KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1977 1978 1979 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

clătește paharele În pîrÎu. Își privi mîna. Sperma lui i se uscase pe degete sub forma unei dantele fine; o frecă pînă cînd se transformă În fulgi albi care se Împrăștiară și se pierdură pe pămînt. El trebuia să ajungă acasă pînă la ora șapte, și era deja patru și jumătate. Se duseră Încă o dată spre micul pod și priviră În jos, la apă, apoi se Întoarseră la moara ruinată; el luă un ciob de sticlă și scrise inițialele În tencuială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
el, de parcă după-amiaza fusese un dezastru absolut, de parcă uitase deja pîrÎul și moara părăsită și inițialele de pe pereți. Ei nu-i păsa. Dintr-odată, mîna lui pe brațul ei, buzele lui pe gura ei o Înspăimîntară. Își dorea să ajungă acasă, să stea de una singură, departe de el. În timp ce deschidea portiera, se Întinse Încă o dată după ea. Pusese mîna Într-un buzunar al torpedoului și scosese ceva de acolo. Erau două conserve de carne: una de vită, cealaltă de porc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În urmă. Dădu colțul, și cuvintele lui se risipiră. După aceea, probabil că el pornise motorul și se depărtase. Se așeză la coadă În stația de autobuz și așteptă zece minute, iar el nu se Întoarse după ea. CÎnd ajunse acasă, găsi apartamentul plin de lume. Veniseră sora ei, Pamela, cu soțul ei, Howard, și cei trei băieți ai lor. Trecuseră să-i aducă tatălui lui Viv niște ceai. Pamela Îl Încălzise pe mașina de gătit, iar aerul din bucătărie era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Într-una Împreună cu Fraser - de a sta lîngă Fraser la o masă și a bea bere ca un tip obișnuit - i se părea teribil de incitant, dar și alarmant. Se mai gîndea și la domnul Mundy, care o să-l aștepte acasă. Își imagină masa pregătită pentru ceai: cuțitele și furculițele aranjate În ordine, sarea și piperul, muștarul deja amestecat În cana lui... Probabil că Fraser Îi văzuse expresia indecisă. — Ai alte planuri, zise el ca și cum ar fi fost dezamăgit. Ei, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să nu mă fi invitat aici, se gîndea Duncan, săltînd o piatră. Se Întreabă de ce-a făcut-o. Acum se socotește cît Îi va lua să scăpe de mine. Se gîndi Încă o dată la domnul Mundy care Îl aștepta acasă cu ceaiul gata, privind ceasul, poate deschizînd ușa din față pentru a se uita neliniștit În josul străzii... Încă o dată, Își dădu seama că Duncan Îl urmărește. Își Întoarse capul, și privirile li se Întîlniră. Fraser zîmbi și spuse: — Uitasem cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sucea și-l Învîrtea doar din plăcerea de a-l diseca. Răspunse mai fără tragere de inimă. — E un fel de comis voiajor, asta-i tot ce știu. Îi aduce conserve de carne. Tone, tot timpul. Nu le poate lua acasă, tata ar intra la bănuieli. Mi le dă mie și unchiului Horace... Se opri Încurcat și jenat de ce spusese. Fraser nu remarcă nimic; În schimb, se legă de cuvintele lui Duncan, dornic să mai afle ceva. — Unchiul tău, zise el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Acum că ne-am regăsit unul pe altul așa? Duncan dădu din cap aprobator, dar nu se simți În stare să vorbească. Termină berea din pahar și-și imagină că față o să facă Fraser dacă o să ajungă să-l ducă acasă și o să-l vadă pe domnul Mundy acolo. Reîncepu să culeagă resturi de pe plajă. Privirea Îi fu curînd atrasă de ceva deosebit și Îl ridică. Se dovedi a fi, așa cum crezuse inițial, muștiucul și un fragment din vatra unei pipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se dusese după cană? Duncan nu era sigur. Păreau secole. Probabil că intrase În vorbă cu cineva, cu o persoană obișnuită. Poate flirta cu barmanița. Ce-ar fi ca, din anumite motive, să nu se Întoarcă? Cum o să ajungă Duncan acasă? Nu era sigur că-și va aminti drumul. Mintea i se Încețoșa sau i se golea cu totul - Încercă să se concentreze, dar era de parcă avea ochii legați, Își Întindea piciorul și pipăia pămîntul moale pe care Îl simțea cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să creadă. După toate aparențele, se putea să-și fi imaginat totul. Nu-i păsa. Panica Îl istovise, Îl golise. Își șterse fața din nou și zise cu un glas tremurat, plin de obidă. — Ar fi cazul să mă duc acasă. Așteaptă, zise Fraser. Mai Întîi bea puțină bere. — Bine. Dar s-o torni tu. Fraser ridică cana și umplu paharele. Duncan sorbi o Înghițitură, apoi alta. Trebuia să-și țină paharul cu ambele mîini să nu se verse. Între timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
goale ale lumii... Își trecu mîna peste față, rîzÎnd de sine Însuși. Isuse Cristoase, Pearce, dacă am Început să citez și versuri, sîntem terminați! Haide. Se săltă proptindu-se În mînă. Lasă berea și hai să mergem. O să te conduc acasă. Chiar pînă la ușă. Și mă poți prezenta unchiului tău - unchiul Horace, nu-i așa? Duncan se gîndi la domnul Mundy patrulînd prin salon, ducîndu-se șchiopăind să răspundă la sonerie. Dar acum nu avea energie suficientă pentru teamă sau jenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și albastru... Își reîntoarse privirea În cabină și văzu că Mickey se uită la ceas. — Kay, zise Mickey. Îmi pare rău, prietenă dragă. Trebuie să mă Întorc la Sandy. — Bineînțeles că trebuie. — Nu vrei să stai aici pînă mă Întorc acasă? Nu fi prostuță. Mă simt bine, pe cuvînt. E plictiseala, asta-i tot. Își termină ceaiul. MÎna nu-i mai tremura. Își scutură firimiturile din poală, se ridică În picioare și ajută la strînsul farfuriilor. Și-acum ce-o să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la război. Mai mușcă puțin din sendviș, apoi zise: — Nu ți se pare ciudat cum toți vorbesc despre război de parcă ar fi ceva care s-a petrecut cu mulți-mulți ani În urmă? Pare chiar bizar. De parcă toți ne-am strînge acasă și ne-am spune: „Hai, pentru numele lui Dumnezeu, să nu mai pomenim de asta!“ CÎnd s-a Întîmplat? Viv dădu din umeri. Presupun că ne-am plictisit cu toții. Doream să uităm. Da, și eu cred asta. Nu aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îmi plăcea. Cu toate că nu făceam altceva decît să dactilografiez... Aveam o prietenă bună acolo, o fată pe care o chema Betty; era de milioane. Dar s-a măritat cu un tip din Australia la sfîrșitul războiului, și a luat-o acasă cu el. O invidiez acum. Dacă ar Începe din nou, s-ar putea să mă angajez Într-unul din serviciile acela. Mi-ar plăcea să călătoresc, să plec. Părea nostalgică. Dar tu? o Întrebă ea pe Helen. Te-ai Întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
stat În altă parte. Viv așteptă. CÎnd Helen nu mai continuă, ea zise: — Eu am stat Într-o pensiune pentru fetele de la minister. Pe lîngă Strand. Helen Își ridică privirea. — Chiar așa? N-am știut. Am crezut că ai stat acasă cu tatăl tău. — Stăteam În weekend, dar În timpul săptămînii doreau să ne aibă acolo, ca să putem munci, dacă ar fi fost atacate liniile ferate. Era un loc groaznic. Atîtea fete! Toate alergau pe scări, În sus și-n jos. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
face la ora asta? Helen Încercă să și-o imagineze. Își apăsă degetele În orbite și-și trimise gîndurile peste străzile din Marylebone, pînă cînd simți prezența Juliei, extraordinar de vie și reală. O văzu stînd În biroul ei de-acasă, tăcută, singură, poate plictisită sau agitată, poate gîndindu-se și ea la Helen. I se făcu atît de dor de Julia Încît Își simți dorul ca pe o durere intensă sau o boală. Deschise ochii și văzu telefonul. Dar nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își vîrÎ din nou mîna În buzunar, pipăind verigheta din peticul de material, răsucindu-l mereu cu degetele ei, știind că era o prostie să mai aștepte, dar, În același timp, nefiind În stare să renunțe și să se ducă acasă... Apoi alături de ea răsună o voce bărbătească. — Presupun că Încă nu cauți pe nimeni? Ea tresări brusc. Era Fraser. — Sfinte Dumnezeule! zise ea. Ce mai vrei? El Își ridică mîinile. Nu vreau nimic! Am rămas unde m-ai lăsat, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să se aștepte să-ntîrzie atît. Întîrziase, asta-i tot. Pentru Dumnezeu, oamenii Întîrzie tot timpul! Se decise să pregătească cina. Adună ingredientele pentru o plăcintă ciobănească. Își zise că, pînă ce plăcinta va fi pusă la cuptor, Julia va fi acasă. Asculta radioul În timp ce gătea, dar lăsă sonorul Încet; și În tot timpul În care fierse apa, prăji carnea tocată, pisă cartofii, stătu Încordată, Încercînd s-o audă pe Julia vîrÎnd cheia În broasca de la ușa de la parter. CÎnd mîncarea fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aranja mai bine. Pozele, așa cum au ieșit, erau, deși Julia pretindea că nu Îi plăceau; arăta fantastic În ele, dar nu atît de fantastic, se gîndi Helen, pe cît era În realitate, fără să facă nici un efort -cum stătea tolănită acasă, să zicem, În pantalonii necălcați și cămășile peticite. O făceau să pară bună de măritat - Helen nu găsea un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea. Julia făcea tot ce poftea. Dacă Julia credea că Helen nu știa de ce era În stare, pe la spatele ei, cînd era ea la serviciu - Dacă Julia credea că-și putea bate joc - Helen știuse din momentul În care ajunsese acasă că Julia ieșise cu Ursula Waring! Își imagina Julia că...? Și așa mai departe. Înainte Îl Împinsese la loc pe acel hopa-mitică josnic. Acum sărise din nou și vocea lui se confunda cu a ei. Între timp, Julia se mergea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
așa? Mi-a spus ce plăcut ar fi să ne Întîlnească pe amîndouă la o cină la Caroline. M-am gîndit să-i răspund și să-i spun ce scandal pînă la cer mi-ai face În taxi, la Întoarcerea acasă! Ce mai scrisoare ar fi fost asta! „Dragă Phyllis, mi-ar plăcea la nebunie să bem ceva Împreună cîndva, dar vezi, prietena mea este ceea ce se numește tipul gelos. Dacă ai fi căsătorită, sau teribil de urîtă, sau infirmă, lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
din cap aprobator, cu fața Încă Întinsă Într-un zîmbet Înfiorător. — Da, mai zise el, fetele n-or să știe ce-a dat peste ele În seara asta! Nu-i venise să creadă cînd Duncan l-a adus pe Fraser acasă, În urmă cu două săptămîni. Dar nici lui Fraser nu-i venise să creadă. Toți trei stătuseră În salon, negăsindu-și cuvintele; În cele din urmă, intrase pisica pășind cu inocență, și asta i-a salvat. Au petrecut douăzeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ceva banal, de fapt. Dacă ai fi alt gen de băiat, Își zise el cu amărăciune, n-ai sta așa aici așteptîndu-l să apară, te-ai duce să-l găsești. Dacă ai fi un băiat ca lumea, te-ai duce acasă la el chiar acum... Deschise ochii și, brusc, Își Întîlni propria privire În oglindă. Părul era pieptănat cu grijă, cu cărarea aia dreaptă și albă, pijamaua Încheiată pînă la bărbie, dar nu mai era un băiețel. Nu avea zece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la ușa dormitorului. Apăsă cîrligul și ridică Încet fereastra, ducîndu-și un deget la buze. — Nu prea tare. Cred că proprietăreasa e În hol. Ce naiba cauți aici? Ești bine? Da, zise Duncan liniștit. Am venit să te caut. Te-am așteptat acasă la domnul Mundy. De ce n-ai venit? Te-am așteptat toată seara. Fraser avea o privire vinovată. — Îmi pare rău. A trecut timpul pe lîngă mine. Apoi s-a făcut tîrziu și... Făcu un gest de neajutorare. Nu știu. — Te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
toate glumele mele, chiar mi-a dat voie s-o sărut, la sfîrșit. A și roșit, cînd am deschis ochii și am văzut că se uită pe furiș la ceas... Am urcat-o Într-un autobuz și am trimis-o acasă. — Dar cum? Întrebă Duncan. — Ne-am dus În stația de autobuz... — Știi ce vreau să spun! Cum de te-ai Întîlnit cu ea? De ce-ai făcut-o? Adică, s-o inviți În oraș, și... ? Fraser rîse din nou. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
unghiile ei lungi și glumind pe seama asta. După ce trase un fum, se mai calmă puțin. Își termină ceaiul și o luară Împreună spre metrou, mergînd repede de data asta, pentru că li se făcuse frig. El avea mult de mers pînă acasă, În Stretham, dar ea se Întorcea la lucru, În Portman Square, Îi spuse - să mai facă niște ore suplimentare și să compenseze orele libere pe care și le luase pentru a-l vizita pe Duncan. În metrou, se așezară unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]