49,940 matches
-
se Îmbrățișară. Apoi, el o luă de mână și intrară sub arcadele ce ascundeau scara atelierului. Ceasul din turn abia se mai zărea. Pași grăbiți răsunau pe scară. Când zgomotul lor Încetă, Înțelese că erau În fața ușii. Szant Își găsea Întotdeauna cu greutate cheia În mulțimea de buzunare ale hainelor sale. Ca să-l scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși ușa. Rămase mută de uimire: În fața ei stătea Flavius-Tiberius. 37. Văzând cum chipul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
1727 ori Magyar Korona, inaugurată În 1811. O fascina trecutul. Era pasionată de heraldică și de cărți rare, cum era și acest Lexicon În patru volume, și de viața primei femei farmaciste, Thinagel Szerafin, promoția 1903, Cluj. De sărbători venea Întotdeauna acasă cu Márton Árpád, soțul ei, și cu Pityuka Gyuszika și Anikó, trei din cei patru copii ai lor, elevi de liceu dar fără coșuri, deoarece În buzunarele blugilor avea fiecare, după caz prin grijă maternă, un prezervativ sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la tine. Ca o cheie la ușă. Dacă nu se potrivește, schimbi. I-ar fi plăcut să Îl cheme Képiró, cel care „scrie” pictura, cum făceau miniaturiștii și iconarii din mânăstiri. Pe vremuri. Pentru că el a văzut și simțit lumea Întotdeauna ca un pictor. Altfel n-ar fi băgat de seamă că sângele porcilor lua În zăpadă felurite forme: de la crizanteme mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care desparți la tine și altul care pregătești se intilnești. Și chiar dacă nu cunoști prea bine la el, poți zice jó napot kivánok, hogy vagy și altele de acest fel... Aveți dreptate, domnule Húsvágó. Cu vecinii e bine să ai Întotdeauna relații cordiale... oricare ar fi ei... Chiar și ruși... Zâmbi. Neapărat, chiar dacă au un álfabet așa de greu! Jaj chit plíns io in fața lui in '56. Atunci observat prima dată la mine chit seamănă scrisul lor cu șénile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de clasa a Xl-a, fie ea la mate-fizică, și pivot În echipa de baschet a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nefericită și un zâmbet cum nu mai văzuse vreodată la altcineva. Cărțile, ca și amintirile, erau comentate cu Grațian care știa și toaca-n cer plus As’ noapte, Iisus... de Radu Gyr. De la amintiri și cărți, care nici măcar nu erau Întotdeauna bunuri personale, au ajuns Într-o bună zi să Împartă aceeași femeie, cum ar Împărți un cort sau o cameră de hotel. Renata Covalschi de la barul Voltaire trecea de la unul la altul Într-un comerț clandestin de care lui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
albastru. Ceea ce a lăsat În urma sa pe pământ nu semăna deloc cu ea. De aceea, toți elevii ei erau convinși că ea, cea adevărată, se dusese undeva departe, În California sau Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
traiectoria pe cât de spectaculoasă, pe atât de previzibilă, a fetei de provincie ajunsă În capitală: cursuri, examene, teatre, concerte, expoziții, escapade la Vama Veche, la Portița și la 2 Mai, un avort riscant, manechinat și ședințe foto cu intermitențe dar Întotdeauna pe bani, vizite prin redacții de reviste și de edituri, lunediști, echinoxiști, opzeciști, tipi mișto, haioși, zicea ea, cu diblă, foști bursieri În Franța sau Italia, eșuați acum În laboratoare de cercetare friguroase sau În catedre universitare pe cale de desființare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de imaginație fără seamăn. Păcat că nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași pusta verde, cu iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert, nu era plăcut multora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
palmele într-un gest de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi, după cum am spus, starea ta... nu-mi place să folosesc termenul „unică“, însă e cât se poate de deosebită din mai multe... — De câte ori am trecut prin asta, doctore? Nici măcar nu se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fie. Cred cu tărie că te pot ajuta, dar dacă nu mai vrei să procedăm așa, e în ordine. Sigur că e-n ordine. Ești absolut liber să te duci la un doctor de familie sau la spital. Ai fost întotdeauna liber s-o faci. Spuse toate acestea pe-un ton plăcut, de sfat imparțial, dar nu era greu să simți undele radioactive din încăpere. Gulerul tricoului mi se freca de gât și-l irita. Simțeam o oribilă îngrijorare viscerală față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o fac pe Clio, care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească îngrozită preț de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute o cale de săpare înapoi în mare. Întotdeauna am fost mai priceput la chestiile pe termen lung. Clio! am strigat, mult prea tare. Cuplul de bătrâni și alți câțiva oameni de pe plajă se întoarseră și se uitară drept la mine, apoi în larg, spre ea. Clio! am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
noaptea. Mă uimea faptul că nu eram mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia să ne străduim mai tare să ne enervăm. O vreme, am hoinărit spre cort în tăcere. — Știi ce cred? Că nu ne-am îmbătat îndeajuns? — Mmm, am mormăit. Întotdeauna știi ce vreau să spun? — Da. — Întotdeauna? — Mda. — Oau, am exclamat. Ghici la ce mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau, am exclamat din nou. Mă uluiești. Mă strânse de mână, apoi îi dădu drumul, cuprinzându-mi mijlocul cu brațul și vrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia să ne străduim mai tare să ne enervăm. O vreme, am hoinărit spre cort în tăcere. — Știi ce cred? Că nu ne-am îmbătat îndeajuns? — Mmm, am mormăit. Întotdeauna știi ce vreau să spun? — Da. — Întotdeauna? — Mda. — Oau, am exclamat. Ghici la ce mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau, am exclamat din nou. Mă uluiești. Mă strânse de mână, apoi îi dădu drumul, cuprinzându-mi mijlocul cu brațul și vrându-și degetele în buzunarul din spate al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din greu să pun deoparte destule ca să te ajut. Nu am nici un răspuns, sunt aproape la fel de gol pe dinăuntru cum probabil ești tu acum, am însă câteva unelte și ceva cunoștințe. Câteva arme și câteva fragmente. Restul depinde de tine. Întotdeauna ai de ales. Sunt așa de uituc. Creatura va găsi ceva care mi-a scăpat, pentru că nu încetează niciodată să caute și simțurile îi sunt foarte ascuțite. Va găsi o cale de-a ajunge la mine și, cu timpul, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-l extrag până acum. Mai e încă mult de tradus și sarcina asta îți revine ție. Videocaseta conține ciclul complet de pâlpâiri ale becului în scopul decodării și în cazul unui accident. Ai mare grijă la text. Trebuie considerat întotdeauna „viu“. La fel ca și-n privința tuturor celorlalte documente vii, asigură-te că e depozitat într-o cutie plină cu corespondență, pentru siguranță. Regret și speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 11 ianuarie) Scrisoarea nr. 110 Dragă Eric, Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
computer sau de mașină de scris, ca mai jos (cu rândurile doi și trei ușor realiniate pentru a forma o grilă): Figura ???? Fiecare literă din secvența tradusă cu ajutorul codului Morse se aplică grilei: Figura ??? Litera finală, corect decodată va fi întotdeauna una dintre cele alăturate literei din codul Morse. De exemplu, dacă traduci un „F“ cu ajutorul codului Morse, litera propriu-zisă pe care o cauți va fi una dintre cele opt aflate în vecinătatea lui „F“ din grila QWERTY: Figura ???? Literele traducerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
echipă, Eric. Fii sigur că în cele din urmă o să reușești. Descoperisem că doctorița Randle vedea cel mai adesea ceea ce se aștepta să vadă și nu ceea ce avea de fapt în fața ochilor. Mă las în mâinile dumitale capabile? Nu vorbeam întotdeauna așa. Când am venit prima dată la ea, nu vorbeam deloc așa, dar - sfârrr -a trecut pe deasupra, pe deasupra capului ei mare și năuc, dimpreună cu toate celelalte lucruri. Poate că majoritatea oamenilor nu observă nici jumătate din ceea ce chiar văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în văzul tuturor. — Cred că m-ar ajuta, am zis. Peștii de la apus sunt mișto. Păstrăm uneori cojile de pizza de la cină pentru a hrăni peștișorii care se adună seara la malul mării. — O să te ajute, scumpule, zise Clio. Am întotdeauna dreptate, ți-amintești? Da, mi-amintesc. — Bine, zise ea. Ei, uite un punct de început. Și, în ciuda tuturor lucrurilor, am zâmbit. — Bună. Cum te simți? — Am uitat de înghețată. — Mi-am făcut mari griji pentru tine. Când m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jumătate de oră mai târziu, Clio stătea încă afară și mâzgălea ceva în ghidul turistic. — Știu, am spus, așezându-mă lângă ea pe covorul de trestie. — Mă simt îngrozitor. Nu știu niciodată cum să fiu de ajutor. — Îți iese oricum întotdeauna, am zis. Iar după aceea: Îmi pare rău că se întâmplă asta. Mă cuprinse cu brațul, ținând în continuare ghidul în mână, și-mi strânse capul la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ei, asta-i o prostie. — Unele lucruri sunt prostești. Asta nu le împiedică să fie adevărate. Eu sunt prost și sunt aici. Clio luă sticla de Amstel și zâmbi. — Asta-i adevărat. — Ascultă... Te iubesc și, orice s-ar întâmpla, întotdeauna o să fiu aici, dacă o să vrei să fiu. Dar trebuie într-adevăr să treci peste povestea asta. Doar nu vrei s-ajungi să-ți ieși tot timpul din fire ca mine, nu? Clio privi apa. Știam că nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
restul de bere în tăcere pe când cerul de seară se întuneca, pescărușii fâlfâiau din aripi și bombardau marea, valurile se loveau de stâncile mari și maronii, măsurându-ne clipele vacanței. Toate zilele, m-am gândit, fiecare zi care începe ajunge întotdeauna la sfârșit. Trecuse deja aproape o jumătate de oră când Clio se hotărî să vorbească din nou: — Hei. — Ce? — Cât am stat aici, ți-ai spus vreo clipă iubita mea nu are chiloți pe ea? — Nu, sigur că nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu viteză maximă prin fluxurile corecte, îi va lua cel puțin patruzeci și opt de ore să găsească din nou drumul spre noi. Nu puteam să nu fiu impresionat. — Mai ai vreuna? Vreo bombă cu litere? Câteva. Dar prima funcționează întotdeauna mai bine. După aia, șansele scad. — Scout, de unde știi toate lucrurile astea? — Probabil pentru că sunt un geniu. Haide, doar n-o să călătoresc cu cineva ca tine fără să fac niște săpături, nu? Și-n orice caz... - se opri. Cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit ochii la bec. Cât e ceasul? De undeva, vocea lui Scout spuse: — Mai bine să nu știi. Am mormăit și m-am întors pe o parte, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văzându-mi îngrijorarea, spuse: Sigur c-o să se întoarcă. I-ai explicat cum stă treaba cu tonul și toate alea. — Du-te-n mă-ta. Am zâmbit fără voia mea. Nu știu ce m-aș face dacă l-aș pierde. Am fost întotdeauna împreună înțelegi? — Înțeleg. O să vină înapoi. Nu te îngrijora. Scout se ridică în picioare. — Hai să aprindem focul înainte să fie prea întuneric. Erau niște bucăți de lemn lângă trapa prin care am intrat; vrei să aduci câteva încoace? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]