7,862 matches
-
rostogoli de câteva ori și se pomeni nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul lui spre izvorul lor fascinant de adânc... când ceva de neînțeles i-l smulse, cu tot cu malteză, din fața botului. ― Hai, tuleo, potaie! Aici ți-ai găsit să dormi? Cară-te până nu-ți dau una! Ai înțeles? Bichon încă nu se eliberase de efectul alchimic al acelor umori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Mark Twain: ridurile nu fac decât să indice locurile unde s-a zâmbit. Dar Julia nu zâmbea. Nici pe departe. N-a mai spus nimic, însă înăuntru clocotea. Julia era o femeie splendidă, numai că, asemenea multor frumuseți, în adâncul sufletului era teribil de nesigură pe ea. Pentru Julia, felul în care arăta era aproape totul și gândul că frumusețea i s-ar putea ofili, chiar și numai un pic, o umplea de teamă. Ușile liftului s-au deschis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona nu pricepea de ce David se blama singur și, în orice alte circumstanțe, ar fi încercat să-i bage mințile-n cap, dar de-acum știa răspunsurile pe care le-ar fi primit, chiar dinainte să mai rostească întrebările. În adâncul sufletului, David își spunea că, dacă el n-ar fi plecat de-acasă, Jake n-ar mai fi luat-o razna, iar Fiona știa că nu putea să spună sau să facă nimic ca să schimbe situația respectivă. Știa asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
civilă, urmată de o cină la restaurant cu familia și câțiva prieteni, dar Nick îi răspunsese că voia să aștepte până când își puteau permite ceva un pic mai deosebit. Susan îi acceptase punctul de vedere cu un zâmbet, deși, în adâncul sufletului, își dădea seama că reținerea lui Nick ținea de mai mult decât ceea ce-i spusese ei. Mai exact, ținea de posibila reacție a lui Jenny la vestea că soțul fiicei lor se însura din nou. Susan nu îl blama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atunci mă duc să-i pregătesc mâncarea Jessicăi. Ciao. Alison a închis telefonul și s-a ridicat, privindu-se în oglinda de la baie. Gândește pozitiv, gândește pozitiv, și-a repetat ea singură. O să rămâi însărcinată, o să rămâi însărcinată. Dar, în adâncul sufletului, lui Alison îi era frică. Se temea că n-o să trăiască niciodată fenomenul uluitor al nașterii, îi era teamă că n-o să-i poate oferi lui Luca un copil, îi era teamă că n-o poată ajunge din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Caitlin n-o deranja niciodată s-o las singură la petreceri. Am crezut că și tu ești la fel. A, da, Caitlin, s-a gândit Susan. Poate că tocmai de-asta m-am simțit atât de stânjenită. Pentru că, în adâncul sufletului, am știut că ea a bătut deja drumul ăsta și i-a cucerit pe toți cu inteligența și șarmul ei. Probabil că toată lumea a fost dezamăgită de muta asta cu părul nețesălat și s-a întrebat ce-a naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar la acest popor. Nord, sud, est, vest; puțuri, oaze, drumuri, munți, „pământuri pustii“, râuri de dune, întinderi stâncoase... Tot universul imensităților sahariene părea că se reflectă ca un ecou în adâncul creierului lui Gacel, fără ca el s-o știe, fără să fie pe deplin conștient de asta. Soarele îl surprinse călare pe mehari și se înălță deasupra capului său, tot mai puternic, făcând vântul să tacă, strivind pământul, potolind nisipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca să-l țină deoparte, pentru că în adâncul sufletului său continua să fie de partea targuí-ului. Se priviră pe deasupra paharelor de ceai, s-ar fi zis că fiecare ghicea ce gândea celălalt. — Dacă cineva trebuie să-l prindă, insistă sergentul, mai bine să fim noi decât Malik. De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
senzație de furie și neputință, ce-l determina să-l blesteme cu glas tare pe acel împuțit de „Fiu al Vântului“ care încerca să-și bată joc de el, și în fiecare dimineață își dădea seama că, în fond, în adâncul sufletului, se simțea mulțumit văzând că nu se înșelase în privința targuí-ului. — Trebuie să ai mult curaj ca să te hotărăști să mori de sete în loc să ajungi la pușcărie, recunoscu. Mult curaj... Și cu siguranță că a murit. Prin radio, îi ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ei, cu șaptezeci la sută din populație analfabetă și o lungă tradiție de a se supune, cele mai importante lucruri erau carisma oamenilor, capacitatea lor de a-i atrage pe ceilalți și ecoul pe care discursurile lor le trezeau în adâncul inimilor. Și din acest punct de vedere - Razman o știa - Abdul-el-Kebir avea toate șansele să câștige, pentru că, datorită chipului nobil și sincer ce inspira încredere și datorită harului său de orator, poporul sfârșea prin a-l urma unde ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mâna să-l mângâie pe față, așa cum ar fi făcut o mamă cu un copil speriat. — Gata, a trecut, spuse. Ea clătină din cap cu hotărâre. — Nu încerca să mă păcălești. Nu a trecut... Lucrurile astea nu trec. Rămân în adâncul ființei ca un glonț care nu iese. Eu o știu, pentru că mi-a murit bărbatul acum doi ani, și noaptea mâinile mele încă îl mai caută. — Ea n-a murit. Nimeni n-ar îndrăzni să-i facă rău, spuse ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-se la cadavru, apoi, cu grijă, își puse arma la loc, făcu cale întoarsă și se îndreptă spre cei de față, care nu se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi privi pe rând, încercând să citească în adâncul ochilor fiecăruia, și, în cele din urmă, hotărându-se parcă să dea la iveală ceea ce ținuse ascuns în adâncul sufletului și-l chinuia de multă vreme, spuse: — Sunteți pleava armatei noastre... Oamenii pe care i-am disprețuit întotdeauna și soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de față, care nu se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi privi pe rând, încercând să citească în adâncul ochilor fiecăruia, și, în cele din urmă, hotărându-se parcă să dea la iveală ceea ce ținuse ascuns în adâncul sufletului și-l chinuia de multă vreme, spuse: — Sunteți pleava armatei noastre... Oamenii pe care i-am disprețuit întotdeauna și soldații pe care niciodată n-aș fi vrut să-i comand... Hoți asasini, drogați și violatori... Stârvuri - făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
departe de meleagurile tale“, prezisese bătrâna Khaltoum, și nu reușea să-și închipuie nimic mai străin de meleagurile lui decât acea barieră urlătoare de spumă albă ce se înălța furioasă în fața ochilor săi, dincolo de care nu izbutea să distingă decât adâncul nopții Se așeză pe nisipul uscat, departe de bătaia valurilor, și rămase acolo, complet liniștit, rememorându-și viața și gândindu-se la soția lui, la copii și la paradisul său pierdut, lăsând ceasurile să-și urmeze drumul, în așteptarea primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca în cazul lui, de un om împotriva unei armate. Rezultatul era același: gri-gri-ul morții punea stăpânire pe o nouă victimă și o împingea, lent, spre prăpastie. Și acolo se afla el, la marginea acelei prăpăstii, resemnat să cadă în adâncul ei, dar întristat, pentru că cei ce aveau să-i descopere cadavrul într-o bună zi urmau să vadă că glonțul îi intrase pe la spate, iar el, Gacel Sayah, știuse întotdeauna să se înfrunte cu dușmanul față în față. Se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
primind cu brațele deschise ce li se dădea! Lumina mare a amiezii de mai, iar în rest ce mai conta? Le știai și le simțeai mulțumindu-se îndeobște cu puțin, chiar și cu mai puțin decât nimic, simțind probabil în adâncul lor că ce li se dă vine din altă parte decât din mâna oamenilor sau a celor care cred sau se prefac sau li se pare că le-ar schimba viața cu alegeri libere. Cele mai multe dintre ele sunt divorțate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bată pe umăr îmbărbătându-l: lasă, nu mai fi supărat, găsim noi ceva ca să... Vorbele lui Mărgărit și atingerea îl fac să sară în picioare și să-și tragă hainele pe el. Unde, cât de departe, sună un glas în adâncul lui, și cât de greu e să te apropii... O greutate, o apăsare adunată tot timpul vieții lui, hrănită de o îndoială imemorială: oare merită să te apropii de oameni? Deja o luase din loc, da, e foarte posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aveai încotro. Păi, să te străduiești să alungi duhurile rele, răul, probabil că asta făceai când umblai de chiaun prin oraș, documentându-te, luând interviuri, consemnând pentru sau buchisind pe clapele mașinii de scris ceva ca o melodie scoasă din adâncul tău, pe care s-o combini cu ce auzeai și vedeai pe străzi, la mitinguri, în săli de spectacol, la reuniuni și congrese și conferințe de presă ale partidelor; ți se băga pe gât, ba înghițeai de bună voie, știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atât de masivi Încât aproape că am auzit cum au revenit În poziție. Alt răspuns nu părea a fi considerat necesar. — Mă Întreb pe cine bănuiesc, am zis, străduindu-mă să am un ton cât mai degajat. Brian tună din adâncul pieptului doar atât: — Derek. — Vrei să spui că ei cred că a fost Derek? am Întrebat cu grijă, iar el Încuviință din cap. Cum așa? — M-au tot Întrebat dacă luase vreo ganteră din sală. Am zis că nu, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putut studia În gara maritimă, adunați În jurul bagajelor derizorii, nerăbdători să ajungă altundeva și, din vreme În vreme, agitați, căutând brusc vreun formular rătăcit, vreun copil prea vioi, vreun balot rebel care se rostogolise sub o bancă. Fiecare purta În adâncul privirii o aventură, o amărăciune, o sfidare, toți resimțeau ca pe un privilegiu faptul ca, odată ajunși În Occident, să ia parte la traversarea inaugurală a pachebotului celui mai puternic, celui mai modern și celui mai solid care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
piața de legume și carne răsunau sâmbăta chemările măcelarilor și ale precupeților ce vindeau legume. Meșteri de tot felul mergeau agale pe străzi, oferindu-și în gura mare serviciile: instalatori, spălătorese, geamgii, zugravi. Dacă părăseai străzile principale și intrai în adâncul cartierelor, te aflai cel mai adesea în locuri umbroase și liniștite, unde casele scunde aveau grădini și mici terase ce dădeau înspre ele. Aici făceau zgomot copiii, câinii și uneori câte un atelier. Grădinile erau acoperite de bolți cu viță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mistreții de la Roma și n-am vrut să fac nici un pas mai departe. „Sunt animale sălbatice pe aici?” am întrebat, coborând glasul. „Sigur că da. Tot ce vrei: urși, lupi, vulpi, iepuri, mistreți, vulturi. Însă vara ele se retrag în adâncul pădurii. Mi-a spus unchiul meu, care e vânător. Dacă mai mergem o sută de metri, ajungem la o poieniță cu flori și cu iepuri.” Toate bune și frumoase, dar iepurii nu mă interesa, iar flori aveam și la sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
murdare de la graniță, spiritul acestor locuri continua să planeze deasupra apelor, nu a apelor oceanului, căci acestea scăldau alte țărmuri departe, ci deasupra lacurilor și râurilor, deasupra pâraielor și pârâiașelor, În bălțile pe care ploaia le lăsa În urma ei, În adâncul luminos al puțurilor, unde se percepe cel mai bine Înălțimea la care se află cerul, și, oricât de extraordinar ar părea, și deasupra suprafeței liniștite a acvariilor. Exact când, distrat, privea un peștișor roșu care venise cu gura la suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din nou teama îmi ridică un nod în gât, nu pot să mai înghit bucățica de croissant mestecată, densă și compactă ca flegma, el este bolnav, este bolnav, a sosit boala și l-a luat la ea, îl târâie în adâncurile sale insondabile. Înghit repede și restul de cafea și plec de acolo în fugă, ajung într-un suflet înapoi în salon, Udi încă doarme, însă prizonierul se foiește în patul său, hai, fii bună, eliberează-mă, îmi șoptește el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]