4,986 matches
-
comisă de Isabeau de Bavaria, care l-a urmat pe Ioan fără de Frică și l-a renegat pe delfin, pretinzând că nu era fiul regelui. Da, frumoasa Isabeau din copilăria noastră... Dintr-o dată, n-am mai avut aer, m-am înecat cu propriile mele cuvinte, aveam prea multe de spus. După un moment de tăcere, bunica a ridicat ușor capul și a spus cu multă sinceritate: - Sunt încântată că acum cunoști atât de bine istoria! Totuși, în vocea ei plină de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zvâcnea sângele. Trebuia să o cunoști pe mama ca să deslușești în ea copila încremenită în fața ferestrei întunecate, sub un cer plin de stranii stele șuierătoare, în prima dimineață de război. Pentru a vedea în ea adolescenta scheletică, lividă, care se îneca înfulecând coji de cartofi... Le cercetam viața printr-o perdea de lacrimi. Îl vedeam pe tata, într-o seară caldă de iunie, întorcându-se după lăsarea la vatră, în satul lui natal. Recunoștea totul: pădurea, râul, cotitura drumului. Și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hotărându-se în sfârșit, se năpustea pe urma lor pe o stradă laterală... Dimitrici nu avea nici un motiv să mă menajeze. Povestea totul fără ocolișuri. Pe bancheta din spate a mașinii era tolănit un personaj rotofei, chel, cu un pince-nez1 înecat într-o față puhavă. Beria. Alegea trupul femeiesc pe care îl poftea. După aceea, gealații lui o opreau pe trecătoare. Era perioada în care nici măcar nu aveai nevoie de un pretext. Dusă la reședința lui, violată - strivită - cu ajutorul alcoolului, amenințărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
povestești despre ceea ce s-a întâmplat la gară, hm? Am rămas cu gura căscată. Acum îmi aminteam că îi spusesem deja povestea asta prietenului meu chiulangiul. Dimineața, îndrăgostiții se aflau pe malul Mării Negre, într-o braserie pustie, într-un oraș înecat în zăpadă. Beau un ceai fierbinte în fața unei ferestre tapisate cu promoroacă... Cu mulți ani mai târziu, aveau să se revadă la Paris și să-și declare că cele câteva ore matinale le erau mai scumpe decât toate iubirile sublime
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de hubloul meu, i-am aruncat o privire lui Pașka. Eram perplex: „De fapt, ce este de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se avântă spre cer. Febril, mă lăsam magnetizat de metalul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cel care a amestecat într-o singură viață cerul acela de primăvară și trupurile lor schilodite... „Stalin? Dumnezeu?”, era să întreb, dar aerul de stepă făcea cuvintele aspre, greu de rostit. Nu mai fusesem niciodată atât de departe. Saranza se înecase demult în adierea cețoasă de la orizont. Escapada aceea fără țel ne era indispensabilă. În spatele meu, simțeam aproape fizic umbra unei mici piețe moscovite... Am ajuns în cele din urmă la un terasament de cale ferată. Șinele lui marcau un hotar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în ghemotoace pătate cu cerneală... Nu ne-am remarcat teama - gălăgia asurzitoare a tunetului a alungat orice gând cu violența. Trombele de apă ne-au izolat în mărginirea tremurătoare a trupurilor noastre. Ne simțeam cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amintesc doar că, în după-amiaza aceea, m-am simțit, în sfârșit, puțin mai bine. Cu pași lenți, strângând din pleoape în soarele care revenea, mă întorceam... acasă. Acasă! Da, așa am gândit, m-am surprins gândind, am început să râd, înecându-mă într-un acces de tuse, care i-a făcut pe trecători să întoarcă capul. O criptă veche de mai bine de un secol, în partea cea mai puțin vizitată a cimitirului, căci nu existau morminte celebre de cinstit - un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Să treci peste ele/ Că-n mine-a puiat/ Din inimă spurcat/ Roșu șoimuleț/ Cu ochiul sumeț,/ Când nici vei gândi/ Puii te-or simți/ Și ei or șuiera/ De te-i spăria/ În mare-i cădea/ Și te-i Îneca.../ - Las să fie așa! (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288) Dialogul se reia de Încă două ori, bradul invocând de fiecare dată existența unui alt cuib, cel al vidrei și cel al șerpoaicei. Atunci când sufletul Îl amenință că voinicii vor veni
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai deosebit de ceilalți oameni?! Ah, știu la ce te gândești, rosti Arethia zâmbind cu încântare: munca și seriozitatea! Tu ești un băiat serios și ambițios, nu unul din ăia... papă-lapte...[...] Spiridon încercă să râdă, dar nu izbuti decăt să se înece, scurt, după care aspiră adânc aerul și-și puse mâna pe umărul Arethiei. Așa e! încuviință cu glas fierbinte, sugrumat. Ai ghicit. Eu nu sunt ca alții, papă-lapte, neserioși, și n-am protecție. Eu prin mine am făcut toate, Arethia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gentil...și acum...133 O situație similară este tratată cu o notă de individualitate meritorie la Gh. Brăescu. În Poveste fără sfârșit întâlnim tipul reclamantei sărmane incapabile să-și rezume păsul astfel încât să primească soluționare. Debitul necontrolat al informațiilor adiacente îneacă și în cazul acesteia mesajul propriu-zis. Bătrâna suferă de aceeași incompetență conversațională a personajului de tip caragialian, performator al vorbirii fără frâu. Eșecul dramatic al comunicării este însă mult mai bine subliniat în schița lui Brăescu, deoarece aici interlocutorii bietei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lor291. Coloniștii au pornit o nouă 288 James Morris, Țara lui Van Diemen, În „Magazin istoric”, nr.11(68), noiembrie 1972, p. 68. 289 Din 62 condamnați care au scăpat totuși din fortăreață, majoritatea au murit de foame, s-au Înecat ori au fost mâncați de tovarășii lor aflați În imposibilitatea de a găsi altă hrană (ibidem, p. 68 71). 290 Două incendii de la sfârșitul anilor 1890 au devastat această clădire Împreună cu alte edificii. Casa Comandantului cu o vedere extraordinară asupra
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
orașe acoperite de cenușă sau sufocate de junglă; am vedea orașe martirizate, orașe "șterse" de pe fața pământului, orașe bombardate, în ruină... Cu toate acestea, "sistemul urban" rezistă, cu orașe care se nasc, cresc, prosperă, dar și cu orașe care se îneacă în marasm pe zi ce trece... Orașul este ca ființa vie: trăiește, crește, "se îmbracă de sărbătoare", suferă, e în doliu, moare, poate renaște... Dacă pentru alte ființe vii aceste fapte se petrec la scara anilor, a zecilor de ani
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1875. Din Gironde s-a răspândit în Sud-Vest și în Valea Loarei. În Algeria se constată prezența ei în 1885. După ce s-au încercat fără succes mai multe metode de eradicare (injectarea cu sulfură de carbon, inundarea viilor pentru a îneca insecta), Școala Națională Superioarră de la Monpellier a găsit remediul decisiv, grefând soiurile tradiționale pe plante americane care rezistau filoxerei. Astfel, în jurul anului 1900, toate podgoriile franceze au trebuit smulse și replantate: un veritabil dezastru economic și social, mai ales în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
mă treci pe uscat. Țapul, temător, îi răspunde:Tu vezi bine că abia pot să îmi duc părul de pe mine, și tu vrei să te mai iau și pe tine? -Așa o fi, dar iată că sunt gata să mă înec, și atâta prietenie nu pot găsi la tine? Țapul îl lăsă să urce pe dânsul și începu să înoate din toate puterile să iasă la mal. Șarpele, dacă se văzu în siguranță, începu să se încolăcească în jurul gâtului țapului, gata
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
începu să înoate din toate puterile să iasă la mal. Șarpele, dacă se văzu în siguranță, începu să se încolăcească în jurul gâtului țapului, gata să-l sugrume. -Dar ce faci, prietene? Că uite, nu mai pot răsufla și o să ne înecăm amândoi. -Vezi, mie mi-e cam foame...și aș vrea să mi-o potolesc cu tine." Se cere: 1. Precizează: a) titlul și autorul textului din care s-a luat fragmentul; b) personajele; c) numărul de alineate din text; d
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
și Nimeni nu va ști, ciclul Eliberarea Clujului vădește influența unor rămășițe formaliste în creația poetului. În primul caz, el credea că poate suplini absența ideilor și sentimentelor prin anumite virtuozități stilistice: aici pierde din vedere ideea centrală: țelul poeziei, înecând faptele esențiale în șuvoiul unor fapte lăturalnice”. Sorin ARGHIR 67: „De curând a apărut un volum de versuri care îmbogățesc lirica noastră. Autorul, Aurel Rău, este un tânăr poet care s-a făcut cunoscut prin poeziile publicate îndeosebi în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și sistem de vibrații pentru calmare. — Uau, spun cu ochii la poză și respirația tăiată. E incredibil! CÎt costă? — Varianta lux e... o mie două sute de lire, spune mama, consultînd textul. — O mie două sute de lire? Luke aproape că se Îneacă și-i vine ceaiul Înapoi. — Pentru un pătuț? Vorbești serios? — E de ultimă generație, subliniază Suze. E făcut cu tehnologie Nasa. — Tehnologie Nasa? pufnește Luke uluit. Dar ce, vrem cumva să trimitem copilul În spațiu? — Nu vrei tot ce e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
simplu, că se amestecă, nu disting la modul serios între ele, cum nu disting între "realitate" și "fantasme". Distincțiile acestea au pentru mine doar un simplu rol de orientare, cât să nu mă rătăcesc când traversez strada ori să mă înec atunci când înot! De altfel, toată "Literatura, ce poveste!" este scrisă în funcție de această mică teologie personală, de uz personal... Dorin Popa: Da, ai dreptate, dragă Liviu. Așa reieșea și din mărturisirea ta de mai devreme. Numai că eu am vrut să
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
romanciera a surprins surparea lentă, organică a unei tragice umanități, secătuită și indiferentă, rămasă doar la posibilitatea de a-și contempla dezastrul în tăcere, lucidă totuși cu privire la inexistența șanselor de supraviețuire. Dar tragicul nu beneficiază de nici o măreție, el se îneacă în grotesc, căci tragedia nu este aici ratarea individuală, cât moartea fără glorie a unei lumi întregi, epuizată, fără resursele vitalității, trăind doar în virtutea unei pure inerții istorice, ajunsă și aceasta la finalitatea sa inevitabilă. Grotescul copleșește destinul sau, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
va fi niciodată înțeles, pentru că autorul l-a creat voit insuficient, și în imperfecțiune stă mirajul lui. Rațiunea e o dimensiune prea mică pentru el. Hawksmoor își dă seama, într-un final, că iese din rutina de detectiv și se îneacă în Dyer, geamănul lui. Cum spune el însuși la un moment dat, [...] Dar s-ar putea să nu trebuiască să-l găsesc eu poate mă găsește el pe mine. După care continuă cu "În ce timp suntem?" Niciun timp. Nicio
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca și Germania, aliatul ei. Cartea începe în 1948 și se încheie în 1950. În acest scurt interval devine foarte clar că marea putere e acum America, în vreme ce Japonia se străduiește s-o imite. Ono îmbătrânește și e decepționat, se îneacă în ironia autorului; vechile lui valori, fostul viitor, sunt praf și pulbere. Până și nepoțelul lui de opt ani se joacă de-a cowboy-ii și visează să fie ca Popeye the sailorman, în ciuda explicației lui Ono că un samurai e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
autodescrie drept realist sau autor comic. E ambele și niciuna. După Fluxul conștiinței, toți scriitorii sunt excesiv de preocupați de revelații interioare și nu se mai mulțumesc cu simple fapte. Când Lodge încearcă să ignore Fluxul conștiinței și mai că se îneacă în vârtejuri de incidente, e un Desperado tipic, în căutarea unei abordări originale. O reușită este Nice Work, care reunește intrigă (incidente într-o ordine inteligibilă), umor, realism și psihologie. În unele capitole chiar stoarce câte un strop de compasiune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
frază cere să fie ținută minte. Rațiunea îi e insuficientă celui care vrea să te înțeleagă. Lectorul trebuie să meargă dincolo de înțelegere. Îl înveți să lase logica și să redescopere lirismul. Cum te situezi față de Joyce și Woolf (care au înecat proza în poezie) pe de o parte, și T.S. Eliot (care și-a rezemat lirismul pe narațiune), pe de alta? PA. M-aș plasa mai degrabă între vizionarii Cockney, care găseau sacrul și simbolicul în chiar locul lor de existență
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV. Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virgnia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Ești eminamente liric, dar în cu totul alt mod. Te-ai întors la bucuria de a povesti și te încântă nararea. Mânuiești povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]