6,958 matches
-
aer, pe drumul fără obstacol, drept, interminabil. în mișcarea ușoară a trăsurii Elena se lăsă strămutată nesimțit spre Marcian. Pe când un spațiu gol rămînca pe perinile de căprioară, ea era mereu mai alăturată de el. în "capa" de blană subțire, așternută în automobil ca să o acopere la nevoie, sta acum refugiată într-un fald călduț, care apăsa umărul lui Marcian, neclintit. Pe șosea fu vidul unei văi mici, ca o uncia; apoi respirația verticală, scurtă, a unei eline. Elena, în voia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau un laptop doar al lui. Multe își mai dorea Dumitrel! Bunica se uita la el și ofta, gândindu-se că nepoțelul ei se bucură doar de daruri și că devenise din ce în ce mai pretențios, mai materialist. O umbră de tristețe se așternu pe chipul bunicii, apoi, privind spre Cer, mumură câteva cuvinte și lăsă să cadă o lacrimă. Îl luă pe Dumitrel de mână și se duse în grădina plină de roadele toamnei: porumb, cartofi, sfeclă, mere, pere. Câțiva butuci de vie
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și ochelarii. În acele clipe, Cristinel și-a dat seama că uitase să spună ce își dorește. Moșul se oprise din împărțit daruri, iar Cristinel hotărî să se bucure pentru ceea ce au primit ai lui. Totuși, parcă o umbră se așternea pe chip. Când era gata, gata să plângă, moșul darnic scoase din săculeț o mașinuță mare cu telecomandă. Fața lui Cristinel se însenină, deși știa că nu e pentru el, că doar nu scrisese, dar moșul se îndreptă spre el
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
îți știe cele mai arzătoare dorințe și cele mai tainice vise și, la timpul hotărât de El, toate le va împlini, aducându-ne bucurii mult mai mari decât ne-am putea face noi înșine. Pe genunchii lui Iisus Seara se așterne lin ca o fulguire de albăstrele și toporași. Luminițele cerului se aprind una câtea una, trimițând zâmbete de lumină către pământ. Andrei și-a isprăvit joaca pe afară de câteva clipe și acum se bucură de camera lui primitoare! Pe rafturile
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și reviste a reușit să facă un lucru extraordinar de bun prin aceea că pune la dispoziția noastră un material atât de vast și de cuprinzător, care altfel ar fi rămas înmormântat în arhive și peste el s-ar fi așternut un și mai gros și greu „colb” al uitării. - prof. Alexandru Mânăstireanu; „Îndrăgostit de arhive, Ion N.Oprea selectează din uriașul izvor de informații, cu o cumpănită migală.” - Lucian Vasiliu; „Cartea Dvs deschide minții noi ferestre de gândire și căutare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
ne alimenteze peste veacuri spiritul de stăpân în jurul arcului carpatic. Dictonului „De unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm”, Ion Muscalul, prin opera sa vastă, de inspirație istorică, îi răspunde din documente cu înfățișarea unor timpuri-plămadă, cu exponenții lor, și așterne pe hârtie fapte mărețe de domni și domnițe, de sfetnici și căpitani de oaste, mulți dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță că, pe canavaua acestui superb alb al albului pur se așterne cel mai realist și mai întunecat tablou al unei lumi de care ne-am despărțit fără regrete și trebuie să veghem ca istoria să nu se mai repete. Lucru important e că această cruntă realitate este înfățișată la 4 dec
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să ne întâlnim Dincolo, când Creatorul mă va chema la El. Numai El știe când va fi acea zi! După ce urna a fost încorporată într-o nișă la căpătâiul părinților săi, s-a tras țărâna peste lespede și s-a așternut un substanțial covor floral multicolor. Flori multe din partea celor care l-au iubit, îl vor iubi și în inima cărora va rămâne veșnic pentru bunătatea și sufletul lui care a vibrat puternic din dragostea lui nețărmurită pentru cei care l-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
termenii lui Marin Preda, iar ceea ce merită subliniat este perseverența scriitorului, obstinația lui întru literatură. Nu putem măsura doza de voință și doza de vocație ce intră în structura intimă a creatorului. Autorul nostru scrie neobosit, la fel cum respiră, așterne pagini după pagini,în ritmul și în curgerea inexorabilă a vieții. Prozele scurte de acum nu ies din tiparele epico-stilistice consacrate anterior, oferind cititorului răbdător ‚’’felii de viață’’,’’flash-uri’’ caleidoscopice,întâmplări vesele, triste, grotești, tragice, absurde, stupide, terifiante, toate
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
malul apei. În marginea pădurii. Apa și pădureaînfrumusețând, acel meleag, ca ceva cu totul sărbătoresc. Prima a venit, la locul ales, Veghea. Îmbrăcată sobru. În același timp, destul de picant. Și de apetisant. Cu un cerșaf,înflorat, sub braț. L-a așternut pe iarbă. S-a dezbrăcat, rămânând, nici cu chiloții pe ea, și s-a întins, cu fața în sus,între cele două bucăți de cearșaf: una dedesupt, alta deasupra. La scurtă vreme a sosit și Dan. Cucu, a făcut, ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să rămână în istorie. Adică? Să organizăm o petrecere, o masă de adio, pe cinste. Să vedem cum și în ce condiții. Să vedem. După ce au ascultat planul inițiatorilor, au ridicat mâinile sus, a aprobare. În noaptea careîncepuse a se așterne, peste omenire, mica lor trupă a trecut la fapte. Nu tare departe, se găsea un baraj: Soleasca. Ticsit cu pește. De acolo, zilnic, de o bună bucată de vreme, cine eraîndreptățit să facă lucrul ăsta, scotea zeci de tone de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fost" - aș parafraza pe Nicolae Iorga, care își intitula memoriile astfel - dupa ce am parcurs ,,Memoriile mele" scrise de catre Ioan Costache Enache, întrun ajun de existență pământeană. Și aș vrea să subliniez tenacitatea acestui veteran care a fost capabil să aștearnă 350 de pagini A4, cu o grafie aruncată din condei în multiple rotocoale și îmbinări artistice de consoane și vocale, inimitabile, așa cum am întâlnit prin Arhivele Statului pe documente caligrafiate chirilic sau latin, lăsate prin hronici de cronicarii vremurilor sau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
deșert sau vreun semn că o ființă omenească ar fi trecut, înaintea lor, pe-acolo. Într-o noapte, pe la începutul lui octombrie, "vîntul din sud" devine, brusc, șovăielnic, abia tîrîndu-se printre platanii de pe strada Cămătarilor, după care se oprește. Se așterne o liniște nefirească, atmosfera se limpezește și, curând, apar pe cer stelele, curate, strălucitoare, ca desenate cu mâna. De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate. Asybariții deschid larg ferestrele, ca să intre în case aer proaspăt. Acea minunată pace
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie, după aceea fugeam imediat la bibliotecă. Restituiam cărțile citite și luam altă provizie. Întors acasă, mă închideam în cameră și mă așterneam pe lectură. Dacă promisiunile unui titlu nu se confirmau, luam altă carte, căci "prada" era în fiecare zi consistentă, iar lăcomia mea nu se împiedica în "prejudecăți". Îmi lipsea o scară limpede a valorilor, ceea ce m-a ajutat să rătăcesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și ea, care se deștepta Întotdeauna retrăind pentru o clipă cele petrecute În ajun, răspundea printr-un zîmbet adresat, peste masa unui club de noapte, bărbatului care-i mîngîia mîna. Julius Îi atingea din nou brațul: Susan se răsucea În așternut Întorcîndu-i spatele și ascunzîndu-și fața În pernă ca să adoarmă la loc, fiindcă timp de o clipă avusese impresia că abia s-a Întors acasă, obosită de atîta dans și nu voia altceva decît să se culce. „Mămico“, Îi spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
colegiu grozav cu călugărițe din America de Nord, o să tragă altădată la măsea, nu acum cînd trebuia să facă poze la școală. Del Castillo Își lăsă baltă prietenii, Îi lăsă la birt, clătindu-și gîtlejul după beția din ajun, scuipînd pe rumegușul așternut pe jos chiar În dimineața aceea și o luă spre școală pătruns de importanța misiunii sale. Și acum maica stareță Îl prezenta copiilor ca În fiecare an, domnul Delcastilo și toți În cor: bună ziua, domnule Del Castillo și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grupuri se afla un tânăr înalt, grațios, diferit de toți cei din încăpere. Ei aveau barbă. El era proaspăt ras. A văzut-o și a încetat să asculte ceea ce spunea unul din însoțitorii săi, atât de vizibil că s-a așternut tăcerea. Tăcerea vorbea de la sine grupului. După mai bine de un minut, bărbații din camera plină s-au întors spre ea, privind-o fix, așteptându-și comandantul să vorbească. Și Lydia aștepta, examinându-l rapid. Czinczar nu era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
se prefacă a nu da atenție acestui fapt. - În schimb - spuse ea - te va plăti în metale prețioase și bijuterii, la un preț rezonabil, pe care să-l indici chiar tu. După ce termină, respiră adânc. Pe chipul conducătorului barbar se așternu o expresie gânditoare. - Am auzit - spuse -, de experiențele lordului Clane cu așa-numitele - ezită - metale ale zeului din Linn. Povești foarte curioase, câteva dintre ele; și îndată ce mă voi fi eliberat de sarcinile militare, intenționez să examinez acest laborator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Czinczar trimise un mesager la Meewan. La trei jumătate Meewan veni rânjind cu gura până la urechi. Era urmat de sclavul linnean care purta lectica. În scaun, legat de mâini și de picioare, se afla lordul conducător al Linn-ului. S-a așternut o liniște deplină în momentul în care sclavii au pus jos lectica apoi s-au retras. Clane îl cercetă pe conducătorul barbar cu un interes vădit. Opinia lui lady Lydia, despre barbar, îl impresionă mai mult decât i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. A doua
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol hevel“ („Deșertăciunea deșertă ciu nilor și totul e deșertăciune“), și-apoi peste toate s-a așternut tăcerea. Întâlnire la Torino Cum am avut întotdeauna un puternic senti ment de predes tinare, nu prea pot crede în întâm plare, mai ales când viața cam depășește măsura în privința coincidențelor. Ne-apucă râsul când, în melodramele de altădată și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul de fantezii erotice, dar nu și din astea. Dacă-aș fi găsit în așternut o femeie de cauciuc în locul oiței năzdrăvane, poate că, mai știi... Dar n-o mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea pe poeții irlandezi care urmau să ne traducă poemele în limba lor, niște băieți care-aveau să se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
strecor în bucătărie. Cel puțin acolo nu mai aud ceasul. Numai sfârâitul intermitent al țigării. Și poți simți fumul relaxant care-ți învăluie gândurile, asemeni unui narcotic. Iar toate lucrurile neplăcute sunt acum departe, între ele și mine s-a așternut un zid impenetrabil. Nu-mi mai dau seama dacă, atâtea și atâtea întâmplări s-au petrecut aevea, ori le-am citit undeva, le-am văzut pe vreo scenă sau pe vreun ecran, nu mai știu. Încerc, totuși, să fac un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Tovarășe profesor, m-am încurcat la un lucru care, cred, nu știu de ce, că-i totuși foarte simplu, dar nu pot să ies din impas” “Arată-ne despre ce e vorba, Negrescule” Elevul iese din bancă și, ajuns la tablă, așterne pe sticla mată tot ceea ce avea notat în caiet în legătură cu exercițiul care îi dăduse atâta bătaie de cap. Profesorul urmărește cu atenție. “Ei, ce părere are clasa?” Câteva mâini se ridică din mulțime însă, aproape în același timp, un zgomot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]