5,424 matches
-
protejată în mod sacru de legi, și pontifex maximus, capul religiei de stat, și, ceea ce era mai important, imperator, comandant suprem al armatei. Printr-o surprinzătoare concordie, îi acordară jus arbitriumque omnium rerum, cea mai înaltă autoritate prevăzută de legi, încredințați că rămânea în mâinile lor. Printre atâtea speranțe tainice, tânărul Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul de emoții, amintiri, răzbunare și orgoliu era copleșitor, însă în ochii senatorilor care îl scrutau părea ezitarea timidă a unui om lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acele macabre imagines, măștile de ceară care se făceau pentru morți și cărora li se datorează expresivitatea dramatică, veritabilă, crudă a numeroase busturi romane, atât de diferite de aseptica, mitologica sculptură greacă. Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei pline de dragoste a celor care îi cunoscuseră. Nerăbdător, hotărî că avea să-i convoace pe cei mai mari sculptori grabnic, chiar a doua zi, înainte ca amintirile să se destrame, asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tzara a fost cel care i-a conferit Dadaismului adevărata identitate, chiar dacă nu a fost adevăratul său inițiator. Vinea/Tzara: duplex poetic. Tendințe „centripete” și „centrifuge” O bună parte a poemelor lui Tzara au fost, după plecarea acestuia din țară, încredințate lui Ion Vinea, care le-a publicat - parțial - în Contimporanul și Clopotul, pentru a i le oferi apoi (împreună cu altele, rămase nepublicate) lui Sașa Pană, pentru ediția din 1934. Alte cinci poeme inedite - trimise în 1964 de către văduva poetului, Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
depun lucrările. Înseamnă, nu aveau curaj să iasă afară, așa gândea! - Ce ai făcut la geometrie? Îl întrebă curios un coleg, poreclit Buzoi. -Bine, era o problemă frumoasă, am găsit soluția! îi răspunde. -Fugi de aici, era nerezolvabilă! spune colegul, încredințat că Stani s-a încurcat la dezlegarea subiectului. -Uite cum puteam face! Și începe să explice amănunțit cum a găsit răspunsul, însă la algebră avea un rezultat lung iar colegul unul normal - nu își explica unde este hiba. - Abia aștept
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tot încercau să treacă ambițioși prin el. Avea trupul moale, încărcat cu promisiuni, era plină, fără să fie grasă, a simțit-o parcă îl aștepta. Abia atunci s-a uitat mai bine și s-a trezit cu diriginta în brațe, încredințată că el se va retrage în ultima clipă. Și-a cerut imediat iertare. Ea a zâmbit misterios și s-a îndreptat spre catedră. S-a făcut imediat liniște în clasă, agitația s-a potolit, toți orientându-se spre locurile lor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
prietenii ei. Erau trei tineri italieni, simpatici și vorbăreți, cum sunt acest popor. Nu numai că le fac loc dar s-au și înghesuit să stea cât de cât comozi. Astfel încât, dacă privea cineva de afară scena, ar fi fost încredințat că sunt împreună, amici vechi care s-au reîntâlnit după o despărțire lungă. S-au împrietenit imediat, le traducea cucoana care vorbea fluent italiana; au băut și au mâncat iar la urmă femeia nu i-a lăsat să-și plătească
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
adevărați au scăpat și în voia căreia, pare-se, se lăsaseră acum roboții noștri. — Mă gândesc - spuse comandantul Felix S 23, spărgând tăcerea - că suntem destul de comici cum umblăm așa teleleu după un satelit natural care și-a părăsit orbita încredințată. Și-a părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu? — Sunt cu totul în asentimentul dumneavoastră, răspunse robotul Dromiket 4. În ceea ce mă privește, tot apăsând aici pe butoanele astea și corectând toată ziua traiectorii după traiectorii, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de anchetă. De fapt, nu-mi dădeam seama de gravitatea situației. Judecam totul cu o ușurință care m-a costat. În loc să-mi angajez un avocat care să risipească învinuirile ce mi se aduceau, am preferat să adopt o atitudine sfidătoare, încredințat că până la urmă trebuiau să mă lase în pace și chiar să-și ceară scuze pentru că îndrăzniseră să mă bănuiască. Pe mărturia mincinoasă a unui chelner gelos, care mai era și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în jurul soarelui fără să cadă? Oare învîrți focul în jurul căprioarei pe care o frigi, sau învîrtești frigarea... Căci dacă socoteam altcândva că pământul stă, ne gândeam că se reazemă pe ceva. Dar acel ceva pe ce se reazemă? Altă dată încredințat de marea înțelepciune a acestui bătrân, Tefnaht clătină din cap cu îndoială, părîndu-i-se că Marele Preot aiurează. Zise: - Să mergem m corturile noastre, sa nu-i supărăm șezând aici prea mult. Și slăvitul nostru stăpân e obosit. Marele Preot îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
crâcni (de fapt, Tefnaht se lăsă legat văzând că asta se întîmplă și cu toți ceilalți) și urmărind mâinile cârmaciului cu cea mai desăvârșită luare aminte. Sclavul se gândi apoi că mirarea sa era fără rost, și pesemne că preotul, încredințat că acești străini sunt într-adevăr buni și înțelepți, voia și el să învețe orice de la dânșii. Străinii nu-și mai puneau globurile. Unul dintre ei dădu celorlalți și înghiți și el câte un bumb lucios care nu semăna cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fusese atât de Încântat, Încât Îi oferise lui Daly piesa sa În versuri despre Robin Hood, Oamenii pădurii, cu condiția ca dra Rehan să joace rolul domniței Marion, și se zvonea că montarea era În curs de pregătire, cu muzica Încredințată lui Arthur Sullivan. Henry o cunoscuse pe dra Rehan În toamna anterioară, cu puțin Înainte de premiera Americanului, ocazie cu care ea Îi transmisese un mesaj din partea lui Daly, care Îl Îndemna să Îi trimită un text cu un rol bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
favoare, și Îi Înmână vreo două cronici, de Archer În World și Clement Scott În Telegraph, mult mai bune decât cea din The Times. În ambele, actul Întâi era elogiat - Scott Îl numea „unul dintre cele mai frumoase documente umane Încredințate scenei În ultima vreme“. Începu să se Întrebe dacă nu cumva piesa va deveni totuși, până la urmă, un succes, până când Alexander Îl opri cu un avertisment. Cred că mulți au venit astă-seară pentru că erau curioși să vadă pentru ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi plăcut, încât nu simțeam cum se apropia sfârșitul. Când însă m-am îndreptat singură spre ușă, încredințată că de fapt fug, el veni purtând un tricou și blugi. Mă conduse cu mașina, pe a cărei portieră avu grijă să m-o deschidă, până acasă. Și eu știu că m-ar fi condus chiar dacă nu aș fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
parcă am perceput unul - un zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil și plăpînd: pîca-pîca!... Am și chestionat-o revoltat pe prietena mea: "Ai spus ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucături de pe fațadă... Zic și raiul fiindcă, într-un colț al cimitirului, se pripășiseră și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hoții i-au ținut-o pitulată în mlăștiniș, i-a îmbolnăvit cooperatorului vaca de gâlci... Așa că mai așteptăm o țâră să i-o și vindice... și pe urmă, mă duc eu la dânsa ca să v-anunț c-ați sosit. Genel, încredințat că fătoaca grăiește în dodii, o proptise în zid și-o adulmecă în anchior. - Arasel, ce să te mai duci, nenorocita de tine!... N-ai zis chiar tu că e îmbolnăvită de gîlci?! Adulmecarea fu perturbată de o nouă repriză
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înlănțuiți de mîini! șuieră, în surdină, madama, invitatelor și protejatului ei. Și apoi către cel care-l întrupa pe soțul dânsei, pe Alcibiade Adrian Nicolici: - De ce erai supărat azi după-masă? - "Cînd? Pe terasă?" - Sigur. Pe terasă... - "Ești tu atât de încredințată, Mariușcă... Că eram precum spui?" - Mie-n sută. Am greșit eu vreodată? Chiar și atunci când ți-am înștiințat că, dacă ai să fugi cu sclifosita aceea spălăcită, Cristina... Să escaladați prin Munții Bucegi. O să vă frângeți amândoi gîturile?!... Uite că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avute cu Brummell, adună sute de mărturii ale celor care au fost măcar o clipă În preajma astrului Brummell, decupează cronici mondene, fragmente de memorii, jurnale, romane unde răsare direct sau doar aluziv figura idolului său. Rezultă un document fascinant care, Încredințat lui Barbey d’Aurevilly de către prietenul său, eruditul editor Guillaume Stanislas Trébutien, Îi va servi prozatorului francez drept sursă pentru răsunătorul lui op. Nici cea mai mică bănuială de plagiat nu ne poate trece prin minte, chiar dacă știm un amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să fie împărțit de cei doi fii ai mei și de urmașii lor într-un mod la alegerea lor. Dar pentru ambii să fie clar că nu aparține nici unuia dintre ei, ci amândurora, acum și pentru totdeauna. Să le fie încredințat lor, ca apărătorii și păstrătorii lui, să-l protejeze pentru Marele Nume, singurul Stăpânitor care este suveran peste tot și peste noi. Legat cu pecetea lui Avraam, fiul lui Terah, având martori pe cei doi fii ai săi, în Hebron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cel mai bun răspuns? „Când te rătăcești și nu mai știi Încotro s-o iei, mergi drept Înainte”, mi-a fulgerat memoria sfatul glumeț ,și nu tocmai, al instructorului cu care făcusem școala de șoferi. - Răspunsul este da, am spus, Încredințat că o acceptare În Împrejurarea respectivă era cea mai inteligentă alegere. De ce să nu-l facem pe domnul Zoran să creadă că mai are un aliat? Siguranța de sine atenuează reflexele și adoarme vigilența, iar când un colos se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prima menstruație, fiind deci individuală, în vreme ce la băieți este colectivă. Deosebirea se explică prin aspectul fiziologic al sfârșitului copilăriei, lesne de observat la fete. Tinerele alcătuiesc în cele din urmă un grup, iar în acest caz inițierea este colectivă și încredințată unor bătrâne. Cât despre Weiberbünde, acestea sânt întotdeauna legate de taina nașterii și a fertilității. Taina nașterii, adică descoperirea de către femeie a darului său de creatoare pe planul vieții, este o experiență religioasă care nu poate fi transpusă în termeni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să priceapă că „se afla acolo”, păzindu-l, era ceva care scăpa inteligenței chilianului, Însă era limpede că Iguana Oberlus aluneca precum o umbră sau ca o ființă invizibilă, și nu doar Într-o noapte Sebastián Mendoza se trezi tresărind, Încredințat că dușmanul lui de moarte stătea cu ochii pe el cît dormea, ca și cum ar fi avut capacitatea de a vedea, ca o pisică, prin Întuneric. Se străduia să nu plîngă, fără să reușească, și odată cu primele umbre ale nopții, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-ar fi hotărît să-și părăsească adăpostul cald. Dar la capătul a patru ceasuri de luptă, lovitură după lovitură, izbind fierul, Îl cuprinse deznădejdea. Spărsese șase pietre, care zăceau la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care ar fi trecut la un metru deaspura capului său. CÎnd fluxul scurt atingea punctul cel mai Înalt, valurile ajungeau, blajine, pînă la el și se vedea obligat să-și regleze respirația În funcție de fluxul și refluxul, pricină pentru care rămase Încredințat că, În orice ocean diferit Pacificul cu ape liniștite, o asemenea ascunzătoare ar fi fost cu totul impracticabilă. Își aduse aminte de spargerea violentă a valurilor pe țărmul său natal, Cascais, și Îi mulțumi lui Dumnezeu că nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
coșmaruri provocate În parte de sete și de foame; simțindu-se așa cum se simțea, reconfortată de convingerea că În sfîrșit aveau să ajungă acolo, Își petrecu acele ceasuri vîslind Încet și gîndindu-se la bărbatul care dormea și de care era Încredințată că avea să se despartă curînd. Oribil, bestial și abominabil, exista totuși ceva care te fascina la el, ceva care mergea dincolo de plăcerea sexuală pe care știuse să i-o ofere la un moment dat sau de incredibila viclenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sufocă. Gesticula stângaci, fără convingere. Cristescu îl măsură lung apoi spuse: ― Aș dori din tot sufletul să mă înșel, domnule Popa. Nu-mi plac suspiciunile și, credeți-mă, de-a lungul anilor am evitat procedeul. Mai mult, în fiecare dosar încredințat, am plecat de la premisa că nu oricine e capabil să ucidă. În consecință, m-am străduit să întocmesc liste de inocenți. ― Nu s-ar zice, cel puțin în ceea ce ne privește. ― Vedeți, acest "ne" sau "noi", acest front comun pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]