6,950 matches
-
că se va ține seama de acest lucru și că trebuia să fiu întîi învățat. Am străbătut atelierul și am intrat în biroul corectorilor, despărțit de rest printr-un placaj. - Bună seara, am spus, îl caut pe domnul Grigorescu. Erau înăuntru patru sau cinci inși instalați la o masă uriașă, aplecați asupra șpalturilor, sub lumina puternică a unui bec care atârna aproape până jos din tavan. - Eu sunt, a răspuns unul dintre ei, un ins mic de statură, cocoșat, elegant îmbrăcat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a continuat să lucreze la fel de puțin comunicativ și de sumbru. Mi-aminteam de cuvintele lui spuse parcă într-o doară sau din lăudăroșenie, la frații Rochus, ca o să ne arate el nouă... și uite că nu putea. "Ce-o fi înăuntru?" m-am întrebat. - Filerot, dă-mi-l și mie să-l citesc. Și-a ridicat privirea, care nu mai sclipea veselă după ochelari și mi-a răspuns: - Nu vezi ce scrie pe el? Vrei să intru în pușcărie? - Nu spun
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
părea să fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost toți și l-am văzut la Malmaison, pe Plevnei, dar nu înăuntru, ci din stradă. A apărut după gratii, care dădeau chiar spre trotuar, cu figura lui grasă, vesel, cu ochelari, ținîndu-se cu mâinile de barele de fier. - Ce faceți, bă? ne-a zis. Am stat în fața lui lungi minute. Nici măcar nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mie de lei de la Taica Lazăr. Acum câteva luni însă m-am dus întîi m-am uitat îndelung prin geam s-o văd dacă îmi plăcea, dacă era aceeași femeie frumoasă, cum mi se păruse atunci că e, și dacă înăuntru era aceeași atmosferă învăluitoare și dulce, de căldură umană și prietenie care mă făcuse să-mi bată inima. Da, era aceeași, totul era neschimbat, ba chiar chipul ei era mai tânăr decât în ziua aceea când îmi pusese cu mâna
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ochilor. Dar de-atunci am observat că toți avem, chiar și cei tineri, acest început de labă de gâscă deasupra pomeților și opticiană, gândeam în clipa aceea, abia dacă putea fi mai mare decât mine cu doi-trei ani. Am intrat înăuntru. Eram liniștit, știam de ce veneam și asemeni lui Julien Sorel aveam în cap un plan pe care să-l pun în practică dacă întîlnirea eșua. Întîi: să văd dacă mă recunoaște. Al doilea, să văd dacă avea să mă invite
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e slab, mațele cad când nu e puțină grăsime să întărească mușchiul diafragmei, a zis savantul. Dar eu știam că e din copilărie, când mă surpam des, sărind din pomi. Mama îmi punea o oală pe burtă cu lumânări aprinse înăuntru, lipite de o cutie de chibrit și enorma ventuză îmi sugea mațele și le aranja la loc. Savantul m-a întrebat ce meserie am, i-am răspuns că sunt gazetar, m-a învelit la loc și a ieșit din rezervă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la Slobozia cu toții să schimbăm banii Încât s-a umplut un pat de bani, fata noastră a pus totul pe hârtie ce trebuie să facem. Întâi să consolidăm casa, s-o tencuim, să-i dăm o față arătoasă, să zugrăvim Înăuntru, apoi să mărim bucătăria, să facem o baie, să construim un grajd nou pentru vacă și oi, un beci, garaj. Bineînțeles că s-au gândit să cumpărăm și mobilă nouă. Noroc cu conducta de apă existentă pe stradă că nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În fiecare apartament și că o să am multe formulare de completat, În special, pe persoane. Este singurul bloc reabilitat termic din zonă și arată foarte frumos pe dinafară. Mă gândeam În sinea mea: “dacă, pe dinafară este vopsit gardul și Înăuntru, leopardul”? Am făcut mai Întâi recunoașterea cu o zi Înainte. Blocul se Întinde pe două străzi: câteva scări, pe o stradă, restul, pe altă stradă, un bloc În formă de “L”, cu o curte interioară, de el fiind lipit alt
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai uit la televizor de ceva timp”, le zic. Le mulțumesc pentru amabilitate, mă scuz că i-am deranjat și plec mai departe. Sun la uși, mi se răspunde, Îi salut cu zâmbetul pe buze și mă recomand. Sunt poftită Înăuntru cu amabilitate, mi se oferă condiții și sunt Întrebată din politețe, cu ce să mă servească. Le spun că nu am nevoie de nimic decât de buletine și de capul familiei pe care Îl desemnez prin voia lor, să-mi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a Însoțit pâna la biroul președintelui i-a lăsat Într-o anticameră și a plecat. Secretara le-a spus să se așeze pe scaune liniștiți și să aștepte că președintele este ocupat, deocamdată. După o jumătate de oră sunt poftiți Înăuntru. Primarii, emoționați, intrară În cabinetul președintelui. - Care dintre voi, este primarul Deveselului? - Eu sunt domnule președinte, mă numesc Mărina lu’ Spânzuratu! zise acesta puțin emoționat. - Hă, hă, hă, am uitat că la voi/ s-a răsturnat carul Pete de culoare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
VASTUL CÂMP MAGNETIC AL PĂMÂNTULUI NU ERA INFLUENȚATĂ DACĂ PASAGERUL ZBURA CU CAPUL ÎN SUS SAU CU CAPUL ÎN JOS. ARIPILE MICI ȘI COADA SCURTĂ PĂSTRAU SENSIBILITATEA ZBORULUI. MECANICUL CARE ÎL ADUSESE DIN SUBSOLUL CLĂDIRII COBORÎ ȘI MARIN SE URCĂ ÎNĂUNTRU. SE ANGAJĂ PE O LINIE AERIANĂ PRIVATĂ, PUSE ÎN FUNCȚIUNE PILOTUL AUTOMAT ȘI FORMĂ NUMĂRUL PARTICULAR AL LUI TRASK. DUPĂ O SCURTĂ PAUZĂ, RĂSPUNSE O VOCE DE BARITON: \ Da? TONUL VOCII SE SCHIMBĂ PE LOC, DEVENIND RUGĂTOR. CE S-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ÎL APĂSĂ. LINIILE LUMINOASE, ATÂT CÂT LE PUTEA VEDEA PÂNĂ LA UȘA DORMITORULUI, DISPĂRURĂ PE LOC. CADRANUL LUMINOS AL CEASULUI SE ÎNTUNECĂ. APĂSĂ DIN NOU BUTONUL, DAR RAZELE ARGINTII NU MAI APĂRURĂ. MARIN SE ÎNTOARSE SPRE UȘA DORMITORULUI. O PRIVIRE ARUNCATĂ ÎNĂUNTRU ÎL ASIGURĂ CĂ RAZELE DISPĂRUSERĂ ȘI DE ACOLO ȘI CĂ, DEOCAMDATĂ, FANTASTICUL EPISOD LUASE SFÂRȘIT. Închise ușor ușa, așteptând câteva clipe ca să fie sigur că Riva nu se trezise, după care aprinse lumina în salon. Un lucru îl punea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DELEGAȚILOR NU ERA DUPĂ PĂREREA LUI UN EVENIMENT DECISIV, ÎNTRUCÂT AVUSESERĂ LOC ALTELE MAI ÎNAINTE, LA FEL DE NELINIȘTITOARE, ÎN CONDIȚII ASEMĂNĂTOARE. NU ȘTIA NIMIC DESPRE CEI DOI OAMENI UCIȘI DE MARIN. \ ATUNCI CINE ERAU? ÎNTREBĂ ACESTA ABSENT. ORDONĂ SĂ FIE ADUSE ÎNĂUNTRU CADAVRELE. KUDA LE PRIVI APATIC ȘI CLĂTINĂ DIN CAP ÎN SEMN DE NEGAȚIE. DETECTORUL DE MINCIUNI CONFIRMĂ CĂ NU ÎI CUNOȘTEA. Îl îndoctrinăm și îl trimitem în Jorgia ca agent al nostru? Marin făcu semn că nu. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
făcu semn că nu. Ar fi fost inutil, dat fiind că ofensiva urma să aibă loc peste două zile. \ ATUNCI, CE DISPOZIȚII TREBUIE LUATE? MARIN SE ÎNDREPTĂ SPRE UȘA CARE DĂDEA SPRE GRĂDINĂ ȘI ÎȘI CHEMĂ FIUL. DAVID BURNLEY NĂVĂLI ÎNĂUNTRU. CU OCHII LUI MARI ȘI GESTURILE STÂNGACE ERA CA UN ADOLESCENT NEÎNDEMÂNATIC. VĂZÂND STAREA ÎN CARE SE AFLA JORGIANUL, AVU UN ȘOC, IAR PRIVIREA ȘI EXPRESIA FEȚEI TRĂDARĂ O DEZAPROBARE MUTĂ. \ L-AM HIPNOTIZAT ȘI A CEDAT NERVOS DIN CAUZA SPAIMEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de respectarea unor reguli minore. Pentru Marin, alternativele de a acționa erau extrem de simple: fie intra în casă pe ascuns, pe căi lăturalnice, fie... Acționând cu încredere și calm, Marin se îndreptă spre ușa din față, o deschise încet, păși înăuntru și o închise cu atenție în urma lui. În dreapta lui, o lumină difuză emana din vestibul, în rest fiind întuneric. Nu se auzea nici un sunet în acea clipă simți o fericire, o euforie sălbatică, o emoție prea năvalnică, prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dimineața celei de a treia zile, când avea atât de multe de făcut. 18 MARIN DESCHISE UȘA APARTAMENTULUI LUI TRASK ȘI INTRĂ. SALONUL LARG ERA INUNDAT DE LUMINA STRĂLUCITOARE A DIMINEȚII. O CLIPĂ I SE PĂRU CĂ NU ERA NIMENI ÎNĂUNTRU, APOI O VĂZU RIDICÂNDU-SE DINTR-UN FOTOLIU PE RIVA ALLEN, CARE SE ARUNCĂ ÎN BRAȚELE LUI CU UN STRIGĂT DE BUCURIE. SE ZVÂRCOLEA ȘI TREMURA CA UN CÂINE CARE DĂ DIN COADĂ, FERICIT CĂ ÎȘI VEDE STĂPÂNUL. DUPĂ CE ÎL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să constate că, acum, el era cel care se simțea stânjenit. În lipsa unui răspuns mai bun, își înclină din nou capul, apoi o luă pe Delindy de braț și se îndreptară spre ușă. \ LA REVEDERE, DAVID, SPUSE EL PESTE UMĂR. Înăuntru își scoase batista și își șterse fruntea. \ Așa cum probabil ai observat, nu prea sunt obișnuit să discut cu tinerii. PENTRU ASTA TREBUIE SĂ TRĂIEȘTI ÎMPREUNĂ CU EI DE LA ÎNCEPUT, RĂSPUNSE EA CALM. EU SUNT FOARTE APROPIATĂ DE COPIII MEI; FACEM O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la fel ca frații lui, și o să învețe cu mama toate tainele pe care ceilalți copii le descoperă jucându-se în clădirea aceea numită școală. El nu va merge acolo, nu va intra și nu va știi niciodată cum este înăuntru. Fugea și simțea că îl lasă picioarele, dar nu avea cum să se oprească. Reuși să intre pe o hudiță și să sară gardul în grădină la factor, acolo se ascunse în stogul de paie și a rămas plângând până când
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
locuri. Șoferul râse, arătându-și toți dinții. Îi asigură că nu-i vorba decât de un fleac și că va desfunda pe dată carburatorul, după care își vor putea vedea de drum. Când deschise ușa mașinii, vântul rece se năpusti înăuntru, înțepându-le obrajii cu mii de fire de nisip. Arabii își înfundară nasul în burnusuri, ghemuindu-se cât puteau de bine. - Închide ușa, urlă Marcel. Șoferul râse și se urcă în mașină. Luă pe îndelete câteva scule de sub tabloul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale. Dar iată-l pe șofer întorcându-se, cu același pas sprinten. Numai ochii îi râd deasupra vălurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o mică piață plantată cu aceiași arbori minerali. În fund, pe latura cea mai mare, se vedea un șir de arcade și nenumărate dughene. Se opriră chiar în mijlocul pieței, în fața unei mici construcții în formă de ghiulea, spoită cu albastru. Înăuntru, în singura încăpere a casei, luminată doar prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
umilit până la nebunie. Îi blestema pe ai săi, pentru că i-l trimiseseră pe arab, dar și pe acesta, fiindcă îndrăznise să ucidă și nu știuse să fugă. Daru se ridică, se învârti de câteva ori prin fața școlii, așteptă, apoi intră înăuntru. Arabul, aplecat deasupra pardoselii de ciment din magazie, se spăla pe dinți cu două degete. Daru îl privi, apoi îi spuse: - Vino. Intră în cameră primul. Îmbrăcă peste flanelă o haină de vânătoare și se încălță cu bocanci. Așteptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bine. La douăsprezece și jumătate A.P. fu ajuns, pe scări, de Lucian. — Merg și eu cu tine... Aveau să răzbată greu prin tăcerea tenebroasă, alarmați, neregăsind pașii, puterile. Lucian rămase în fața cantinei, neputând continua, așteptându-l pe cel care intrase înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau pur și simplu să mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
emisiune, țop În frumoasa circumscripție... Cei trei cheflii, Sandu, Gore și Gicu, s-au reîntâlnit la cârciumă, de data asta la terasă, fiindcă strălucește soarele a primăvară unsă cu bucurie de viață pe toate părțile și e păcat să stai Înăuntru. Că om sta destul Înăuntru atunci când va trebui să punem mâinile pe piept, după cum a ținut să precizeze Gore de la bun Început... Sandu - să nu uităm că simpatizează cu portocaliul, și-a zugrăvit și sufrageria În această culoare - privește vinul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]