7,853 matches
-
Mitropolii 5 fălci de vii lucrate la Copou”. Să tragem cu coada ochiului prin inventarul mănăstirii Sfântul Spiridon și vom afla că pe lângă odăjdii, cărți și obiecte bisericești mănăstirea nu-i săracă deloc. Are numai vreo douăsprezece sate, sălașe de țigani, vaci, oi, vii în rândul cărora intră și “patru pogoane și trei hirte la Copou” precum și “2 poloboace vin ot Copou în pivniță la mănăstire”. Întreabă-mă cine nu avea vii în Copou, dragă ieșene. Nu te întreb, fiindcă multă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vistiernic”. Iată că Alexandru Ioan Mavrocordat voievod cumpără la 21 mai 1785 opt pogoane de vie din Dealul Ursole din Copou, de la Ioniță fost bașceauș. Și vodă îl plătește “binișor”, fiindcă, pe lângă bani, îi mai dă “și zeci suflete de țigani din drepți țiganii domnești”. Acuma, ține-te bine, dragă ieșene. Da’ care-i baiul, vere? Imaginează-ți că și un voievod poate rămâne dator către un slujbaș domnesc! Care-i acela care a avut curajul să-și ceară datoria de la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Alexandru Ioan Mavrocordat voievod cumpără la 21 mai 1785 opt pogoane de vie din Dealul Ursole din Copou, de la Ioniță fost bașceauș. Și vodă îl plătește “binișor”, fiindcă, pe lângă bani, îi mai dă “și zeci suflete de țigani din drepți țiganii domnești”. Acuma, ține-te bine, dragă ieșene. Da’ care-i baiul, vere? Imaginează-ți că și un voievod poate rămâne dator către un slujbaș domnesc! Care-i acela care a avut curajul să-și ceară datoria de la vodă? Slujbașul domnesc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
egalitatea - cea mai mare dușmană a libertății. Aceasta o vor toți străinii: Ce să vrea un grec ca C. A. Rosetti decât să fie egal cu românul, fără a fi îndeplinit condițiile de muncă ale romînului? Ce să vrea un țigan ca Fundescu sau ca Epurescu decât să fie egali cu românul, fără a fi capabil de-a avea creierul sau musculatura romînului? 78 {EminescuOpXV 79} ["PEZIVENCHILÎCUL RASEI GRECEȘTI"] 2255 traduci pezivenchilîcul rasei grecești cu datine ale capitalei [LIBERTATE ȘI INEGALITATE
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat *** pentru țigani) ciur ciurariu (sitarii * cari îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grâul proprietarilor mari) cimilitură sau cimulitură cinel, cinel (ciumel, ciumel) cepariu (negustor cu ceapa) cep meliță - a melița melițoi cânepă puzderii câlți câlțos a se gudura gudurătură alivenci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
am început să mă piș. Îmi place să simt urina caldă prelingîndu-se pe picioare, mai ales când e apa mai rece. Și în copilărie ne pișam pe picioare când ne loveam sau ne zgâriam mai tare, așa ne învățase un țigan prin curtea blocului, că pisatul e dezinfectant deși ustură puțin. Ne mai pișam pe picioare și din greșeală, când ne tăia în timpul vreunui joc și nu aveam chef să urcăm până la trei, sau la patru, unde stătea fiecare, deoarece ne
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la joc, nu care cumva să pierdem vreo fază importantă, stropindu-ne de cele mai multe ori până la genunchi. Mai târziu, în liceu, a venit faza cu pișatul după ce terminai, când mergeai la vreo gagică, leac împotriva blenoragiei auzit tot de la vreun țigan care nu văzuse în viața lui un prezervativ. Eram îndrăgostit de Liliana pe atunci. Ce chestie, mi-am adus aminte de ea în momentul în care m-am gândit la liceu. Ciudate conexiuni se fac în mintea omului, te gândești
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă prindeau cu dosarul scos pe Mat pentru un nou examen la IATC. Nu mai știu dacă ți-am spus că am plecat din țară prin '82, în Franța. M-am căsătorit cu o pariziancă de 17 ani (ca la țigani), fiica unor prieteni de-ai mei, să le zicem așa, care și-au sacrificat odorul pentru fericirea mea. De fapt, toată lumea a profitat de pe urma acestei căsătorii de formă. Agnes, soția, a primit de la prefectură o casă mare pe care altminteri
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dorea să se alinieze la comportamentul gagicilor de arabi, adică să stea în casă și să-l aștepte pe nemernic care hălăduia prin baruri de noapte futând în dreapta și-n stânga. Și atunci Monica mea, care tare-l iubise pe țigan, fuge de acasă pentru el, ajungând până acolo, încît să nu mai vorbească cu propriul său tată, Ofițer lăsat la pensie, că-i stricase fata dosarul. După ce s-au mutat împreună, s-a terminat și cu buchetele de trandafiri uriașe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să umplu ceea natura i-a hărăzit. Ambiție. Orgoliu. Curaj. Toate în formă pura, folosite la limita inconștienței. Leoaică dominatoare, nu lăsa ce era al ei, chiar cu riscul de a se face de râs, împrăștiind pumni sau picioare, atât țiganilor care încercau să o buzunărească în piața, cât si mitocanilor, travestiți în domni pe la recepții simandicoase, de mi se înroșeau urechile de jenă că sânt acolo, că de oprit era pe cât de riscant, pe atât de imposibil. Regu, femeia-bărbat, care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cald era. Nici nu știu când am timp să observ toate aceste detalii sau, mai bine zis, cât timp avut la dispoziție să o privesc ca să observ toate aceste detalii pentru că, în prima clipă, i-am pus mâna la ochi țiganului, carre nu înceta să necheze, parcă ar fi văzut-o pe mă-sa goală. A...tu erai", s-a întrebat ea mirată sau poate uimită de faptul că i-am pus mâna la ochi cioranului, care cred că dădea și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vară sau toamnă. Apoi făcea un țarc în jurul lor și se așeza la ieșire cu un scăunel și un sac de plastic în care arunca banii, echivalentul a doi dolari pe fiecare pereche, indiferent de marcă, mărime sau culoare. Cumpărau țiganii ca la balamuc. Nici măcar nu puteau să-i probeze ca lumea. Câte zece perechi deodată. Patrik stătea mândru, tolănit în scaun, nici măcar nu număra banii. Atunci mi-a zis: "l-am învățat cu greu să poarte pantofi. Vezi, am aici
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a putut să plătească cu banii pe care i-a schimbat taximetristul escroc, așa că a doua zi a luat autobuzul până la Mangalia, în căutarea locului care ar fi corespuns cu descrierea mea. De acolo, tot cu autobuzul până la Constanța, unde țiganii și bișnițarii din Piața Chiliei au curățat-o definitiv și de bagaj, și de bani și cred că doar frumusețea ei și ținuta impertinent impecabilă au salvat-o de la o japca sigură. Noaptea a petrecut-o în gară, la limita
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o vreme la creșă. M-au luat înapoi după trei săptămâni, vânăt și slab ca un schelet: țipasem ca din gură de șarpe trei săptămâni în șir. Acolo, pe Silistra, în curtea 26 în formă de "U" plină de muncitori, țigani, țațe și prostituate, m-am găsit să-mi trăiesc și eu prima copilărie. Arhitectura Iu 'pește: casă de raport ca-n Dostoievski, în plus cu mirosul dulceag de leandri de care put toți Balcanii. Tata era deștept și scria la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și intram din casă pe fereastră. Copiii de vârsta mea ne adunam la demisol și ne jucam "de-a doctorul cu chiloții jos". Foarte aproape de vila noastră era o mare groapă de gunoaie unde-și avea corturile o șatră de țigani. Mai era și un liceu. Azi se numește "C. A. Rosetti". Când ajungeam până la el (vreo cincizeci de metri de casă) îmi bătea inima de îndepărtare și teamă. Acolo m-am speriat o dată îngrozitor de un fluture și am fugit acasă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
blugi. Acum nu mi se mai zice în nici un fel. Când ieși din bloc, dacă o iei la stânga, intri în țigănie. Nada Florilor e împărțită strict în două: jumătate românească, jumătate țigănească. De la prima intersecție încolo nu mai sânt decât țigani. Viața lor are loc în aer liber. Toți sânt afară serile. Stau în fund pe treptele blocurilor și vorbesc la nesfârșit. La fiecare scară de bloc câte o țigancă vinde semințe. Fetele tinere, în papuci, fardate și cu părul 32
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lor, prin ferestre. Mai toate tavanele sânt cu țurțuri lungi de mai bine de-o palmă, ca-n peșteri. Răpirea din serai sau Cina cea de taină nu lipsesc de pe pereți. Pe rafturile bibliotecilor stau casetofoane enorme, cu beculețe colorate. Țiganii noștri, din Nada Florilor, nu sânt deloc agresivi. Firește, în miez de noapte izbucnesc scandaluri îngrozitoare sau alteori casetofoanele sânt date la maximum. De necunoscuți sau trecători, însă, nu se leagă. Băieții se adună în găști și beau bere din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înfiorat: cum aveam să locuiesc acolo? Și deodată toată mândria mea de a fi reușit să-mi cumpăr casa doar din bani câștigați de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în tristețea aceea. După vreo doi ani au venit țiganii și și-au întins rufele, ca niște drapele, prin balcoanele mâncate de rugină. Au stat o vreme așa, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pereți, până cineva s-a-ndurat să revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tonete cu ziare, detergenți și fructe. Aproape de șosea, Circa 7 de poliție te întîmpină prietenoasă, cu nelipsita dubită în față și cu panoul cu poze de delincvenți. Am stat de multe ori să mă uit pe pozele astea proaste, cu țigani hidoși detașîndu-se pe un fond ca de lapte, ținând în mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâșii de hârtie dactilografiate la mașina mecanică, scrie, într-un stil agreabil, ce-au făcut băieții și cât au luat pentru asta. Când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
frigidere Fram, sticle jegoase, robineți ruginiți, ziare folosite rușinos... Muște verzi bâzâiau, zburând cu o viteză de necrezut, peste putoarea dulceagă a locurilor... O căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna sticle de pe maidan în poala șorțului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat de parcă aș fi pierdut șansa vieții mele. îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Trebuie să lași și cartea și să-ți continui lungile drumuri prin orașul carbonizat uitîndu-te doar, prostit, pe geam, la casele-n ruină de pe Panduri, la magazinele de covoare cu marfa înșirată pe garduri, la buticurile de gresie neagră, la țiganii sprijinind, pe vine, gardurile de beton armat. Cobori într-o stație, izbit de un front de vânt fierbinte, și instantaneu tricoul ți se face fleașcă. Așteptând un alt mijloc de transport, cumperi de la o tarabă mai multe reviste literare și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îmi spunea de fapt, prin aceasta, afabil, editorul. Rămâi în ghetoul tău. Exprimă-ți bucățica ta de istorie (Sud-)Est-europeană. Scrie despre Securitatea ta, despre Ceaușescu al tău, despre Casa ta a Poporului. Despre câinii tăi, copiii tăi de pe străzi, țiganii tăi. Mîndrește-te cu disidența ta din perioada comunistă. Lasă-ne pe noi să scriem despre dragoste, moarte, fericire, agonie și extaz. Lasă-ne pe noi să facem avangardă, să inovăm, să respirăm normalitate culturală. Singura ta șansă e să exprimi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
religioasă, culturală și morală. O conștiință paranoică s-a dezvoltat din acest narcisism inițial, apărând astfel imaginea statului național înconjurat de dușmani. Șovinismul și suspiciunea au devenit atitudinile obișnuite față de Celălalt, identificat acum cu Străinul de neam, fie el interior (țiganul, evreul), fie exterior. Exemplul naționalismului român va fi, poate, relevant în acest context. 229 Câțiva cronicari din perioada medievală au descoperit primii originea romană a poporului român, însă momentul semnificativ în această privință 1-a constituit trecerea unor intelectuali ardeleni
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
naționaliste, românii au intrat în lumea liberă, după 1989, cu un ego hipertrofiat, care s-a confruntat brusc și catastrofal cu realitatea, provocând perplexitate, frustrare, ură de sine și mai ales de ceilalți. De-aici confruntarea cu "dușmanul intern" (maghiarul, țiganul și chiar evreul, în ciuda dispariției aproape cu desăvîr-șire a sa din spațiul romînesc) și spiritul de multe ori antioccidental în politica externă. Evenimentele de la Tîr-gu-Mureș, de imediat după revoluție, ce au opus maghiarii și românii din Ardeal, ar fi putut
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
literă a alfabetului și au scris câte un articol despre un cuvânt legat de noțiunea de libertate, care să înceapă cu litera respectivă. trăiau de câțiva ani, fără apă curentă, fără electricitate, fără minime condiții de igienă, vreo sută de țigani, printre rufe atârnate la soare și gunoaie menajere. Vorbind însuflețit de parcă ar fi comentat un meci de fotbal, crainica ne spune că singurul mijloc de trai al acestor oameni este colectarea fierului vechi cu ajutorul unor căruțe trase de cai. Acum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]