5,677 matches
-
pe care aș dori să vi-l vând... În 2004, China a intrat În competiție cu Statele Unite pentru exploatarea oportunităților de extracție petrolieră În Canada și Venezuela. Dacă partea chineză va avea câștig de cauză, atunci pur și simplu va Înfige paiul În „cutiile de suc“ Canada și Venezuela, de unde va suge până și ultima picătură de petrol, fapt care va avea ca efect secundar creșterea dependenței energetice a Statelor Unite de Arabia Saudită. Acum câtva timp i-am luat un interviu directorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Ceruse să facă de gardă la poligonul de tragere pentru a sesiza momentul adunării noastre. Deși absolvent, i se acordase o dispensă, la dorința lui fierbinte. Bucuria noastră a alungat teama celorlalți de a fi deconspirați autorităților statului. Steagul patriei, înfipt în mijlocul careului, fâlfâia în adierea aspră a lui decembrie. Gică Tase avea un timbru frumos, puțin tremurat din cauza frigului și, poate, a emoției. Era un tânăr student delicat, subțirel, cu ochi blânzi și înfățișare plăcută. Prin cândoarea sa, completată cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alta. Ne-am rătăcit în apropierea Cheilor Geoagiului; dar, deși cu greu, am ieșit în drumul care duce de la Teiuș, prin Stremț și Geoagiu, spre Râmeț. În apropierea Cheilor am întâlnit o Biserică arsă și părăsită și o piatră mare înfiptă lângă drum, pe care era trecut actul de devastare, incendiere și distrugere a 30 de biserici și mânăstiri săvârșit de armatele conduse de generalul von Bukow. Am plâns în suflet batjocura și umilirea la care a fost supus nu numai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din lăstarii de fag cu care făcusem presuceaua lanțului s-a rupt. Numai pe celălalt mal al Gălzii se mai vedeau câteva pâlcuri de fagi. Dar câteva ochiuri de apă se zăreau ici și colo. Din gardul făcut din pari înfipți în pământ și împletiți cu curpeni, al ogrăzii casei pădurarilor, am smuls un par potrivit. Soția pădurarului tocmai ieșea din casă și a strigat la mine. Măi omule, de ce strici gardul? Nu sunt lemne destule în pădure? Grăbit să nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îmi limpezesc tot smârcul ce vrea să urce-n mine... Și-n sublimări măiestre, în muguri împingându-l, îi dau parfumul firii, în lacrimă schimbându-l, și-mi fac din el o hrană de viață pentru Tine!... Așa că rădăcina se-nfige mai adânc, să smulgă din adâncuri puteri ascunse-n tină... Și mustu-acesta dulce, ce urcă-acum în mine, l-am legănat, doinindu-i în frunză verde, dorul, și-n gingășia florii mărturisind amorul am parfumat văzduhul cu dragostea de Tine!... Prin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Steagul dacic, șarpele cu cap de lup! Șarpele, ca simbol al înțelepciunii, căci șarpele își ferește capul, adică rațiunea, lăsând să-i fie lovit trupul. În trup suferim, ispășind. Capul de lup reprezintă voința, tenacitatea. De aceea la rădăcina Crucilor, înfipte în bolovanii acestui pământ dacic, vom pune steagul dacic. Așa s-a născut troița lui Valeriu Gafencu; mie mi-a revenit o mică sarcină: să o modelez. O lecție: Unirea dă puterea O dată cu începerea lucrului în atelierele de țesut sosiseră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
această activitate se acorda un supliment de hrană. Celor ce nu acceptau condiția de turnător, li se dădea doar o bucată de turtoi la miezul nopții. Dar nu aveau dreptul să l mănânce stând. Fiindcă pe bancul de lucru era înfiptă o lozincă: „Banditul cu o mână muncește și cu alta mănâncă”. S-or fi gândit că n-ai o a treia mână cu care să te închini! Normele erau greu de îndeplinit. Turnătorii erau șefi de echipe, șefi de CTC
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deapănă amintirile sau spun fel de fel de vorbe de clacă. Când finu’ Vasile s-a întors, mi-a zis: Nașule, țin-te bine, o să trecem prin sat ca fulgerul, că toată lumea e pe drum. Revederea cu părinții Mi-am înfipt mâinile în bara pernei și mi-am ferit capul de curent, în spatele finului Vasile. Prin sat n-am putut vedea decât umbre de oameni care alergau de-o parte și de alta a drumului, în sens invers. Când am ajuns
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îi amintea Luxemburgului înfrînt (anexat de Reich) că drumul lui în viață "nu poate fi anulat, el nu este german!" Sau, la adresa elvețienilor: "Elveția, o țară mică și mîndră!"2 Între timp, Mussolini (ca să-l parafrazăm pe Roosevelt) "și-a înfipt pumnalul în spatele vecinului său". Iorga era suficient de încăpățînat și de naiv ca să considere acțiunea Italiei drept o consecință a faptului că "Franța votase la Liga Națiunilor în favoarea sancțiunilor impuse Italiei în timpul războiului din Etiopia"3. A urmat căderea Parisului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
valurile sunt foarte înalte. Atunci, talazurile pur și simplu te smulg. E interesant de câtă forță și calmă fermitate poate dispune această jucăușă mare a mea! Dar ideea este absolut minunată. Va trebui să prelungesc balustrada; câteva proptele de oțel, înfipte în suprafața „muntelui“ meu, mi-ar oferi, cred, suficient sprijin pentru mâini și pentru picioare, la cățărare, indiferent de nivelul mareei. O să mă interesez în sat de niște muncitori. Am înotat de la „treptele turnului“, în plin flux, și apoi m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stâncile mele gălbejite iau proporțiile unei frumoase și maiestuoase faleze. Pista de care am vorbit cotește însă spre interior, ducând în sat și dincolo de el. Satul se numește Narrowdean. Forma arhaică a numelui era Nerodene, și o impunătoare piatră kilometrică înfiptă pe țărm păstrează încă vechea ortografie a numelui. Cătunul e alcătuit din câteva străduțe, cu case de piatră, câteva vile cățărate pe povârnișuri și o unică prăvălie generală. Nu pot obține ziarul The Times și nici baterii pentru vlăguitul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ușor de mânuit. Trebuie să mai cumpăr câteva, deși nu cred că mă voi putea dispensa vreodată de lumânări. Doamna Chorney mi-a lăsat vreo duzină de sfeșnice, utile deși nu prea frumoase, pe care le-am împrăștiat, cu lumânările înfipte în ele și chibriturile alături, în diferite puncte strategice ale casei. Mirosul lămpii noi îmi amintește de Fritzie. Așa încât voi continua cu autobiografia. M-am născut la Stratford-upon-Avon. Sau, ca să fiu mai exact, în apropierea orașului, sau, și mai precis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
meu tată nu avea nimic din toate acestea. Unchiul și mătușa mea nu m-au invitat niciodată să-i însoțesc în vreuna din minunatele lor călătorii. Abia mult mai târziu mi-a dat prin minte, și ideea mi s-a înfipt ca o săgeată în creier (cutez să spun că încă se mai păstrează pe undeva, printr-o cută a subconștientului), că nu m-au luat cu ei pentru că James a fost cel care s-a împotrivit. După cum am arătat, situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am înțeles cu adevărat că se măritase, nu am urât-o, dar demonul geloziei a mânjit întregul trecut și spiritul meu nu a mai cunoscut astâmpăr. Gelozia este poate cea mai involuntară dintre toate emoțiile puternice. Îți răpește luciditatea, se înfige mai adânc decât gândirea. E întotdeauna prezentă, ca un spin în ochi, și decolorează cromatica universului. Hartley, respingându-mă din rațiuni de morală, a transformat întreaga mea viață într-o criză metafizică. Oare asta m-a determinat să îmbrac masca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atâta timp cât te ții departe de mine. Și acum șterge-o de aici! Rosina nu s-a mișcat, dar a întins o mână peste masă, până când unghia lungă, ascuțită, a degetului mijlociu a atins mâneca mea. Am simțit, prin cămașă, unghia înfigându-mi-se în braț. Am rămas țeapăn, fără să mă clintesc. Nu ai înțeles, îmi spuse ea. De ce crezi că am venit acum la tine? Doar nu-ți închipui că am pătruns în casa ta și ți-am spart obiectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
picioare, și să mă opintesc afară din valuri. De fapt, nu-i greu să te ca]\ri pe stânca joasă, numai că, așa cum am mai arătat, năvala valurilor te saltă și te smulge întruna, și e cu neputință să-ți înfigi degetele de la mâini și de la picioare suficient timp încât să te poți smulge din apă. Cât m-am scăldat în mare, m-am gândit la lipsa de importanță a faptului că Hartley își pierduse frumusețea. Consideram că acesta e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să trec pe aici. Ziceam c-ar fi atât de plăcut să vă mai văd pe dumneata și pe Hartley, acum că suntem vecini. Și doream să vă aduc ceva. Pot să intru o clipă? Era o mișcare deliberată, îmi înfipsesem piciorul în prag. Ben a privit dincolo de mine; apoi, cu o mână a deschis ușa mai larg, în timp ce cu cealaltă mână a deschis ușa uneia dintre camerele din față. După care a făcut un pas îndărăt, ținându-și ambele brațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trădător! M-am adresat lui Lizzie: — Plouă? Lizzie mi-a răspuns: — Nu cred. Am continuat: — Rosina tocmai se pregătea să plece. M-am ridicat exact la timp și am dat ocol mesei, așa încât ghearele sângerii ale Rosinei, dând să se înfigă în obrazul meu, abia de-mi atinseseră gâtul. Lizzie se retrase către ușă. Am înfruntat furia Rosinei, având masa între noi doi. — Ascultă-mă! Nu te-am mințit. Nu există nici un fel de aranjament între mine și Lizzie. A picat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi pun întrebări în legătură cu vărul James și cu motivul pentru care fusese scos din armată. Homosexualitate? Sau armata considerase cumva că nu poate avea încredere într-un țicnit de budist? Începea să mă usture pielea gâtului, acolo unde Rosina își înfipsese unghiile roșii. Aș fi vrut să-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună mică, țanțoșă și luminoasă își răspândea strălucirea, eclipsând stelele, revărsând scânteieri metalice în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nou acel fluid de pură comunicare dintre noi, de care încercam să mă conving că se adâncește și se întărește. Era drept că, atâta timp cât comunicam, se crea între noi o atmosferă extraordinară, de o savoare unică. Aci puteam să-mi înfig stindardul iubirii mele, speranța de a o convinge treptat. Iubirea pentru ea luase forma unei mile intense, a compasiunii, a dorinței absolute de a o îngriji, de a o tămădui; de a-i stârni dorința de fericire, de a o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu-mi va ierta niciodată faptul că-l forțasem să-și piardă prestigiul. Pentru mine, Lizzie și James se distruseseră unul pe celălalt ca într-un pact de sinucidere în comun. Dintr-o dată am văzut imaginea lui James cu revolverul înfipt în tâmpla lui Lizzie, și apoi în tâmpla lui. Ce diabolic renghi al soartei îi adusese pe aceștia doi împreună. Indiferent de ce s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat între ei în trecut, lucru pe care nu aveam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aceea când l-ai vizitat pe Peregrine, am ascultat (bineînțeles) la ușă, și l-am auzit spunându-ți că-ți dorești un fiu, sau poate că tu ai spus-o, nu mai țin minte, oricum însă gândul mi s-a înfipt în minte. Și acum vine ideea genială. De ce să nu-ți dăruiesc eu un fiu? Ar putea rămâne al tău, mie nu mi-ar plăcea să mă încurc cu așa ceva. Adică să-l vizitez și chestii din astea. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să facă după un tipic treaba asta. Și după aceea când au terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un singur lucru îți spun: dacă ai să fii sănătos și ai să știi să te păzești ai să scapi, dar nu numai’ atâta. Ai să fii format anticomunist, cum nici nu-ți închipui acum
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
elementelor însumate ale stemei comunei Lapoș, județul Prahova Descrierea stemei: Stema comunei Lapoș, potrivit anexei nr. 1.4, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp albastru se află un buștean natural orientat față-profil și un joagăr înfipt în trunchi, în secțiune, de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Compoziția face referire la principala activitate a locuitorilor din zonă, exploatarea masei lemnoase. Coroana murală cu un turn
HOTĂRÂRE nr. 1.184 din 5 octombrie 2005 privind aprobarea stemelor unor comune din judeţul Prahova. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/137675_a_139004]
-
buze a cruzime”. (L. Fulga, 14), „Ce e val ca valul trece.” (M. Eminescu, I, 196) • substantiv întrebuințat, prin elipsă, adverbial: „Când se întoarse Vasile, prin fereastra din față lumina dimineții curgea gârlă, făcând o punte alburie cu un capăt înfipt în sobă.” (P. Dan, 10) • forme verbale-nominale: „A vorbi de viața sentimentală a lui Chopin fără a scoate un cuvânt despre muzica lui este o aberație.” (G. Călinescu, C.O., 218), „Bolnavul se ridică din nou, încet, trudindu-se; se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]