7,946 matches
-
cu corabia pe mare, marinarii, și toți cei ce cîștigă din mare stăteau departe; 18. și, cînd au văzut fumul arderii ei, strigau: "Care cetate era ca cetatea cea mare?" 19. Și își aruncau țărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, țipau și ziceau: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!" 20. "Bucură-te de ea, cerule! Bucurați-vă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
așa cum avem noi? Nu” “A avut și el altele. Destule. Poate mai teribile...” “O fi avut. Da’, când voia să iasă la trebă - ieșea, când nu - țuști pe cuptor! Așa, mai zic și eu, trăiești 500 de ani! Dar nu țipă nimeni la tine, nu te terorizează nimeni. Și măcar de-ai încasa toată papara asta de la cineva care să-ți servească drept exemplu demn de urmat. Da’ de unde! Exact omu’ care nvârte cele mai mari afaceri vine și-ți face
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
deschizând poarta maică-sii. "Dar coana moașă, unde-i?" "Păi, acasă cred" " Zicea că pleacă la tine, la oraș" " Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au sărit în ajutor au putut vedea jos, pe dușumeaua unei camere, zăcând, cadavrul moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile, fusese sortită să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vrut. Dar în contact cu aerul, cuvintele se transformă în zburătoare. După două săptămâni, Mark se ridică în capul oaselor și gemu. Karin era la căpătâiul lui, la un metru de fața lui. El se aplecă de mijloc, iar ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o jumătate de secundă prea târziu. Mingea improvizată îi ricoșa de pe piept, de pe față și din mâinile țepene. Și fiecare lovitură umilitoare avea ca efect un sunet care nu putea fi decât un râs gros. Lui Karin îi venea să țipe, îi venea să bată din palme de fericire. La plecare, pe coridor, le mulțumi prietenilor fratelui ei. Ce mai conta? Partea din ea care supraviețuise era dincolo de mândrie. Rupp o opri cu un gest. — Deocamdată e tot aici. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie și numai pentru o după-amiază. Se simțea la fel cum se simțise la zece ani, când se întorsese acasă după o seară de vară de jucat de-a v-ați ascunselea și își dăduse seama, abia când mama sa țipase la ea, că-și lăsase frățiorul ghemuit într-un șanț de beton, așteptând să fie găsit. Abia când ajungea afară, în aerul tot mai cald, Karin înțelegea cât de aproape de colaps fusese. Dacă-l mai îngrijea o săptămână pe Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe sub apele alea liniștite. E adevărat că are un mers mișto. Dacă s-ar da Oscarul pentru mers, ea ar avea un raft plin de homunculi mici și chelioși. Vouă vă e cunoscută noțiunea de homuncul? Apoi Mark se înfurie. Țipă și nu se poate opri. Ieșiți dracului de aici. Nu vreau să mai stați aici. Îi sperie. Prietenii lui - dacă sunt într-adevăr prietenii lui - se tem de el. O țin numa-ntr-un: Ce? Ce-am făcut? Ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am făcut? Ce te-a apucat? Lăsați-mă în pace. Am de lămurit niște chestii. E în picioare, împingându-i afară din cameră, în timp ce ei încearcă să-l ia la bun-simț. Dar el s-a săturat de bun-simț. Toți trei țipă unii la alții când Barbara apare de nicăieri. Ce s-a întâmplat? întreabă ea. Și atunci el începe să împroaște. S-a săturat de toate astea. S-a săturat să fie ținut în rezervorul ăsta. S-a săturat de înșelătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O mașină dă colțul, ca din întâmplare. O rablă inconfundabilă de Corolla, cu o mare adâncitură pe ușa pasagerului. Mașina surorii lui. În sfârșit, sora lui. Ca și cum s-ar fi sculat din morți. El sare în picioare și începe să țipe. Apoi vede prin parbriz și se prăbușește iar. Nu mai suportă. Nu e Karin, ci agenta secretă-și-nu-prea care i-a luat locul. Pe scaunul din dreapta e un câine, lipit de geam, care-și înfige ghearele în geam ca să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e din nou singur, toată treaba îl face să se simtă un pic cam prost. A doua zi, după o noapte de somn, tot îl mai macină. Când Barbara vine să vadă ce mai face, îi spune. Nu trebuia să țip la câinele ăla. Nu era vina câinelui. Unii oameni s-au folosit pur și simplu de el. Karin îl târî pe Daniel pe North Line Road. Evitase locul accidentului timp de două luni, de parcă i-ar fi putut face rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răspunse la zâmbet. —Probleme, prietene? — Eu n-am nici o problemă! Tipul ăsta are toate problemele. Îngrijitoarea se întoarse spre Weber. Îl cercetă, cu o mască profesională, cu buzele încrețite abia vizibil. —Un nou vizitator? — Tipul e tot numai o problemă, țipă Mark. Uită-te la așa-zisele lui teste, dacă ai chef să te țicnești. Femeia se apropie de el și-i întinse mâna. Weber îi dădu prostește bateria de teste, de parcă ar fi fost președinta unei comisii de verificare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
obrajii. Dar datorită ei am supraviețuit în anii inițiativelor de afaceri ale tatei. Secretară dactilografă gradul III, aici, la colegiu. Cum se înțelegea Mark cu ea? —O venera pe femeia aia. De fapt, îi venera pe amândoi. Doar că uneori țipa și agita câte o armă boantă în timp ce făcea chestia asta. —Era violent? Ea dădu afară aerul. —Nu știu. Ce mai înseamnă „violent“? Era un adolescent. Apoi a fost un adolescent la douăzeci și ceva de ani. —Moștenise de la mama voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pseudosora întinde mâna spre el, dar se oprește. Mark. Scumpule. Vrei să știi cine a scris bilețelul ăla? De parcă ar învăța să citească gândurile. Putem să dăm un anunț în ziar sau o chestie din asta. Fără anunțuri! Probabil că țipă cam tare. Până și el se sperie un pic. Dar chestia e că cine a scris biletul ăla știe, poate, și ce s-a întâmplat cu sora lui. Și dacă cei care au pus mâna pe sora lui îl prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i strângă mâna. Mulțimea se revărsa din sălile de conferințe, șușotind și râzând, etalându-se, fălindu-se, lăudând și criticând, îmbulzindu-se, formând facțiuni, provocând dispute, punând la cale demolări. Urmări un bărbat și o femeie de vârstă mijlocie care țipară, când se văzură, se îmbrățișară și începură să flecărească pe două voci. Se aștepta să-i vadă curățându-se reciproc de păduchi pe care să-i mănânce. Psihologii evoluționiști aveau măcar acest drept. Creaturile străvechi încă ne locuiau și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își scoase centura de siguranță. Asta n-ar fi trebuit s-o sperie. Ba dimpotrivă: Mark cel de dinainte nu purta niciodată centură. Și iată-l redevenind normal, având din nou încredere în ea. Dar ea intră în panică. —Mark, țipă ea. Pune-ți centura. Se întinse să-l ajute, iar el o lovi peste mână. Tremurând, Karin opri mașina pe banda suplimentară și întunecoasă a autostrăzii 30. Refuză să meargă mai departe până când nu-și punea centura. El părea dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu-și picioarele într-o tufă de ciulini. Se aplecă și apucă hârtia, fornăind. Se întoarse spre el, triumfătoare. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simplu vine spre mine, tot numai un zâmbet, și zice: „Tu ești cu ăia de vor să salveze păsările alea nenorocite, nu-i așa? Ai idee câte pagube fac păsările alea?“. Iuțesc pasul, ca să evit scandalul, iar el începe să țipe: „Americanilor le-a luat sute de ani să facă niște ferme frumoase din mlaștinile astea. Și voi vreți să le faceți la loc mlaștini. Eu zic să te ferești. Fii cu ochii-n patru. E în interesul tău“. Îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în preriile estice din Colorado. În zori, în timp ce colindă câmpurile, așteptând ca pământul să se încălzească și ca aerul să se ridice, spațiul din jurul puiului de cocor explodează. Tatăl lui e lovit. Își vede tatăl spulberat, alături, pe pământ. Păsările țipă în aerul zdruncinat, celulele creierului lor pompând panică. Și acest haos lasă o urmă permanentă, care nu va fi uitată niciodată: deschiderea sezonului de vânătoare. Când lumea își revine iar din izbucnirea sângeroasă, tânăra pasăre își găsește mama. O aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine. Se întorc pe Route 40, chiar înainte de bifurcația spre Odessa, când un cerb mare iese dintr-un crâng și le sare în față, pe șosea. Vine glonț spre mașină, o rachetă trasă spre capotă. Nici măcar n-au timp să țipe. Dar exact când animalul ajunge lângă ei, Rupp intră într-un derapaj care-i trece de două ori peste linia continuă și înapoi. Cerbul se oprește năuc pe banda suplimentară îndepărtată. Era atât de convins c-o să moară, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa ceva. Polițaiul dă din mâini ca un dirijor, arătând ce și unde s-a întâmplat, dar e total aiurea. Total fals. Mark îi spune, poate un pic cam strident. Tracey îi ordonă să tacă din gură. Începe și el să țipe la ea: cum dracu’ o să recunoască locul persoana care l-a găsit și cum o să iasă-n față, dacă emisiunea nu arată nici măcar locul care trebuie? Acuma, se uită toți la el de parc-ar fi scăpat de la nebuni. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea decât avusese vreodată fratele ei. În câteva minute, ajungeau pe teren minat, apoi rămâneau acolo, învârtindu-se braț la braț, un întreg număr de dans liber. Fiecare simțea nevoia să-l înfrângă pe celălalt - inutil, dar irezistibil. Prefera să țipe îngrozită la ideile scandaloase ale lui Karsh decât să murmure aprobator la cele evlavioase ale lui Daniel. Robert cunoștea acel adevăr la care Daniel n-avea să ajungă niciodată, cât va trăi: iubim doar ceea ce ne reflectă pe noi înșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl judecă fără milă tot drumul. Dacă ajungi primul la stop, trebuie să treci primul. Nu să stai acolo și să le faci altora semn să treacă. —E un simplu gest de politețe, spuse el. Dacă toată lumea... Nu e politețe, țipă ea. Pur și simplu le fuți creierii tuturor. El dădu înapoi. Evident. Asta era maximum din partea lui în materie de cruzime, ceea ce o făcu să se simtă rușinată. Când ajunseră la dezbatere, era deja spăsită. Îl luă de braț, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Într-o seară, David s-a întors acasă cu trei ore mai târziu decât obișnuia. Soția lui era înnebunită. Se întorsese pe jos de la birou, aproape douăzeci de kilometri, după ce își vânduse mașina unui coleg. Bolnavă de spaimă, soția a țipat la el. El i-a explicat că mașinile erau dăunătoare pentru mediu. Putea să meargă la serviciu cu bicicleta și să economisească enorm de mulți bani, pe care să-i pună deoparte pentru educația copiilor. Soția sa a bănuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
concurența?“ „Cel mai mare scor?“ Ea clatină din cap, tremurând. Oribile, zice ea. Nici nu pot. Nu pot. Oh, zice Mark. Chestia cu fistingul. Mda, de alea știam. Și când mama, șocată, vine să i le arate și începe să țipe, el stă acolo și zice că nu le-a văzut în viața lui. Habar n-are cum au ajuns acolo. Le-or fi lăsat foștii proprietari. Casete video! Când ne-am mutat noi în casa asta, casetele video nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Mark și să-l facă să înceteze. Vecina de alături, o operatoare de baze de date pensionată, care servea prânzul persoanelor fără adăpost la Kearney Catholic, deschise geamul și amenință că le dă foc. Cei doi bărbați continuară să țipe unul la altul, Mark cerând explicații, iar Rupp cerând să fie lăsat înăuntru, la adăpost de frig. —Gus, deschide-n pizda mă-tii ușa. N-am timp de așa ceva. Am fost mobilizat. Serviciu activ. Poimâine mă duc la Fort Riley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]