circulau ideile noi ale Reformei Protestante și regele, supărat, s-a rupt de Biserica Romei, a înființat Biserica Anglicană, biserică autohtonă a Angliei și s-a autoproclamat "Cap al Bisericii Anglicane", divorțând de Catherine de Aragon. Ulterior, Henric a mai avut alte 5 neveste. Această
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
cunoscut deși el a evitat o ruptură reală. Cu toate acestea, liberalismul lui era moderat iar opoziția, la scurtă vreme după urcarea lui pe tron la 8 martie 1844, a descoperit cu întristare acest lucru. Nu voia să audă de reforme radicale ale Constituției din 1809 însă una dintre primele lui măsuri a fost stabilitea libertății presei. De asemenea, el a trecut prima lege privitoare la egalitatea între bărbați și femei în Suedia când în 1845 a declarat că frații și
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
integrității Danemarcei (Protocolul de la Londra, 8 mai 1852). Ca Prinț moștenitor, Carol cu toate că avea un mod brusc de a conduce, s-a dovedit a fi unul dintre cei mai populari regi scandinavi. Domnia sa a fost remarcabilă prin mulțimea și anvergura reformelor. El a declarat libertatea femeilor acordând dreptul legal de maturitate pentru femeile necăsătorite în 1858. Sora sa, Prințesa Eugenie a Suediei a devenit prima femeie care a fost declarată matură. I-a succedat fratelui său la 18 septembrie 1872 și
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
vârstă Prinț Moștenitor. În timpul domniei lui Gustaf al VI-lea Adolf, s-a lucrat la o nouă constituție suedeză care a intrat în funcțiune în 1975, după moartea regelui, care a înlocut vechea constituție din 1809 și care a introdus reforme în concordanță cu vremurile. Printre reformele solicitate de unii suedezi a fost înlocuirea propoziției din vechea constituție "Regele este singurul care guvernează domeniul." Calitățile personale ale lui Gustaf al VI-lea Adolf l-au făcut popular printre suedezi iar popularitatea
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
Gustaf al VI-lea Adolf, s-a lucrat la o nouă constituție suedeză care a intrat în funcțiune în 1975, după moartea regelui, care a înlocut vechea constituție din 1809 și care a introdus reforme în concordanță cu vremurile. Printre reformele solicitate de unii suedezi a fost înlocuirea propoziției din vechea constituție "Regele este singurul care guvernează domeniul." Calitățile personale ale lui Gustaf al VI-lea Adolf l-au făcut popular printre suedezi iar popularitatea a dus opinia publică în favoarea păstrării
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
arhitectură și botanica fiind totuși primele două) iar acest lucru l-a făcut respectat, la fel ca și natura sa informală și modestă. Monarhia a fost, totuși, subordonată într-un stat democratic. Competențele suplimentare ale monarhului au fost eliminate atunci când reforma constituțională în Suedia a devenit completă în 1975. Gustaf al VI-lea Adolf a fost un arheolog pasionat și a fost admis de Academia britanică pentru munca sa în botanică în 1958. Gustaf al VI-lea Adolf a participat la
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
000 de oameni. Armata din Orenburg a participat războiul ruso-suedez din 1788 - 1790, pentru ca mai apoi să participe la toate campaniile ruse pentru cucerirea Asiei Centrale. Teritoriul controlat de Armata cazacilor din Orenburg a fost compus inițial din două okruguri. Reforma din 1878 a dus la împărțirea administrativă în 3 otdele. Populația de origine cazacă crescuse în 1916 la 533.000 mii de locuitori, care locuiau pe un teritoriu de 7,45 milioane desiatine (aproximativ 81.400 km2). La începutul secolului
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
ortodocși (pomenirea acestor mucenici se face în data de 8 ianuarie). Se știu puține despre istoria Bisericii în timpul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, când mulți credincioși de rit vechi au venit din Rusia pentru a scăpa de reforma liturgică introduse în Biserica Rusă de Patriarhul Nikon al Moscovei. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Estonia a făcut parte din Imperiul Țarist Rus, fiind cucerită de Țarul Petru cel Mare. Un mare număr de estonieni, în
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave. Primele trei imnuri ale Sfintei Liturghii sunt cunoscute sub numele de "antifoane". După reforma liturgică din 1838, tradiția greacă (cu excepția Sfântului Munte Athos) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi și Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului și lui Iisus Hristos. Tradiția rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri și înlocuiește
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
Comunității care credea că în cele din urmă poate găsi un aliat care să o protejeze. Constituția din mai 1791 cu dreptul de vot al burghezilor, a stabilit separarea celor trei ramuri ale guvernului și a eliminat abuzurile Seimului. Aceste reforme au determinat acțiuni agresive din partea vecinilor săi, precauți în fața unei potențiale renașteri a Comunității. Încă o dată, Polonia a îndrăznit să facă o reformă prin care s-a îmbunătățit fără permisiunea Rusiei, si pentru încă o dată, împărăteasa Ecaterina s-a înfuriat
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]
-
vot al burghezilor, a stabilit separarea celor trei ramuri ale guvernului și a eliminat abuzurile Seimului. Aceste reforme au determinat acțiuni agresive din partea vecinilor săi, precauți în fața unei potențiale renașteri a Comunității. Încă o dată, Polonia a îndrăznit să facă o reformă prin care s-a îmbunătățit fără permisiunea Rusiei, si pentru încă o dată, împărăteasa Ecaterina s-a înfuriat, susținând că Polonia a căzut pradă iacobinismului, astfel, trimițând forțele ruse să invadeze Comunitatea în 1792. În războiul Apărării Constituției, armară Imperiului Rus
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]
-
în cele din urmă au fost forțați de comandantul lor suprem, regele Stanisław August Poniatowski, să abandoneze lupta. Regele a decis să se alăture Confederației Targowica, așa cum îi solicitaseră rușii. Rusia a invadat Polonia pentru a se asigura de înfrângerea reformelor poloneze, fără nici un scop al unei alte partiții (rușii vedeau Polonia că pe un protector personal și vedeau necesitatea de a renunța la câteva bucăți din Polonia). Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei a văzut aceste evenimente că pe
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]