50,001 matches
-
brațe (două laterale și unul posterior) ce se formează în regiunea perimezencefalică (fig. 3.30): - deschise când hipodensitățile perimezencefalice sunt prezente la nivelul celor trei brațe; - parțial închise când una sau două brațe sunt obliterate; - complet închise când cele trei brațe nu sunt vizibile. Examenul RMN evidențiază modificări de semnal la nivelul parenchimului cerebral, în special la nivelul cortexului, în hiposemnal pe secvența T1-ponderată și în hipersemnal pe secvența T2-ponderată și FLAIR. Secvența de difuzie și mapa ADC permite diferențierea edemului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
discuție cu tabloul Decapitarea sfântului Iona Botezătorul, expus în 1870. Pictura se remarcă prin echilibrul compoziției, vizibil în raportarea planurilor la cele trei personaje având în fundal ca element vectorial un arbore care se desface din trunchiul comun în trei brațe principale. Centrul tabloului îl constituie sfântul Ioan, care stă așezat cu mâinile pe lângă corp, ușor depărtate și cu palmele întoarse spre exterior în timp ce simetric, în stânga și în dreapta lui, se află călăul angajat în mișcarea care-i va reteza capul și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă, în timp ce corpul său înscrie o spirală în zona pubiană a zeiței. Este forța sexualității care imprimă energie vitală, care generează viața și o consumă în egală măsură. "Klimt îi exploatase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei feminități enigmatice, a unei senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să cutrieri lumea intreagă să ai de servi steluțele mele, și să fii însuți pătruns de lumină ca o stea strălucitoare. Atunci auzi doina lor. Doina răsună atât de dulce și ca din depărtare mare. Iar ele întindeau spre dânsul brațele lor, albe ca crinul. "Flăcău frumos! Fii al meu! Fii al meu! "Vino cu mine!" Așa se auzia din toate părțile. Ionel însă clătea numai din cap " Nu ne urî!" strigă una. Noi vrem să-ți facem orice plăcere, ca să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pare să fie în agonie, însă proiecția sa ideală este vertical extatică, luminoasă, în ciuda unei morți apropiate. Tânărul proiectează ascensional trupul său căzut, un complement auratic al acestui corp supus vicisitudinilor, circumstanțelor ostile vieții, fatalității. Un bătrân întinde patetic un braț spre a prinde parcă imaginea furtivă, un alt bătrân este doborât, covârșit, incapabil să mai perceapă lumina Speranței. Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poetului în slujba unui umanism de esență utopică. Și Petru Comarnescu stabilește un rol contrapunctic pentru personajele imolate în soclul statuii, într-un fel care-l apropie pe Paciurea de Rodin. "Un bărbat, șezând cu capul în jos, ascuns între brațe, viguros construit, are de o parte și de alta două figuri de femei, una în picioare și aceasta exprimând neliniștea și tristețea. Peste suferința acestor personaje-simbol se ridică energicul chip eminescian. Proiectul, aproape odată și jumătate cât statura unui om
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și negru, combinație cu o puternică conotație sexuală. Madona își desface brațele într-un gest extatic, expunându-și trupul. Vocația definitorie a femeii fatale pe care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
perfid al seducției, făcând din sugestie orizontul infinit al dorinței neîmplinite. Nudul menționat mai sus nu este unul convențional, Pallady adaugă un excendent care introduce o aluzie, un accent senzual printr-un gest premeditat. Femeia adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de baiaderă, de răsfăț voluptuos, cu ochii închiși, iar corpul și gestul absorb întreaga senzualitate. Părul desfășurat în dezordine are o culoare flamboiant-portocalie. Deși respectă datele academice ale nudului, lipsit de păr
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin vestimentație o rochie albă care se închide până aproape în dreptul bărbiei și ascunde complet picioarele, după canonul modei din epocă -, cât și prin gestualitate sau, mai degrabă, prin atitudine. În toate cele trei cazuri menționate, femeia ține unul dintre brațe pe lângă corp, dând impresia că își sprijină delicat cotul de șold. Mișcarea nu este atât de naturală pe cât pare, ci studiată, astfel că, în aparență inertă, mâna este ușor flexată asemeni arcului discret făcut de corpul unei balerine. În Arum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție și visare, între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona pubiană și sânul, ca și la Pallady
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază a femeii fatale, se regăsește într-o viziune apoteotică a infernului, la picioarele unui tron pe care se află o divinitate malefică, un demon cu aripi care-i țâșnesc fie direct din brațe, fie sunt prinse de omoplați, iar picioarele sale se termină cu ghiare de pasăre. În spatele tronului se ascunde un schelet, se poate vedea doar o parte din craniu și din cutia toracică. Moartea este cea care prezidează ceea ce pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
31), o fereastră circulară din sticlă pictată, intitulată Arta. Medalionul înfățișează un înger cu aspect de femeie, cu aripile desfășurate asemeni aripilor unui fluture sau ca elitrele unei libelule, pentru a putea urmări geometria nervurilor fine. Figura alegorică, Înger-Artă-Femeie, are brațele încrucișate, dar nu în genul funerar tipic atitudinii de devot la gisanți sau oranți. Partea de jos a corpului înveșmântată, casca-coroană extrem de sofisticată pe care o poartă, ca și întreaga alură a personajului dobândește forma unui sarcofag egiptean. Sânii sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care lua parte artistul o realizează Tudor Arghezi, creând o filiație între opera de maturitate a pictorului și tragedia personală. "Luchian, pe atuncea tânăr și bogat, preocupat mai mult de armăsari decât de tablouri, își întărea picioarele pe bicicletă și brațele pe hățurile cailor înhămați la una din cele mai luxoase cabriolete de la Șosea. Ca să-și afle toată vigoarea lui artistică și să-și desprindă cu totul personalitatea din haosul tinereții, Luchian trebuia să-și piardă întâi toată averea, trebuia să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau toate trunchiurile copacilor într-o pădure să crească în paralel. Traducând acest fenomen în termenii artei, Hodler a plasat câteva figuri de mai multe ori într-o secvență mitică sau a repetat anumite gesturi expresive, cum ar fi un braț întins sau un pumn încleștat"456. Cecilia Cuțescu-Storck își făcea cunoscut interesul deosebit pentru expresivitate într-un cadru mai larg decât cel presupus de trăsăturile unui chip. Expresivitatea antrenează un ansamblu de gesturi și atitudini, un întreg complex postural. Forța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Osbert în Franța invocă moștenirea artistică a unor Gustave Moreau sau Puvis de Chavannes, relevă aceleași coregrafie liturgică. Trei femei alcătuiesc un grup consolidat prin intermediul gesturilor lor. Prima dintre ele se află într-o atitudine de devot, următoarea îi cuprinde brațul și-și reazămă capul de umărul ei, iar ultima se sprijină de spatele celei de-a doua într-o atitudine meditativă, cu o mână dusă la frunte. Avem, prin intermediul acestor trei femei îmbrăcate aproape la fel, trei atitudini: rugăciunea, suferința
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femei primește asistența celorlalte două, iar grupul se aglutinează în jurul ei. Aceasta se află și pe o poziție mai joasă decât celelalte și își ascunde privirea atât în pliurile veșmântului său, cât și utilizând ca paravan corpul uneia dintre ele. Brațele celorlalte o susțin și în egală măsură îi conferă protecție. Această ambiguitate nu se vrea rezolvată pe deplin. O alta își ascunde privirea și-și întoarce capul, astfel încât să nu-i putem vedea chipul. Aici avem de-a face cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o dă compoziției Cecilia Cuțescu-Storck, prin aducerea fundalului și personajelor în prim plan. În bună măsură, și acest fapt este responsabil pentru armonia ritmurilor tratate ca perioade egale, asemeni unui laitmotiv care intervine pe portativ. "Muzicalitatea ondulațiilor corpurilor. Cu gesturile brațelor și ale capetelor, trebuiau să determine o anume expresie generală, iar ritmului redus la un paralelism de verticale, pentru a nu fi monoton, i-am impus întreruperi și de aceea, am așezat la distanțe bine echilibrate doi copii, unul în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nr. 933, 0,305 x 0,150 cm, ulei pe carton, 1913). Cu brâul roșu, în contrast cu cămașa albă, șoldul scos în evidență, cu buzele excesiv de roșii, părul negru cu un batic galben, țiganca stă rezemată de un zid văruit, cu brațele ridicate, într-o atitudine care posedă grația formală a unei amfore. Poza senzuală este evidentă, este ca și cum pictorul s-ar fi transformat într-un fotograf pentru o agenție de modeling, prinzând doar acele cadre care supralicitează fascinul erotic. Vermont lucrează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
malefic care apare în acuarela lui Gustave Moreau, Apariția, unde Salomeea fixează obsesiv capul Sfântului Ioan suspendat în sala tronului, este aici dizolvat într-o relație aproape maternală, ca în tablourile Ceciliei Cuțescu-Storck. "Salomeea îl luă în mâini și pe brațele ei se prelinseră două șiroaie de sânge. Îl ridică în sus, îl privi mult, îngândurată, în lumina lunei care acum o învăluia și pe ea, apoi dulce, cu evlavie, sărută ochii închiși ai Botezătorului. [...] A doua zi o găsi tot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
piesele expuse de către sculptorul Savargin sculptorul se născuse la București -, pe aceea având-o ca subiect pe Salomeea, și singura sculptură reprodusă în ziar. Cu un picior adus sub ea și cu celălalt peste el într-o senzuală asană, cu brațul susținut de genunchi și capul sprijinit de încheietură, nudul care o reprezintă pe Salomeea devine expresia unei grații coregrafiate atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent reversul senzualității, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oferă reperul în jurul căruia este construit tabloul care anexează episodul secundar al dansatoarei. Aura sfântului reprezintă singura sursă luminoasă, care creează haloul de vizibilitate în care intră și dansatoarea. Ca și von Stück, Vermont a plasat brățările la nivelul încheieturii brațului și umărului fetei. Extazul constituie un numitor comun al Salomeelor lui von Stück și Vermont, oferind excitantul atracției inavuabile, al concupiscenței travestite coregrafic. Cum tabloul intitulat Sfântul Ioan Botezătorul este reprodus la o scară foarte mică în numărul 5-6, din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea a Gorgonei, chipul lui Ioan, cu serenitatea tristă, litificată, a unei măști mortuare. Cel de-al doilea volet al tabloului reprezintă un alt spațiu și o altă figură martirizată, cea a modelului prestigios al sacrificiului. Bărbatul care-și întinde brațele în gol, după axele unui cruci, poate să-l reprezinte foarte bine pe Iisus Hristos. În datele sale expresive, acest chip se constituie ca ecou al imaginii terifiante din primul volet, iar gestul său sugerează atât crucificarea, cât și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe stilizată, imberbă, de efeb-androgin, ca la Beardsley, trecută poate prin filtrul unei sensibilități homoerotice și nici acuratețea trăsăturilor la care se adăuga
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alt element de artificiozitate), atârnau diferite tablouri, o mască în ghips a lui Dante, mici ornamente, plante decorative uscate, legate mănunchi. Pe o masă, la fel de stilizată, drapată și ea tot în roșu și pe console aurii, ardeau policandre cu trei brațe. Lumânările, schimbate o dată sau de două ori pe noapte, împrăștiau o lumină pâlpâitoare, roșiatică, întreținută în chip difuz și de draperiile încăperii. O candelă roșie licărea obscur pe un perete, întregind parcă acest interior de templu, închinat, s-ar zice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]