93,058 matches
-
o lume de dincolo de real, dar ancorată totuși în acesta, lumea copleșitor de dureroasă a unui azil de nebuni. De fapt, ce au reușit cei doi creatori mai sus citați? Au reușit să pătrundă esența operelor la care s-au întors, abordându-le cu un ochi proaspăt, inspirat și apropiat, în același timp, sensibilității contemporane. De curând, pe scena Operei Naționale București, a fost reluată, într-o nouă montare, concepută de dansatorul și coregraful Gheorghe Iancu, capodopera cea mai reprezentativă a
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
blestem ("și suavă,/ Nu se pomenește-n lume mai a dracului otravă"). Adevărul fabulei, adică al limbajului esopic, e întotdeauna cu două tăișuri: "E țesut în frumusețea graiului, cu meșteșug./ Poate fi când poezie, când surâs, când pișcătură,/ După cum se-ntoarce acul și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Avem aici, cum nu se poate mai clar deconspirat, tot arsenalul de tertipuri al literaturii subversive, așa cum e
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
incredibil, dar așa e viața, iar asta dă Jurnalului o originalitate și o "autenticitate" de o forță cu totul specială. Pentru a înțelege valoarea acestui dat "artistic" de care, ca și alții, Sebastian era pe deplin conștient, trebuie să ne întoarcem la Cum am devenit huligan: "Indignarea lor nu e indignare, adversitatea lor nu e adversitate, entuziasmul lor nu e entuziasm, nimicul lor nu e nimic. Dacă ciocnirea lor cu o carte sau cu un om ar fi o adevărată ciocnire
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
întreagă comunitate și căutat, într-o tinerețe glorioasă, de actrițe și cântărețe cărora le-a măsurat mângâietor piciorușele (cum tot povestește el cui stă să-l asculte), dar mai scapă și la băi, în excursii erotice și bahice, de unde se întoarce fără un sfanț, cu o dorință aprigă de reabilitare. Ciocioana, tovarășa lui de viață, este înțelegătoare (până la proba contrarie). Personaj memorabil, ea alternează generozitățile datorate unui suflet "mare și risipit" cu violențele năpraznice ale unei mame autoritare. Îi înghite mofturile
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
uneori ce anume s-a atrofiat în el părăsind muntele. Surîdea împăcat - într-o zi, muntele îi va arăta. (p. 14) După un așa volum, am o presimțire: cred că am să-l însoțesc pe Marius Vasileanu cînd se va întoarce la muntele de baștină.
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
hispanic știe să-l folosească cum se cuvine. Suntem prinși în joc chiar de la început, o imagine din trecut filtrată luminos, cu ceva nesigur, tremurător. Un copil stă cu fața la un copac și numără, iar ceilalți se apropie pe nesimțite. Imediat ce întoarce privirea ei încremenesc, devin statui, și tot așa pînă cînd cel mai apropiat îl atinge. Sub semnul acestui joc stă tot filmul, numai că acei copii orfelini din luminoasă fotografie a amintirii revin că fantome ale trecutului. Lăură (Belen Rueda
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
și acea așezare geografică ce oferea cele mai spectaculoase apusuri de soare din întreaga urbe. Mihai Sadoveanu venea anume să le admire, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, doctorul Voiculescu, Ion Minulescu și tot atât de des Adrian Maniu simțeau răcoarea cartierului, când se întorceau din centrul înfierbântat. Cartier al clasei mijlocii care tocmai se învârtoșa în acei ani interbelici, Cotrocenii se aflau sub cota cvartalurilor adăpostitoare a marilor potentați, nu se comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori cu Herăstrăul Băncii Naționale, dar
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
și scris cineva o piesă în genul ăsta... - Care? face regele, Avarul? - Acela, majestate, da, deși e vorba de viciul avariției, de cei ce nu cunosc valoarea banului, și-l strâng,... îl strâng... fără folos. - M-da! conchide regele și întoarce spatele. * Cine știe ce drăcovenii mai pot ieși din capul unui scriitor. Dar trebuie să ai înainte un Ludovic al XIV-lea care să înțeleagă și care să se prefacă jucat de curteni. Et puis,... acest et ne pas pécher, que pécher
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
ne transmite imagini ale ei dintr-o prezență deocamdată imposibilă, amintirile cu ea se inflamează transformându-ne vrând, nevrând în ași ai unei ardori de a o aștepta fertil, lăsând ușa deschisă zi și noapte, în eventualitatea că se va întoarce la noi, să ne găsească și să ne bucure reluarea unui fir al jocurilor împreună în teritoriul magic al nucului și în căldura puhavă de vară a podului unde sunt de găsit lucrușoare vechi a căror viață pare să se
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
închis ușile/ bunica se îmbătase urât și vorbea prin somn/ mai scăpa câte o înjurătură își freca picioarele/ prăfuite și am văzut atunci că fusta ei neagră/ era ruptă până sus". Și am înțeles atunci pericolul de necrezut că Oona neîntorcându-se când am fi vrut noi, prin ușa lăsată deschisă s-ar fi putut oricine/ orice strecura, nelăsând să-i scape vreunui duh rău din realitate și din închipuire prilejul de a ne deruta și a ne speria cu o
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
a Fabricii de Matrițe din Odorhei, mai ales că până atunci nu locuisem în viața mea într-un cămin. Dar aveam 20 de ani și confortul era ultimul lucru care mă interesa. Cum gândul meu a fost mereu să mă întorc la Timișoara sau chiar să mă stabilesc la București (scriam deja cu asiduitate la "Orizont", "Viața studențească" și "Amfiteatru"), am refuzat cu seninătate toate ofertele care mi s-au făcut de a mă muta la școli din Odorheiu Secuiesc sau
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
șterseseră cu totul mirosul de fum, ud și cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele întotdeauna fericite ale vânătorii.". După excursia imaginară la origini, acesta se va întoarce, plouat, în civilizația care îl absoarbe, productivă, prozaică, fără nici un mister: "am vagabondat pe străzi care se bifurcau/ în străzi care se bifurcau la capătul blocurilor faraonice,/ până la casele promiscuurbane/ unde aerul e dintr-o dată mai curat iar pomii însuflețiți
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
Aici este pădurea imensă în care Ludovic XIV își organiza vânătorile; îl vezi pe acest rege trecând călare, înălțat în șa cu aroganță, dar cu aroganță majestuoasă; se repede în pădure, se oprește deodată, lasă ceata călare să treacă și, întorcându-se singur, de aici o pornește prin acest intim coridor de verdeață pe urma doamnei La Vallere." Nu mai puțin senzaționale și pline de poezie sunt scrisorile lui Ion Barbu adresate lui Tudor Vianu. Plăcerea estetică se însoțește mai totdeauna
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
de 14 miliarde ani-lumină. Altă variantă e aceea că, dacă universul e ca un balon care se dilată sub impusul exploziei originare, atunci radiația inițială e ca un val de particule care se lovește de marginile universului și apoi se întoarce. O radiație prin ricoșeu, aceasta e radiația de fond a universului. Dar asta înseamnă că universul are limite, iar dacă are limite înseamnă că dincolo de limite mai e ceva, si atunci nu mai vorbim de un singur univers, ci de
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
Ion Simuț Norman Manea se întoarce în această săptămână la București. Inutil să spun că nu se întoarce pentru a rămâne. Din multe puncte de vedere i-ar fi imposibil scriitorului să se repatrieze. S-a stabilit definitiv la New York și predă literatura Holocaustului la Bard
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Ion Simuț Norman Manea se întoarce în această săptămână la București. Inutil să spun că nu se întoarce pentru a rămâne. Din multe puncte de vedere i-ar fi imposibil scriitorului să se repatrieze. S-a stabilit definitiv la New York și predă literatura Holocaustului la Bard College. Acesta ar fi un motiv obiectiv. Există, în plus, motive subiective
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
regimul comunist a fost de vină, nu România, dar distincția nu e funcțională și, pe deasupra, suferă de un patetism al unui patriotism abstract, în care e destul de complicat și destul de riscant să crezi. După 1989, Norman Manea s-a mai întors o dată acasă, în 1997, dar impresiile au fost sumbre. Regăsirea patriei nu a avut nimic sentimental sau idilic, nici măcar ceva cât de cât pozitiv. România postdecembristă era grevată de păcate ideologice și morale de care părea că nu e capabilă
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
ca un balsam și voluptuoasă ca o inițiere. Te scufunzi în el ca în apele unei băi termale, scuturîndu-te de apăsarea corozivă a agitației lumești. Într-un cuvînt, te reculegi cu ajutorul unui autor care a avut instinctul de conservare ca, întorcînd spatele vieții, să se adune din bucăți retrăgîndu-se în fortăreața interioară. Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieții scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfășurare. Fiecare
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
rafinamentele culorii, infinitele ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de spaimă" cum le descria Aurel Broșteanu. De la Balcic îi scrie cunoscutului colecționar Virgil Cioflec: "Vreau sa pictez ochii triști ai copiilor de turci din Dobrogea." Portretele, pictate sau desenate aici, nu sunt niciodată anonime. Modelele lui se numesc
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
trenul de Sibiu, întîlnește un invalid de război care se pierde pe un peron, iar părintele-autor, care i-a dat și nume, hotărăște să nu mai facă nimic cu el. În schimb războiul, cuvîntul pe care-l pronunță cu ecou, întoarce timpul, pentru multe pagini, în pîlnia anilor '40, în Brașovul unde Petreanu face popas. Justificarea, în cheie minoră, e că "parfumul teilor de pe bulevard" îl atrage ca o altă madlenă. Ce caută Gelu în Brașovul ale cărui străzi nu le
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
cel mai abitir se înfrupta Gigel Drăghici, începând dintr-a doua, copiii nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa lui Gigel, deși mi-ar fi plăcut mai mult să-mi spună Diana. Uneori însă mă întorceam acasă praf de deznădejde, cu pâinea nemâncată. Îngăimam în poiana verde veselie multă cu băieți și suferința parcă-mi era luată cu mâna. Ca să nu vadă bunica, dădeam ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
spus că ar fi mers la piață cu o pungă așa ușoară. Cum tot mai multe vecine plecau în Germania cu familiile lor, visul meu de domnișoară era să primesc cadou de Paști și de Crăciun, când unele se mai întorceau în vizită la rude, săpun Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate. Abia după ce au început să apară și pungile românești, albe, albastre sau gri, cu modele simple, din câteva linii și cu un scris urât, s-
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
mea reușea să obțină de la amicele sale care lucrau la Avicola produse extrase ilicit (și tot mai periculos, spuneau ele) din fermă: ouă, ficat sau piept de pui. În scurta perioadă de dinainte de a naște (în care nu mă mai întorsesem la postul meu din Covasna) eram ocrotită, nu făceam cozi. O singură dată (sau, poate, asta mi s-a întipărit mai puternic în minte) mi s-a cerut concursul. Soacra mea m-a sunat pe la prînz de la slujbă să-mi
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
distanță. Din stofa caldă ieșeau valuri mici de țigară abia fumată. I-am privit degetele aninate de buza buzunarului și prin creier mi-au trecut fulgerător o sută de bărbați în erecție, așezați în șir indian. Pe neașteptate, s-a întors, odată cu valul de tutun cald, și ne-am privit cu viteza adevărului. Îl vedeam acum decojit, ca pe-un fistic. Nu era nici aprins, nici măcar încălzit de gânduri. Era pur și simplu amator. Ținea într-o mână o carte despre
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
acordă un Premiu Național, în 1991, pentru, după cum se rostește ditirambic tribunul, "întreaga activitate depusă în slujba culturii române" și mai cu seamă pentru că, "la ora la care atîția slujitori ai culturii române și atîția intelectuali, pretinși de elită, au întors către noi o față hidoasă și au ilustrat ceea ce se numește fățărnicia și iezuitismul periculosului sentiment al elitismului, domnul profesor a rămas un creator foarte modest, un făuritor de școală românească, un diamant la lumina căruia s-au șlefuit alte
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]