7,391 matches
-
54. Punctul de plecare pentru artă este noaptea, inconștientul, spune Sábato, artistul vine întotdeauna din noapte, din nebunie, dominându-și monștrii pe care îi are înăuntru prin opera să. Omul este o dualitate: este treaz și visează, este nebun și înțelept, în spiritul lui se dă mereu o luptă între forțe antagonice, din care ies învingătoare pe rând unele sau altele. "Visele mele nu se pot povești. Nu știu să le povestesc. Unele sunt puse în paginile mele." 55 Pentru Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
permanent cu moartea sau cel puțin în așteptarea voluptuoasa a morții, pe care o vede că pe o binecuvântare, pentru ca, oricum, "întotdeauna există cineva mai presus decât tine: dincolo de însuși Dumnezeu se înalță Neantul"60. Dacă Seneca vede în omul înțelept pe acela care nu face o dramă din propria-i moarte, ci o privește că pe ceva firesc, pentru Cioran, a pieri este cuvântul pe care îl iubește mai mult decât pe toate celelalte și, ciudat, după cum recunoaște el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Idem. 1 Cioran, Pe culmile disperării, p. 133. 2 Idem. 3 Sorin Alexandrescu, Privind înapoi, modernitatea, Univers, București, 1999, pp. 308-309. 4 Cioran, Pe culmile disperării, p. 130. 5 Sorin Alexandrescu, op. cît., p. 309. 6 "Bătrânul și tânăra femeie", "Înțeleptul și muză" a fost tematica (declarată) ce l-ar fi decis pe un editor german, în anul 2001, să publice corespondență intimă a lui Cioran cu Friedgard Thoma, care "i-a pus pe masa manuscrisul". Cartea se numește Um nichts
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu cea a sofiștilor, aceasta datorându-se sincerității și profunzimii celor spuse de sfânt, ideilor exprimate cu o surprinzătoare claritate a limbajului, fapt ce trădează un studiu atent al principiilor aticiste. Nu de puține ori Sfântul Ioan a făcut observații înțelepte asupra metodelor de predare. Propunea ca informațiile să fie împărtășite puțin câte puțin, fapt care explică diferențierea graduală a Evangheliei după Ioan în omilii. Era conștient de veridicitatea vechiului principiu: Repetitio mater studiorum est, drept urmare repetă uneori aceleași texte de
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
pune bazele vieții monahale încă de la începutul activității sale. Regulile sale monahale, mari și mici, poartă totuși amprenta clară a darurilor cu care sfântul a fost înzestrat, caracterizându-l într-un mod admirabil: „așa cum era el de altfel, metodic, concis, înțelept pe când se adresa ucenicilor săi pe malurile Irisului, păstrând însă aceeași atitudine și de-a lungul episcopatului său pe când încerca să rezolve cele mai delicate probleme care tulburau Biserica”<footnote G. Bardy, Littérature grecque chrétienne..., pp. 125-126. footnote>. Prin faptele
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
martiriul sunt virtuți individuale, pe când milostenia este pentru alții. Oamenii, ca beneficiari ai darurilor lui Dumnezeu, își pot arăta recunoștința față de El prin milostenia față de cei care poartă chipul Lui, dar trec prin oarece lipsuri și suferință. Cei „care judecă înțelept trebuie să fie încredințați că avuția li-i dată spre administrare și nu spre desfătare; iar când se despart de ea trebuie să se bucure ca unii care se despart de bunuri străine și nu să se întristeze ca și cum ar
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Nică, înfuriat, îi cere moșului despăgubire. Acesta însă își râde de copil, dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție, iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite.După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite, care duc la evitarea unor pagube mai mari, Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cu cea a sofiștilor, aceasta datorându-se sincerității și profunzimii celor spuse de sfânt, ideilor exprimate cu o surprinzătoare claritate a limbajului, fapt ce trădează un studiu atent al principiilor aticiste. Nu de puține ori Sfântul Ioan a făcut observații înțelepte asupra metodelor de predare. Propunea ca informațiile să fie împărtășite puțin câte puțin, fapt care explică diferențierea graduală a Evangheliei după Ioan în omilii. Era conștient de veridicitatea vechiului principiu: Repetitio mater studiorum est, drept urmare repetă uneori aceleași texte de
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
ar fi: "Ce este obiectiv în cunoașterea economică?"; "Tăria unui sentiment nu poate impune adevăruri mai pure decît o judecată normativă?"; "Poate gîndirea economică să se încumete la profeții istorice ample, la intuirea devenirilor posibile?". Sau poate ar fi mai înțelept să renunțăm la între-bări, precum și la profeții, și să purcedem la muncă, să așezăm pe portativul destinului nostru notele în așa fel încît să obținem o simfonie. De ce nu chiar o simfonie a economiei? Ea poate purta un titlu simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
discursul său, măi familiar și mai simplu{\cîte 40}. Oratoria să nu este atat de însuflețita că aceea a lui Hrisostom, el nu este atat de poetic precum Sfanțul Grigorie de Nazianz, însă, de fiecare dată „găsim în limbajul sau înțelept și natural, savant și înfrumusețat, o simplitate nobilă și delicată”{\cîte 41}. Sfanțul Vasile se deosebește de marii săi contemporani prin aceea că nu a scris comentarii științifice despre cărțile Sfintei Scripturi. Abilitatea să exegetica este evidentă în numeroasele omilii
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
pune bazele vieții monahale încă de la începutul activității sale. Regulile sale monahale, mari și mici, poartă totuși amprenta clară a darurilor cu care sfanțul a fost înzestrat, caracterizându-l într-un mod admirabil: așa cum era el de altfel, metodic, concis, înțelept pe când se adresa ucenicilor săi pe malurile Irisului, păstrând însă aceeași atitudine și de-a lungul episcopatului sau pe când încerca să rezolve cele mai delicate probleme care tulburau Biserică{\cîte 47}. Că și Epifaniu, Vasile, acest mare arhipăstor capadocian, a
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
copleșit de griji sau gânduri obscure, trăiești sentimentul bizar al morții care te învăluie. Indiferent de statutul social la care ai ajuns sau de starea psihică în care te afli, neantul îți dă târcoale. Spaima, angoasa heideggeriană, te face mai înțelept și mai lucid, călăuzindu-te spre cunoașterea intimă a unor adevăruri. La acest tip de gnoză, situat în vecinătatea tanatosului, ajunge și Fred Vasilescu. Deslușind tainele morții lui Ladima, se cunoaște mai bine pe sine defulând această tulburătoare revelație în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o eliberare. Moartea nu ar constitui cea mai mare pierdere pe care ar suferi-o cineva; adevărata tragedie ar fi o viață trăită fără demnitate sau sensibilitate. Dacă o persoană alege să moară, se pune întrebarea dacă acea decizie e înțeleaptă și justificată. În mod sigur există probleme serioase de natură emoțională într-o astfel de situație, probleme care afectează raționamentele, însă acest aspect nu înseamnă că respectivele raționamente nu sunt potrivite. De asemenea, într-o astfel de situație, dacă cei
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
din zona Cernăuților erau posesori de sâni și dispenser seminal. 60 "Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care și-au luat lămpile și au ieșit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. 3 Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, 4 dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase. 5 Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
care și-au luat lămpile și au ieșit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. 3 Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, 4 dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase. 5 Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit". Mai departe, vezi în carte și în diversele interpretări propuse de predicatori. 61 O puteți găsi la adresa http://www
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lui Baudolino pentru năluca blondă, însoțită de licorn în preajma lacului chiparoșilor. În acel climat suprasaturat de fascinație, moarte, iubire, Baudolino are revelația perfecțiunii divine cu chip de ypatie, o emanație a unui tainic gineceu, menit să perpetueze memoria virtuoasei și înțeleptei Hypatia. Vestală a cultului platonic la anul 200 e.n., fusese măcelărită și arsă pe rug de o gloată de creștini întărâtați de evlaviosul dar intransigentul viitor sfânt Chiril. Eco profită de misterioasa idilă Baudolino-fecioara cu licorn, spre a așterne un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
viță nobilă) precum și despre scrierile lui infame, ofensând bunele moravuri și religia. Indispus și revoltat de manierele și capriciile sale aristocrate, precum și de ieșirile în decor zgomotoase, Morvan este pur și simplu uluit de faptul că stăpânul său, dizgrațiosul dar înțeleptul director al ospiciului se lasă sedus de întrevederea cu domnul de Sade. Recunoscându-i darul de a seduce și hipnotiza, precum și personalitatea molipsitoare, Morvan se va strădui să-și apere cu strășnicie cugetul și mintea de abisurile luciferiene ce eructau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vom vedea, nu poate fi evitată nici măcar de personajele grupate în jurul clubului "Amicii crimei perfecte", care chiar își propuseseră să excludă la întâlnirile lor orice subiect legat de politică. În acei primi ani de tranziție, evazionismul era încă o soluție înțeleaptă, probă fiind chiar viața protagonistului Paco Cortés, autor de romane polițiste în serie și publicate sub pseudonim anglo-american pentru o mai mare credibilitate pe piața spaniolă. Paco, așadar, este un evazionist de profesie, un romancier care intră în pielea personajelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și după perioadele de creștere și descreștere a apelor Nilului. Fascinația apei, legătura acesteia cu omul și cu civilizațiile pe care acesta le-a creat nu este întâmplătoare căci apa îi dă omului speranța că, utilizând-o, va deveni mai înțelept și mai rezistent în fața încercărilor vieții. Tratamentele cu apă au apărut din vremuri străvechi, de pe vremea când omul a luat exemplul animalelor, care, instinctiv, se foloseau de apă când se îmbolnăveau. În antichitate, apa a fost întrebuințată mai întâi în
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
de cantitatea, ci și de calitatea sa: "de vreme ce majoritatea o formează poporul, iar suveran este ceea ce decide majoritatea, cu necesitate aceasta este democrație"133. Ca urmare începe să se ceară ca maior pars să fie totodată și sanior pars (mai înțeleaptă, virtuoasă și echitabilă). Reformulată, ideea transpare și în textele lui Locke care, deși recunoaște că toți oamenii "sunt egali de la natură... vârsta și virtutea pot conferi unor oameni o dreaptă întâietate"134. Alături de diversitatea constatată în privința dezvoltării principiului majorității 135
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar. Mai mult decât mitul care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doua secțiune a volumului, Emoția orașului, deși forma ei poematică este, aici, distinctă. În Adeverință, spre exemplu, instanța auctorială preferă camuflajul ironic al biograficului celui mai prozaic: "El își cumpără foarte rar/ Papuci de casă. El dondăne, fredonează/ Devine brusc înțelept, își dă palme,/ Plânge, recunoaște, mai cere/ Încă o dată, scuze.// Poetul îngână ceva. O ia razna,/ Își dedică, post-mortem,/ Un manuscris. Precizează, deschide/ Paranteze, mai are ceva de adăugat./ Lui îi este dor de acasă, de niște/ Ai săi.// Poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nopții...); "veninul vindecării/ se obține greu/ în dimensiunea devenirii" (Nu te gândi...); "urâțenia neschimbării/ naște cuvinte cu gust de lacrimă" (Viața ca drum căutat); "nu-i nici o bucurie/ să-ți trăiești viața/ al cărei creator ești/ suferința însă/ te face înțelept/ între lumină și întuneric" (Recunosc...) etc. Paradoxal, scopul ultim al acestui gen de creație ce dă, pe spații largi, impresia de melting pot compozițional, tematic și stilistic, este tocmai acela de a-i sugera cititorului necesitatea disciplinării (prin creație!) a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iar o Americă se poate transforma într-o fortăreață izolată și ostilă, aflată tot timpul în atare de asediu. Pentru a nu se întîmpla așa ceva, politica S.U.A., și în primul rînd cea externă, trebuie să se schimbe, să devină mai înțeleaptă, mai responsabilă, evitînd militarismul excesiv și înțelegînd interdependențele globale, care vin din revoluția tehnologică, apropiind națiunile astfel încît nici una nu se mai poate considera imună, autarhică. Hegemonia americană e clară, dar ea poate fi exercitată fie pentru a domina lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
meditat asupra unei idei aparținînd lui Hannah Arendt, care aprecia încă în 1950 că, în pofida aparențelor, pare că există un argument pe care arabii sunt incapabili să-l înțeleagă: este vorba de forță. În loc de aceasta, criticii politicii americane, oricît de înțelepți sau lucizi, sunt catalogați imediat drept idioți sau trădători și asemănați cu celebrii maeștri ai compromisului dezastruos Edouard Daladier și Neville Chamberlain, care i-au cedat lui Hitler în 1938, orbiți de iluzia păcii. Dar, așa cum arăta Paul Valéry, "nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]