5,136 matches
-
rar). Dar premiera, vai!, n-avea să mai iasă niciodată! Fiindcă regizorul, G.G., din București, a luat un avans consistent și, cînd a revenit, a... înnebunit! S-a trezit cu 120 de păpuși mari, în scenă și, fiindcă nu mai încăpeau, și-n sală: nu știa ce să facă cu ele. Nu știa cum să le miște. Nu realiza cum se pot mînui. Devenise isteric. Uitînd că a încasat un avans substanțial (cam 150% din onorariul meu), a urlat, a înjurat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de mărunțișurile din secretariatul literar. Așa am stat în biroul ei, șase luni. Am fost acasă la ea, nu o dată, și sorbeam nu doar deliciosul Metaxa șapte stele, ci și praful de pe cărțile ei vechi, de pe ilustratele care nu mai încăpeau în cutii de pantofi și de manuscrisele la care lucra întruna, luptîndu-se demnă și discretă, cu boala. A tradus mult: din greci, firește; dar și din Goldoni. Era necăjită, prin 1976-1977, că multe teatre îi joacă versiunea română a Căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de cîte ori a avut ocazia (și un mare merit al ei este că a știut întotdeauna să găsească ocaziile!) cu vedete ale teatrului național (genialul Birlic, Vali Seciu, Ion Lucian, Petru Vutcărău, Adriana Trandafir...). Tot în memoriile acestea mai încap: decalogul secretarului literar ("să nu se împrietenească prea tare cu nici un actor...", "să uite ce e rău, repede", "să nu se amestece în măruntele și interminabilele bîrfe teatrale" etc.), un studiu amplu cu efect multidisciplinar asupra unei lucrări dramatice care
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
adecvat, și dacă acestea două - puterea politică și filozofia - n-ar ajunge să coincidă (și dacă numeroasele firi care acum se îndreaptă spre vreuna dintre ele, dar nu și spre cealaltă, nu vor fi oprite [să procedeze astfel]), nu va încăpea contenirea relelor, dragă Glaucon, pentru cetăți și neamul omenesc.” “E puțin probabil să se întămple ca regii să devină filozofi, sau filozofii regi; și nici nu-i de dorit, deoarece puterea strică negreșit judecata liberă a rațiunii. Este însă indispensabil
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
acele întrebări care vor conduce propriu-zis studiul. După o oră sau două avem, de obicei, suficiente întrebări pentru a putea trece la următoarea etapă. SFAT Alegerea întrebărilor utile În urma unei ședințe de brainstorming, avem mult mai multe întrebări decât pot încăpea în spațiul unui demers interogativ. De unde începem? Ce întrebări trebuie să includem? Ne-ar fi de ajutor să avem filtre mentale pentru întrebări, cum ar fi următoarele: „Este o chestiune pe care e bine să o știm sau e nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
ne susține curagiul în mijlocul acestei confuzii a timpului este încrederea neclintită că, dacă sa întâmplat vreodată ca civilizația să învingă barbaria, nu sa întâmplat niciodată ca barbaria să învingă în mod durabil civilizația, și în lupta acestor două elemente nu încape îndoială al cui va fi viitorul!<ref id=”1”>Ibidem, p. 500-501.</ref> Formele fără fond Progres și adevăr Puține texte din cultura română au avut o posteritate mai încărcată decât articolul lui Maiorescu, În contra direcției de astăzi în cultura
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
o bătaie cu biciul. „Sfinți ai gunoaielor” și „voievozi ai păduchilor”, în propria lor conștiință de sine noii „crai” se autoproclamă drept „frumoșii nebuni ai marilor orașe”. Cineva îi numește „tineri contestatari”. Indiferent de sensul dat cărții de autor, nu încape discuție că este scrisă cu măiestrie și construită astfel încât se creează o suprarealitate, totul petrecându-se ca în vis. Cartea „frumoșilor nebuni” e un triumf al scriiturii artiste. În romanul Scaunul singurătății (al cărui titlu evocă un presupus scaun, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
dar cu toate acestea mulți au opinat Waltz este un astfel de exemplu că marxismul a ingnorat în mare măsură geopolitica, naționalismul și războiul. Chiar și cel mai înțelegător cititor al operei lui Marx trebuie să admită acest lucru. Nu încape nicio îndoială că Marx credea că soarta lumii moderne avea să fie determinată de globalizarea capitalistă și conflictul de clasă. În al doilea rând, Marx și Engels au fost obligați să își reconsidere ideile privind națiunea datorită importanței naționalismului în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
științific. Într-o mare măsură, aceste argumente erau un răspuns la totalitarismul sovietic și la stalinism. Un alt aspect, mai controversat, este că gânditorii iluminiști desconsiderau societățile care nu aparțineau spațiului occidental (Vogel 2003). Lăsând la o parte dezbaterea, nu încape nicio îndoială că Marx și Engels afișau adesea o atitudine condescendentă și disprețuitoare la adresa societăților care nu se înscriau în spațiul occidental. Ei erau convinși că imperialismul occidental și răspândirea capitalismului erau necesare în vederea eliberării "popoarelor lipsite de istorie" de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
subliniază că internaționalismul marxist a fost sacrificat pe altarul politicii de putere în timpul Primului Război Mondial; astfel, el nu are nicio relevanță pentru o lume constituită din state. Argumentul dă naștere unor întrebări fundamentale privind scopul studierii relațiilor internaționale. Aici, nu poate încăpea nicio îndoială că două războaie mondiale în secolul XX și lupta bipolară care a dominat cea de-a doua jumătate a secolului au înlesnit definirea disciplinei de către realiști și neorealiști. Recentul reviriment al politicii de securitate națională și războaiele duse
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
e bucuros și de cărare”.) Bogatul ia cu dânsul În pământ toată sărăcia sufletului său. (Într-adevăr, „Bogatul cât trăiește niciodată nu se mulțumește”; „Bogații stau la masă numai cu lingușitorii”; „Bogatul nu crede nevoile săracului”; „Trăiește de nu-și Încape În piele”; „Greu Îi e săracului a trăi și bogatului a muri”.) Frumusețea cui nu-i place,/ Dar nu știi În ea ce zace! (Aparențele pot ascunde, fără Îndoială, tot felul de surprize: „De departe trandafir, de aproape borș cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și vinul. (Pentru ambițiosul incurabil, care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al orgoliilor duce la incompatibilitate: „Nu pot Încăpea două săbii Într-o teacă și nici doi Domni În țară săracă”.) Dorința promite mai mult decât realizează plăcerea. (Rară reușită sau satisfacție care să fie pe măsura aspirațiilor propuse. De aceea se mai spune: „Singura fericire constă În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Însă sacrificarea frecventă a unor ipoteze, explicații și soluții, În favoarea altora.) A mânca cu gura altuia. (Când trebuie să facem un lucru care nu ne convine, Îl simțim ca pe un lucru străin.) Două mâțe Într-un singur sac nu Încap. (Când, de exemplu, orgoliile sunt la fel de mari, colaborarea, coexistența devin imposibile, deoarece fiecare Își supraevaluează calitățile sau părerile.) Se vede c-a venit, de n-a mai venit. (Zicătoare culeasă din popor și consemnată de Ion Creangă. Iată cum explică
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l marcheze pe furiș cu o sforicică pătată cu cerneală. Atunci când Lucien se Întoarce să-l Întâlnească pe Dauriat pentru a-l Întreba dacă a luat o hotărâre, acesta Îi taie orice urmă de speranță de a fi publicat: „Mai Încape vorbă? spuse Dauriat lăsându-se pe spate În fotoliu ca un sultan. Am răsfoit culegerea și am dat-o s-o citească și unui om cu gusturi, care se pricepe, căci eu nu am pretenția asta. Eu, dragă, cumpăr gloria
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
umană. În plus, așa cum am aflat ulterior, făcea parte din cea mai feroce specie a oamenilor, studenții În chirie. La prima sa Întîlnire cu specia umană, naratorul-pisică, cel care va rămâne anonim pe durata Întregului roman, nu are deloc noroc. Încape, Într-adevăr, pe mâna unui student care o maltratează și se trezește amețită departe de casa lui. Se strecoară, atunci, Într-o casă necunoscută, În care reușește să fie adăpostit de proprietar, un profesor universitar. În Sunt o pisică, Își
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
reușește să devină pictor. Estetul Îi dezvăluie atunci că a inventat În Întregime tot ce a zis despre del Sartro și că Îi face plăcere adesea să scornească povești și să se distreze pe seama naivității oamenilor: Estetul nu Își mai Încăpea În piele de bucurie. Ascultam conversația pe verandă și nu m-am putut abține să nu-mi imaginez ce urma să scrie În ziua aceea stăpânul meu În Jurnalul lui. Singura plăcere a acestui estet era de a-i păcăli
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se pierde în acest haos al pierderii de sine, abia mai putând salva ultimele resturi: "Tu treci prin ceață/ Și eu știu că treci,/ Și e destul ca norii/ Să nu-mi pară reci/ Sicrie fără sațiu/ Umflându-se să-ncapă/ Întreaga omenire/ În pulberea de apă,/ inconsistent și acru/ Dospindu-se-n văzduh./ Tu treci prin ceață:/ Clar și-nalt, un duh/ Ordonator de sensuri,/ Scoțând din moarte lume/ Ce tremură uimite/ Pe când ușori le-ndrumi/ Ținându-le de umeri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1 îl invită pe Mihai la dans și dansează) Știi să dansezi bine! Mihai: Cum să nu știu! Vecin 1: Da polcă știi? Mihai: Sigur... Vecin 1: Și cazacioc? Mihai: Încă din copilărie... Vecin 1: Și tiroleză? Mihai: Da... mai încape vorbă... cu tot cu iodlere... Vecin 1: Da' vreun dans scoțian știi? Mihai: Știu de toate. Îmi plac dansurile popoarelor... (în clipa asta, Alex trîntește ghitara și fuge în direcția bucătăriei; evident, dansul se oprește; Maria plînge) Val: (lui Mihai) Ei, ești
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
verifică o dată masa și scaunele, după care îl ia pe Costache de braț și se îndepărtează de masă, apoi cu discreție) Auzi, măi Costache, vreau să-mi faci și mie un serviciu... Costache: (a înțeles toate precauțiunile colonelului) Da mai încape vorbă, tov. colonel...! Securistul: Măi, noi o să ne întoarcem acolo, la masă, eu o să pornesc obiectul ăsta... și o să-ți pun niște întrebări... cu partidul... cu regimul... cu conducătorul... Mă, vreau să-mi răspunzi ca lumea... înțelegi? La maximum... iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să te întorci acasă... Octav: Da bine-nțeles, mămico... acum toate au intrat în normal... (cei trei pleacă, ducînd cu ei o oarecare îndoială; Octav și groparul, mai întîi, tac, apoi, privindu-se, încep să rîdă... un rîs în care încape umor, disperare și eliberare) PARTEA A TREIA (La ridicarea cortinei, centrul scenei va fi dominat de silueta monumentală a unui cavou; scenograful va hotărî proporțiile și stilul acestei adevărate construcții cruce centrală, coloane, colonete, cruci în colțuri, bare, statuete, alte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mai degrabă e o carte de ținut În bibliotecă. Nu din alt motiv a fost ea concepută. Este o carte de muzeu, apărută ca obiect de muzeu. De la bun Început, cititorul o pune bine. N-o așază la căpătîi - nu Încape, oricum. Acolo stau cărți de citit - o carte de pe noptieră, un clasic, o autoficțiune, un Beigbeder, sau un Platon, sau Biblia. Sau ziarul, sau o fotografie, În sfîrșit: nu Revue de littérature générale. Intenția ei e limpede, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar sexul și-a reocupat locul corect: lîngă rect. În măsura În care cereți literaturii să vă arate drumul de Întoarcere de la marile adevăruri ideale pe care umanitatea le-a ratat la cele brute, atît de evidente și de Înjositoare Încît rareori au Încăput În pagini de literatură, nu scăpați ocazia lecturii unui roman adevărat. Catherine Millet, How to do things with words Din lectura memoriilor de sex ale lui Catherine Millet am putut afla În primul rînd ce-ar vedea o fată trecută
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
limpede că termenul care se impune este cel de supraveghere, ceea ce nu înseamnă însă că supravegherea există întotdeauna în stare pură. Ea poartă deseori amprenta practicilor învecinate, observația și voyeurisme-ul, și această confuzie alimentează teatrul și scopurile lui. Dar nu încape îndoială că un element comun, un dat imuabil le reunește pe toate trei: postura, care este aceeași - să vezi sau să auzi fără să fii văzut sau auzit. O postură ce pretinde îndeplinirea unei duble activități - camuflajul și dezvăluirea - și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
diverse atitudini poetice. Distingem la N. Stănescu o anumită ținută clasică, contemplativă; alteori este sentimental și liric, mimând jocul arghezian sau pe Geo Dumitrescu din "Libertatea de-a trage cu pușca": "Doamne, ce zile curate,/ Doamne ce respect putea să-ncapă/ în vocile noastre de puțoi cu glasu-n schimbare" ("Bruscă vorbire"). "Necuvintele" vin cu o problematică cunoscută: raportarea insului la arhetip, identificarea cu divinul ("Bufonul și moartea"), "inscripție nedefinită". Se receptează universul cu toate simțurile, dar mai ales ochiul este organul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
descendența lui Geo Dumitrescu, caută să elibereze poezia de tot ce a devenit convenție și ruralism, sentimentalism, exces de modernism și lipsă de poezie. Cu volumul "Poeme" el este foarte preocupat de arta lui; poetul caută cuvinte în care să încapă lumea dezmărginită: "Scriu pe cutremure/ și dacă unele cuvinte îmi alunecă mult mai încolo,/ Numai scoarța pământului este de vină/ Cu lipsa ei de stabilitate." Lucid, vorbește despre valoarea relativă a operei literare: "Nici nu știi/ Când se cască sub
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]