9,323 matches
-
vrăjitoarelor abile în escrocherii rămase nesancționate chiar și atunci când se pierd nu numai averi, ci și vieți omenești. Apropiate de aceste practici sunt sfaturile unor astroloage pricepute în stabilirea profilurilor spirituale ale unor politicieni, în lansarea unor profeții politice care accentuează uneori isterizările oamenilor. Sunt deturnări ale unor vechi practici ezoterice, care trebuie adresate cu mai multă grijă publicului puțin informat în aceste domenii. Încheirea realizată de Berlin este surprinzătoare, pentru că se referă la "scopurile pozitive, individuale și colective, de o
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și mai hotărâți dominația politico- socială și exploatarea economică exercitată de Occidentul latin, și să-și apere identitatea lor culturală prin Biserica ortodoxă coabitând cu statul. (14, pp. 135-137) Autorii francezi insistau a fi considerate două fenomene combinate care au accentuat separarea Vestului de Est, și anume: (1) cucerirea și jefuirea Constantinopolului în anul 1204 de către armatele cruciadei a IV-a. La recucerirea marelui oraș în 1261, pentru că foștii locuitori au găsit transformate în ruine palatele și locuințele bine clădite, iar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
părțile sale să-și descopere calea spre găsirea unicității sale?". (14, p. 375) Evident înclinați către ultima posibilitate, așa cum remarca și prefațatorul cărții, R. Rémond, "una din lecțiile acestei istorii e faptul că diferențele au mai curând tendința să se accentueze decât să dispară, cu remarcabile excepții care arată că nimic nu e definitiv încheiat, nici într-un sens, nici în celălalt; să ne gândim la Spania sau la Coreea de Sud". (14, p. 8) Americanul S. Huntington nu era prea departe de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
această provincie românească veche. Ideea (și imaginea grotescă de spânzurare simbolică a eroului pașoptist Avram Iancu (1824-1872) luni 14.03.2011 în centrul orașului Miercurea Ciuc de către un secui extremist) a revenit pe 15.03.2011. Astfel de atitudini provocatoare se accentuează când se mai adaugă și cererile unor "români" pentru trecerea la autoguvernarea întregii Transilvanii, pe motiv că ar exista prea mari frustrări în repartizarea fondurilor de la "centru". La opinia lui Dahrendorf că " Ideea autodeterminării naționale este tentantă pentru cei ce
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
S-a micșorat cu o treime prin dictatele din anul 1940, apoi a efectuat experimentul comunist poluant, impus între 1944-1989 de rușii sovietizați. În cei aproape 25 de ani de nouă democrație, poluarea naturii și a spiritului uman s-a accentuat. După 1989, România reformată în chip capitalist a fost văduvită de șase insule marine. A reluat cu greu drumul spre democrație prin lanțurile de anomalii ale vieții interne. Între 1991-2009 a încercat să corecteze relațiile din nord și din sud
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dinafară nu mai au ochi să privească la semenii lor, fără "norocul" de a poseda bolizii gonind nebunește pe șosele ori ocupând sfidător trotuarele înțesate. Ca și "majoritarii", "minoritățile" nu se mai ajută între ele ca altădată fiindcă s-au accentuat diferențele pe noile criterii de averi în bani, aur, mașini, locuințe cu înfățișări epatante, plus înfumurările stupide de a fi "posesori". Spre deosebire de alte regiuni ale globului, în care țările în curs de modernizare duc războaie fratricide între clanuri incitate de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sub un acut simț al istoriei și al conflictului social. De fapt, experiența urbană la aceste din urmă personaje este rezultatul unui joc privat de inocența copilului, iar rememorarea copilăriei berlineze are pentru Benjamin rolul de a asuma și a accentua această pierdere. Regăsim în Copilărie berlineză..., fragmentare, gesturile esențiale ale experienței urbane pe care am încercat s-o descriu până în acest moment: gestul critic al ieșirii de sub dominația mamei (și a cartierului burghez care întregea această dominație); gestul recuperator al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atitudinea solemn-statuară a omului în giulgiu, noul locuitor al Insulei morților, la verticalitatea chiparoșilor asemeni coloanelor unui templu. Nu există nicio pasăre, niciun semn de viață în acest peisaj mai degrabă mental decât real. Böcklin "construiește" o arhitectonică sepulcrală, necropolitană, accentuând construcția pe verticală a tabloului, la care se adaugă un efect de focalizare pe care circul funerar îl amplifică. Însăși toposul insular induce această centralizare expusă în tablou. Silueta înveșmântată în alb, printr-o simetrie de factură speculară, se regăsește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sălbatică, un aer de visare și reținută melancolie. Pictura reflectă o profundă interiorizare, a cărei dimensiune este recuperabilă din atitudinea și expresia concentrată a personajelor absorbite de farmecul muzicii. Paula Constantinescu detectează un reflex literar al picturii germane, menit a accentua aici o sensibilitate simbolistă, cu toate că pictorul nu asumă direct reprezentarea unui anumit episod literar, preferând vagul unui simbolism difuz. "În încercarea sa de a crea un stil original se află o reminiscență a acelui spirit literar al picturii germane, preocupată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
roz și albe, pe care par să o poarte în zborul lor. În ciuda interpretării personale pe care pictorul o dă motivelor renascentiste, exuberanța rococoului nu este stinsă, fiind topită într-un elan senzual specific Jugendstilului pe care culorile vii îl accentuează. Însă acolo unde rezonează o sensibilitate simbolistă sunt schițele celor opt panouri decorative pictate în ulei pe carton și expuse cu ocazia expoziției din 31 mai 1925. Tematica este concepută ca un ciclu al anotimpurilor, și, în ciuda dispunerii lor non-narative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un albastru fluid al nemărginirii. Părul îndrăgostiților este auriu, marcă a contaminării simbolismului cu Art Nouveau-ul în diversele sale ipostaze, probabil secesionist-germană în cazul de față. Alături de părul auriu, care pare să traseze o a doua ramă a tabloului, perlele accentuează caracterul decorativ, dar și natura acvatică a reveriei. Corpurile celor două ființe par translucide, împrumutând culoarea neverosimilă a fundalului, culoare a visului care imprimă chipurilor starea de transă. Se poate decela totuși o influență a lui Franz von Stück în ce privește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trebui să se afle pensula, se află o țigară. Mâna pictorului dezvăluie gestul delicat, dar și un început de crispare, privirea are însă o fixitate stranie, accentuată de jocul dintre lumină și umbră, și de perdeaua de fum violaceu care accentuează prin contrast aspectul spectral al acestui chip aflat parcă sub impresia unei viziuni. Similitudinea provine din acest joc între postura mondenă, voit degajată și un fond axios, decelabil în privirea ambilor artiști. De fapt, cu Autoportretul din 1905 (ulei), chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o tânără cu un chip emaciat care, cu ochii închiși, semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez Biegas Boleslaw cu Chopin (1902), Marșul funerar al lui Chopin (1902), Spirit posedat (1902), Lumea (1902), Tragedia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflexive, de orizont melancolic, ca în cele două statuete, Pe gânduri și Femeie pe gânduri. Diferența dintre ele este nu numai sesizabilă, ci și relevantă pentru traseul pe care-l ia arta simbolistă la Storck. Prima proiectează în grația feminină, accentuând poziția șoldului pentru a marca curba voluptuoasă a coapsei, reflecția ca expresie a unei dorințe mâinile sunt împreunate ca pentru o rugăciune care, extrasă contextului religios, devine rugăminte pe când în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rugăciune care, extrasă contextului religios, devine rugăminte pe când în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu o notă meditativă. Sculptorul explorează stările difuze de tristețe, nostalgie, remușcare, accentuând însă liniile nudului, ca în Întristare (Chagrin), Pocăința, Femeie plângând sau Proiect de monument funerar (Amintiri triste), unde chipul femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În același timp, podoaba capilară susține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu numai mitologic, ci și ca atmosferă, o atmosferă pe care sensibilitatea simbolistă o conferă acestor lucrări în care imaginația artistului s-a transformat într-o obsesie. În acest desen, himerele au chipuri de femeie litificate în grimasă, părul flamboiant accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii expuși privirii, nu sunt înfățișați în exercițiul alăptării, ci pentru a accentua senzualitatea femeii. Figură maternală coruptă, Madona a devenit Veneră, iar Munch aplică după un cod decadent inversiunea malefică, acel "de-a-ndoaselea" pe care Gilbert Durand în Arte și arhetipuri îl înregistra printre mitemele decadente, făcând să apară în chiar datele unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și lume. Tot în fundal, departe, pe niște stânci se află Castelul de la Elsinore, reperul "social" al unei identități care s-a dizolvat între timp. Florile care cresc la picioarele Ofeliei și îi conferă un plus de transparență și lilialitate, accentuând însă și o dematerializare a sa, potențată de albul fantomatic al rochiei. Albul este întrebuințat și de Whistler în același sens al epurării figurilor sale de corporalitate, a spectralizării lor. Florile par să se imprime în țesătura rochiei care devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un umăr de pe care un șal a alunecat în mod oportun. Ca și tabloul anterior, Visând înscrie prin titlu tema. Chipul unei fete văzut din profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tulburătoare a unei creații care originează într-o imensă suferință. De la Orfeu și Euridice (1910) al lui Maurice Denis la Orfeu și Euridice (1922) al lui Charles Ricketts, tratarea în cheie simbolistă a temei, de la aspectele accentuat decorativiste la cele accentuat tragice, seducția pe care o exercită personajul depășește cu mult intervalul în care simbolismul se bucura de popularitate. Simbolismul în artele plastice cunoaște o metamorfoză în scurta etapă a orfismului sau cubismului orfic în pictura franceză, între finele lui 1911
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cheia sensibilității simboliste, unde fiecare element tinde să se transforme într-un simbol. Într-un alt tablou intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind solemn misterii, doar că Loghi accentuează feminitatea volatilă a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind solemn misterii, doar că Loghi accentuează feminitatea volatilă a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea intens roșcată a părului. Pictorul realizează și o deschidere inițiatică spre balcanismul estetic încărcat de aburul mitologic al melting-pot-ului oriental, abur prizat pentru efectul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dincolo de improbabilele rătăciri-tatonări artistice ale pictorului. Am putea spune că perioada decadento-simbolistă constituie un răgaz mai degrabă fericit lăsat pictorului. Adevărata criză legată de ruinarea rapidă a sănătății sale îl surprinde în această etapă, iar acuitatea pictorului pare să se accentueze, urmând noi linii de forță, care păstrează pe alocuri amprenta decadent-simbolistă a etapei anterioare. Într-adevăr, criza se va declanșa în 1901, când Luchian aproape paralizează. Critici mai puțin intrasigenți precum Valentin Ciucă și Paul Constantin încearcă să creeze o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei, iar ultima se sprijină de spatele celei de-a doua într-o atitudine meditativă, cu o mână dusă la frunte. Avem, prin intermediul acestor trei femei îmbrăcate aproape la fel, trei atitudini: rugăciunea, suferința sau priveghiul și meditația. Pentru a accentua tensiunea gesturilor, pictorul a plasat acest grup într-un peisaj arid, stâncos, unde în fundalul cel mai îndepărtat se poate vedea marea, contribuind astfel la izolarea în atemporal a acestor gesturi-atitudini a căror semnificație este eliberată astfel de imediatul contingențelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei, dimensiune pe care, spre exemplu, Gustave Moreau o accentuează în tabloul său intitulat Apariția. În acest tablou, cu un gest care somează meduzant orientarea privirii, Salomeea fixează apariția capului tranșat al sfântului, suspendat ca un glob iradiant în sala imensă a palatului lui Irod. La rândul său, Vermont scoate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]