5,392 matches
-
a putut fi introdusă decât în epoca în care ținuturile românești erau dominate de slavi, care înțelegeau vechea limbă slavă, fiind vorbită îndeosebi de clasa conducătoare. Introducerea limbii, liturghiei și alfabetului slav la români este opera ucenicilor veniți din sudul învecinat, din centre ca Pereiaslaveț, Preslav, Dristra, Rila. Organizarea noii biserici bulgare, prin înființarea unor episcopii pe malul drept al Dunării, în locul scaunelor episcopale latine anterioare (secolele IV-VI), precum Durostorum (Dârstor) și Bononia (Vidin), a contribuit mai mult la întărirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
profund de aculturație, ce va duce în cele din urmă la nașterea culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. Pe la mijlocul secolului al III-lea, goții s-au pus din nou în mișcare pentru cucerirea de noi teritorii-ei au organizat noi raiduri în regiunile învecinate ale Imperiului roman. În est, ei au ocupat mai întâi bazinul Niprului, transformat în bază de pornire spre țărmurile Mării Negre și Mării de Azov. Pornind de-aici, ei au pus stăpânire pe întinse teritorii aflate la est de Nipru, ajungând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istorică a slavilor consemnează această invazie sau, mai exact, această revenire în Cronica lui Nestor se afirmă limpede că, înainte de venirea (năvălirea) ungurilor, în ultimii ani ai secolului al IX-lea, vlahii îi învinseseră pe slavii din Panonia și regiunile învecinate. Acesta nu a fost, se pare, ultimul dintre schimburile de populație din ținuturile dunărene. O migrațiune în sens invers (de la nord la sud) e firesc să se fi produs și ca urmare a năvălirii ungurilor. Geograful anonim de la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o puternică dovadă a permanenței populației dacice în vatra ei de locuire. Din cele 12 orașe cunoscute din Dacia, 9 au nume autohtone, terminația -dava din numele unor orașe (Sucidava, Capidava) a supraviețuit. Pe lângă dacii din provincia romană, în teritoriile învecinate trăiau dacii liberi: în Moldova, Muntenia, Crișana, Maramureș. În cursul conviețuirii, cu coloniștii romani, dacii au fost asimilați de ei, dar au transmis un număr de cuvinte ce au intrat în vocabularul limbii române. Romanizarea Este un proces complex, desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca aceasta să sufere unele modificări, deosebindu-se de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creșterea populației ei. Către Anul 1000, populația Europei întregi era de 42 milioane locuitori, dar această creștere demografică nu era uniformă. În sud-estul Europei, "renașterea" Imperiului bizantin, în a doua jumătate a secolului al X-lea, a influențat favorabil teritoriile învecinate, mai ales cele românești.1 În spațiul carpato-danubiano-pontic, perioada secolelor X-XIII este cea mai bine cunoscută din cuprinsul mileniului întunecat sau al "tăcerii". Cercetarea istorică și arheologică medievală a evidențiat existența unei civilizații evoluate și unitare, pe întregul teritoriu locuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mediu timpuriu. Dobrogea și Banatul, vechi provincii romane dunărene, ne oferă date concrete despre organizarea bisericească și civilizația din regiune. Aceste două provincii au cunoscut cea mai intensă viață istorică feudală timpurie, iar influența lor a iradiat și în părțile învecinate, Moldova meridională și Oltenia apuseană (Severinul). În perioada aceasta, se constituie nuclee culturale bine definite geografic, Dobrogea și Banatul, în care evoluția vieții feudale locale este asociată cu faptul că Dunărea de Jos are legătură cu Bizanțul, Balcanii și Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în care evoluția vieții feudale locale este asociată cu faptul că Dunărea de Jos are legătură cu Bizanțul, Balcanii și Europa centrală. În a doua jumătate a secolului al IX-lea, creștinarea bulgarilor (864-865) a avut consecințe însemnate în regiunile învecinate românești, mai ales în Dobrogea și Banat. Evenimentele bisericești sud-dunărene, conturate după 864, au influențat mult ținuturile nord-dunărene, în acest fel, s-a născut teza tradițională a pătrunderii liturghiei slave, prin filieră bulgară, considerată firească și acceptabilă de istorici, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iași), Dănești (jud. Vaslui), Căbești-Bacău, la est de Prut, la Orhei și Soroca ș.a. Descoperirea acestor obiecte constituie o dovadă că în teritoriile est-carpatice trăia o numeroasă populație românească ortodoxă, care întreținea legături cu lumea bizantină și cu cea rusească învecinată. Aceste cruci aparțineau unor preoți, călugări și ierarhi, ceea ce denotă existența unei biserici organizate în aceste teritorii.36 NOTE 1. Șt. Pascu, Demografia istorică, în "Populație și societate. Studii de demografie istorică", I, Cluj, 1972, p. 11-74; Istoria Românilor (tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
14, 1, în Fontes, III, p. 89). Iorga apreciază numele celor trei căpetenii dobrogene ca fiind etnonime arhaizante. Unul din ei deținea Dârstor, Tatos, se pare, iar ceilalți stăpâneau Vicina și alte cetăți, ceea ce înseamnă Dunărea dobrogeană întreagă și părțile învecinate. Din aceste evenimente și fapte rezultă că, în secolul al XI-lea, după instalarea Imperiului la Dunăre, s-a ajuns la o sinteză în această regiune. Este o imitație a ordinii, a ascultării turcești, de la pecenegi, conform mărturiei temeinice a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale cărui teritorii uzurpate sunt recuperate de urmașul său, așadar, voievodatul devine o instituție ereditară.36 Transilvania sub regii unguri După stabilirea lor în Panonia, ungurii au adoptat creștinismul apusean, în jurul anului 1000, apoi și-au extins stăpânirea asupra teritoriilor învecinate, Slovacia, Transilvania ș. a. Noii veniți au încercat să înlocuiască vechile realități autohtone cu instituții transplantate, ceea ce a dus la suprapunerea peste instituțiile ancestrale a altora noi, ceea ce a conferit Transilvaniei unele particularități. Cele dintâi semne ale schimbărilor au fost în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânire chibzuită a teritoriilor cucerite era de natură să le aducă beneficii durabile în raport cu spolierea nemiloasă, sălbatică, de la început.13 După dobândirea hegemoniei asupra stepelor de la sud de lacul Baikal, marele han a întreprins primele cuceriri de amploare asupra popoarelor învecinate. Conflictele cu triburile turcice situate la nord și apus de ținuturile mongole au pus în evidență virtuțile războinice ale mongolilor. Concret, încă din 1207, Gingis-han a început supunerea populațiilor de vânători din regiunea pădurilor nordice, kirghizi și oirați, apoi, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atitudinea mongolilor față de populația (locuitorii) din teritoriile extra-carpatice, în 1240-1241, după supunerea Cumaniei și Rusiei, deci înaintea pătrunderii în Ungaria, avem informații neclare, contradictorii. Rogerius, în Carmen miserabile, susține că "în mod deliberat, mongolii nu s-au atins de zonele învecinate Ungariei, pentru ca la declanșarea invaziei plănuite să poată găsi aici hrană și nutreț pentru cai". Dar tot el afirmă, într-un alt pasaj, că "în vremea Crăciunului (decembrie 1240) a venit zvonul despre prădăciunile tătarilor la granițele Ungariei învecinate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar, pe de altă parte, fortificațiile din Ungaria, Transilvania și Polonia au slăbit eficiența și forța atacului lor. Eșecul campaniei a intimidat și descurajat pe mongoli, iar pe viitor, ei n-au mai întreprins decât incursiuni de pradă în zonele învecinate. Dar, în anii următori, situația politică și militară s-a complicat chiar în conducerea Hoardei de Aur, ca urmare a disensiunilor dintre ambițiosul emir Nogai și hanul Toqtai, care au dus la conflicte armate directe între cei doi. Aceste ciocniri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și evrei, ortodocși, români și bizantini, cum rezultă din Viața Sf. Ioan cel Nou. Printre etniile cu rol economic în regiunile est-carpatice, încă înainte de întemeiere, erau și armenii, care dețineau poziții importante în Halici și în orașele pontice-din aceste teritorii învecinate, ei s-au infiltrat și la est de Carpați, în Moldova, ca meșteșugari și negustori. În expedițiile și războaiele lor, mongolii încorporau și populațiile supuse-ca și hunii, ei au provocat mari dislocări de populație. Unele din acestea au ajuns până în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
practicii istorice medievale, constituirea statului era însoțită de o organizare bisericească corespunzătoare. La est de Carpați, situația bisericească era complexă. Nu știm dacă existau scaune episcopale în Moldova, înainte de mijlocul secolului al XIV-lea, dar știm sigur că în teritoriile învecinate ale Haliciului exista o episcopie pentru credincioșii ortodocși de-aici, încă de la începutul secolului al XII-lea, sub jurisdicția mitropoliei de Kiev. Nu ne este cunoscut dacă aceasta își extindea jurisdicția și la est de Carpați. Episcopia respectivă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în evenimentele din Orientul Apropiat. Această situație a apărut nu atît din cauza problemelor interne ale peninsulei, cît datorită poziției strategice extrem de avantajoase a acestor ținuturi, mai ales a Strîmtorilor turcești, în plan internațional. Nu numai Rusia și Imperiul Habsburgic, state învecinate, erau hotărîte să-și apere interesele la granițe sensibile cu Balcanii, dar și Marea Britanie și Franța, marile puteri imperiale ale timpului, erau intens preocupate de echilibrul de forțe din Mediterana, unde aveau adesea conflicte de interese. Implicate într-o arie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și 6,9 milioane în 1910. Cifrele pentru celelalte zone au crescut proporțional. Creșterea pare să se fi datorat parțial unei reduceri a ratei mortalității, în vreme ce aceea a natalității a rămas ridicată. A existat și o imigrație masivă din teritoriile învecinate Imperiului Otoman. Creșterea aceasta însemna desigur că pămîntul cultivat trebuia să întrețină mai mulți oameni. Viața țăranului s-a înrăutățit și datorită altei evoluții contemporane. Odată cu construirea de căi ferate în vestul Statelor Unite, grîul din preerii a început să-și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sau bosniac, sau guvernul otoman ar fi putut lansa din nou o ofensivă. Cel de-al doilea considerent era, dimpotrivă, faptul evident că Muntenegru avea nevoie de mai mult pămînt agricol. Tentația de a exploata nemulțumirea țăranilor din provinciile otomane învecinate era deci mare. În ciuda întinderii mici și a sărăciei lui, Muntenegru a continuat să joace un rol proeminent în relațiile internaționale. Statul oscilase o vreme între Rusia și monarhia habsburgică. Începînd din secolul al XVIII-lea, mai mullți conducători reușiseră
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de asemenea aprobată construirea de căi ferate. Principala linie, care pornea de la Constantinopol spre vest fusese deja terminată în 1888, astfel că Bulgaria era legată de Europa Occidentală. În ciuda acestui fapt, țara era confruntată cu aceleași dificultăți ca și țările învecinate: cheltuielile destinate construirii căilor ferate erau foarte mari, iar acestea nu contribuiau în mod semnificativ la prosperitatea țării. Datorită unui scandal de corupție din domeniul căilor ferate, Stoilov a fost obligat să demisioneze în 1899. Au venit la putere liberalii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
albaneză fusese de multe ori centrul unei rezistențe energice împotriva autorității otomane. Pașalele otomane care căutau să întemeieze unități politice autonome sub conducerea lor nu erau însă reprezentanții unei mișcări naționale albaneze comparabile cu cele ale națiunilor creștine din zonele învecinate. Cu toate că existau o dorință puternică de instituire a autoguvernării locale și o mare rezistență față de impozitarea de către Poartă, populația, care era musulmană în proporție de 70%, era în marea sa majoritate în favoarea rămînerii în cadrul Imperiului Otoman, firește, cu condiția ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și mai înainte, Imperiul Habsburgic, secondat de Italia, s-a opus oricărei extinderi a Serbiei spre Adriatica. Ambele puteri erau decise să asigure întemeierea unei Albanii cu granițe naționale ferme, care putea servi drept bază de supraveghere a statelor slave învecinate. Dat fiind că acest act ar fi privat Serbia și Grecia de teritoriul pe care speraseră să-l anexeze, ele au căutat să obțină o compensație din acela atribuit Bulgariei sau din acela rămas neîmpărțit în Macedonia. Problema nu era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lucruri. Locuitorii Peninsulei Balcanice trăiseră timp de cinci sute de ani sub aceeași flamură. Ei aparținuseră aceleiași lumi și se influențaseră unii pe alții. Împărtășiseră cu toții elementele unei civilizații otomane destul de diferite de Rusia ortodoxă sau de Austria catolică teritorii învecinate. Cu toate permanentele critici ale intelectualilor balcanici referitoare la "jugul otoman", Imperiul era deținătorul unei culturi cu multe trăsături pozitive, dar și negative. Ceea ce vrem să prezentăm în continuare aici este o încercare de sinteză succintă a cîtorva dintre aspectele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stăpînire italiană, i s-a atribuit controlul asupra regiunii Kosovo. Asemeni Bulgariei și Croației, Albania a urmărit în timpul ocupației puterilor Axei realizarea cîtorva dintre principalele ei obiective naționaliste. În ciuda acestui fapt, și aici, ca și în ținuturile grecești și iugoslave învecinate, a fost organizată o rezistență. În 1940, Abas Kupi, care reprezenta clanurile din nordul țării, înființase o serie de detașamente pentru a-l sprijini pe regele Zog. Pe viitor însă, cele mai importante grupuri au fost cele formate de Partidul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
vom explica în acest capitol, deși Iugoslavia obținuse cîștiguri importante în detrimentul Italiei, granițele finale nu corespundeau așteptărilor iugoslavilor. RĂZBOIUL CIVIL DIN GRECIA, 1946-1949 În perioada în care Partidul Comunist și coalițiile dominate de comuniști puneau mîna pe putere în statele învecinate, situația politică din Grecia s-a deteriorat și ea. După cum am menționat, guvernul britanic luase în decembrie 1944 măsuri hotărîte pentru a-și păstra în continuare influența la Atena. Pe parcursul lunilor următoare s-a menținut presupunerea generală că Marea Britanie va
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]