6,508 matches
-
născut în luna mai 1727 la Sudbury, o mică localitate în comitatul Suffolk, la nord-est de Londra. John Gainsborough, tatăl lui, era manufacturier și negustor de țesături. Thomas a venit pe lume într-o casă veche și foarte mare care adăpostea, pe lângă cei nouă copii ai familiei Gainsborough, și războaiele de țesut. Băiatul crește în sânul unei familii mai neobișnuite. Tatăl se îmbracă precum un magnat, ia lecții de scrimă și se plimbă pe străzile din Sudbury încins cu o sabie
Thomas Gainsborough () [Corola-website/Science/301425_a_302754]
-
fost transportat la posesiunea sa de la Nagyvázsony și înmormântat în mănăstirea pe care a ctitorit-o.În anul 1708 mormântul i-a fost profanat, sustrăgându-i-se armura, coiful și paloșul, obiecte ce aveau să reapară mai târziu, ele fiind adăpostite în prezent la Muzeul Național al Ungariei. Statuia ecvestră a lui Matia și grupul statuar sînt din bronz și au fost realizate de János Fadrusz. Descoperirea festivă a ansamblului Monumental Matia Corvin din Cluj a avut loc în 12 octombrie
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
peștii cartilaginoși). Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlnește la peștii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit în ovar. Organele sexuale la mascul sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundați în lichid lăptos (lapții), iar la femele - ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele). Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiți în apropierea coloanei vertebrale cu
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
insule și arhipelaguri din Oceanul Pacific și Oceanul Indian (Sulawesi, Maluku, Filipine, Taiwan și Madagascar), din zona Caraibilor și alte câteva insule oceanice. Câinele dingo ("Caniș dingo") a fost introdus în Australia de către de omul preistoric, știut fiind că acest continent a adăpostit timp îndelungat numai marsupiale (dintre mamifere), iar placentarele (cu exceptia liliecilor) au fost introduse de om. Rolul canidelor în natură este deosebit de important. Unele sunt stricătoare, altele folositoare. În general canidele sunt animale folositoare, reducând mult numărul rozătoarelor și menținând în
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
îmbracă muntele precum o pătură ce se vede la mare distanță, iar când adie vântul dă senzația că arde muntele. Localnicii, în ultima sâmbătă din luna iunie obișnuiesc să urce, cu mic cu mare, la "sărbătoarea bujorului". Lanțul Munțiilor Făgăraș adăpostește o faună bogată, atât în zonele subalpine, acoperite de cele mai multe ori de păduri întinse, cât și în zonele golului alpin. Dintre mamifere ursul carpatic (ocrotit de lege) este cel mai reprezentativ, menținându-și adăposturile în numeroase regiuni de la limita superioară
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
Cerbi și căprioare dau farmec pădurilor de la poale. Lupul este prezent și el în aceste locuri. Multe păsări înfrumusețeză viața pădurii: se întâlnesc forfecuțe, cintezoi, cojoaice de munte, ciocănitoare, sturzi, codobaturi de pădure, mierle. Cocoși de munte și ierunci se adăpostesc prin desișuri. Dintre păsările răpitoare trăiesc în masiv: ulii, șoimi, acvile de pădure sau pajure, vânturei, și mai rar vulturi de stâncă. Numeroase reptile, unele inofensive ca șopârlele de munte, gușterii precum și batracienii, cum sunt salamandrele, mișună prin covoarele de
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m. Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii. Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
game largi de animale și plante neobișnuite și uneori unice care au avut un impact enorm în deslușirea evoluției biologice. În Oceanul Pacific, la 1000 km vest de țărmul Americii de Sud, există un arhipelag unic de insule. Numite inițial Insulele Vrăjite, arhipelagul adăpostește o floră și o faună unică pe Pământ, acest ansamblu fiind numit "cel mai mare laborator natural al evoluției speciilor". Această biodiversitate unică l-a inspirat pe naturalistul Charles Darwin să scrie "Originea speciilor", o lucrare ce a transformat modul
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
de apă a fost denumit local și Valea Morilor. Au fost identificate urmele a 12 astfel de mori, dar din păcate în 2005 mai există doar una cu funcționare intermitenta. Protejată de pereți de stâncă, Râul Huda lui Papara a adăpostit omul încă din cele mai vechi timpuri. Au fost găsite urme concludențe din paleolitic iar din epoca bronzului s-a găsit un celt de bronz care este o armă sau unealtă asemănătoare unui topor. Cel descoperit în Huda lui Papara
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
de o „râpă” (ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității). Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului” și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale. Relieful de tip carstic al masivului este caracterizat de o prezență intensivă a liniilor de fisurare și de existența a peste 15 peșteri de mici dimensiuni (doar trei dintre ele având peste 15 metri lungime) situate
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
un război de țesut, un pat așternut la fel cum se obișnuia și cu sute de ani in urma, cu multe perne și țoale, o lavița, o masă mare în centrul camerei și un pătuț pentru nou-născuți. În plus, muzeul adăpostește costume populare de o vechime impresionantă, vase și oale vechi, de lut, iar de grinda atârnă o lampă ce funcționează cu petrol.
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
protejată și nu va fi afectat de exploatarea minieră. Aici, 35 de case monument istoric și trei biserici urmează să fie restaurate odată cu demararea proiectului minier. În 2010 a fost finalizată restaurarea primei case din Centrul Istoric, care în prezent adăpostește expoziția de istorie a mineritului „Aurul Apusenilor”. În momentul de față, cea mai mare parte a caselor monument istoric sunt într-o stare avansată de degradare, instabile și imposibil de folosit. În prezent, Roșia Montană nu dispune de condițiile de
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
cașului revene unor fete abia ajunse la pubertate. Bărbații erau plecați la munci mai grele, precum cositul și adunatul fânului ori sapa porumbului și a cartofilor. Pe tarla, mai aproape sau mai departe de colibă, era staulul în care erau adăpostite oile pe timpul nopții, lângă care se afla cramba, un adăpost mobil de două persoane așezat pe tălpici de sanie, făcând astfel mai facilă deplasarea ei. Mai ales pe înserate, după ce oile și vitele erau așezate la locul lor, tot imașul
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
acestor monumente reprezentând un gest de mulțumire adus lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupte. Unul din principalele monumente istorice, vatră de credință și de cultură românească, ostrov al evlaviei străbune, cu o existență de mai bine de șase sute de ani, adăpostind oseminte domnești și fapte de neuitat din istoria și viața spirituală a neamului nostru este și Mănăstirea Bistrița din Județul Neamț. Ctitorie a patru voievozi mușatini, Alexandru cel Bun (1400-1432), Ștefan cel Mare (1457-1504), Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Alexandru
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și dălți lucrate prin tehnica așchierii, având ambele margini ascuțite. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului. Vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului. La început, se locuia în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-și construiască colibe prevăzute chiar și cu vetre, spațiu pentru dormit, activități domestice sau de evacuare. Se constată o creștere a densității și o oare-care stabilitate într-un anumit loc. În
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
tablei ? Este posibil, la un moment dat, ca nebunul din g7 să intre în joc după schimbul din d5 și înaintarea pionului 15. Acest cal marginal trece la apărare ! 15. - Amenințarea b4 planează ca sabia lui Damocles asupra regelui alb adăpostit prin rocada mare pe flancul damei ! 16. a3 Astfel de decizii sînt cel mai greu de luat, mai ales la timp mai scurt, așa cum s-a desfășurat această partidă ! O decizie îndoielnică; negrul se grăbește să realizeze străpungerea , dar nu
13 partide alese ?i comentate by Hanga Wylly () [Corola-other/Science/83869_a_85194]
-
Muzeul Național al Banatului este un muzeu din Timișoara cu sediul central în Castelul Huniade. A fost înființat în 1872, sub numele de "Societatea de Istorie și Arheologie". Adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte arheologice din Banat. La parter, găzduiește Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de istorie, Secția de Arheologie, Secția de Șiințele Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. În anul
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
a unificat în anul 1884 cu Societatea de Istorie și Arhelogie, luând ființă astfel Societatea Muzeală de Istorie și Arheologie. Din anul 1887 clădirea Wellaner intră în reparații generale, lucrări care au durat mai mulți ani, patrimoniul Muzeului Banatului fiind adăpostit în tot acest timp în clădirea vechii prefecturi. În anul 1888 a fost terminată ridicarea Palatului muzeal (azi Biblioteca Academiei Române, filiala Timișoara), clădire care s-a dovedit de la început prea mică pentru a adăposti colecțiile Muzeului Banatului. În 1889 a
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
mulți ani, patrimoniul Muzeului Banatului fiind adăpostit în tot acest timp în clădirea vechii prefecturi. În anul 1888 a fost terminată ridicarea Palatului muzeal (azi Biblioteca Academiei Române, filiala Timișoara), clădire care s-a dovedit de la început prea mică pentru a adăposti colecțiile Muzeului Banatului. În 1889 a fost redeschis pentru public. La începutul ultimului deceniu al secolului XIX, muzeul avea următoarele colecții: de arheologie și istorie veche, pinacotecă, științele naturii, bibliotecă și arhivă. În 1892 s-a decis constituirea unei secții
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
totală de 8.000 kg și au fost confecționate dintr-un material adus din insulele Sumatra și Borneo. Armonizarea lor a fost făcută de compozitorul Sabin Drăgoi. Picturile interioare și exterioare au fost executate de pictorul Atanasie Demian. Catedrala Mitropolitană adăpostește la subsol o bogată colecție de artă bisericească bănățeană veche și o valoroasă colecție de icoane. De asemenea aici se află și moaștele sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, protectorul ortodocșilor români din Banat, fost episcop ortodox de Timișoara (1651
Catedrala Mitropolitană din Timișoara () [Corola-website/Science/301562_a_302891]
-
În vremea deplasărilor populațiilor migratoare, drumurile erau deseori călcate de acestea, atacând și prădând populația băștinașă. Astfel, locuitorii au început să defrișeze pădurile existente pe actualul loc al satului, depărtându-se astfel de zona expusă a Someșului; astfel, se puteau adăposti mai ușor de dușmani, fiind protejați și de inundații. În pădurile din imediata apropiere, au săpat gropi care le serveau drept ascunzători și depozite pentru cereale. Râul Someș în repetate rânduri și-a schimbat albia în detrimentul hotarului localității. Se spune
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
fost inaugurat în 1972 în satul Tismana și în anul 1940 în satul Batoți. La Devesel probabil că primul local datează din anul 1865 dată când a fost construit și localul primăriei. Școala avea o singură sală de clasă și adăpostea atât copii din satul Devesel cât și pe cei din satul Chilia. Din 1949-1951 datează noul local de școală, care între timp și-a mărit foarte mult spațiul de școlarizare. În Scăpău și Securicea primul local de scoală se ridică
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
preciza și istoricul Nicolae Iorga, se pare ca satul Topolița se află pe locul fostului sat Solomonești, și și-a luat numele de la pârâul Topolița. Satul Topolița s-ar zice că ar fi luat ființă prin amplasarea unor așezări care adăposteau arendașii și robii de pe moșia ce aparținea Mănăstirii Agapia. În satul Topolița își are începuturile și Mănăstirea Văratec, strămutata pe la 1785 de maica Olimpiada în poiana Văratec, astăzi fiind ridicată o biserică de lemn care păstrează vechea catapeteasma a mănăstirii
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
zidită din piatră de munte tencuită. Turla e din scânduri așezate vertical, iar acoperișul este din tablă. Interiorul este în stare bună. Intrarea se face printr-o tindă cu arcade în fata căreia acoperișul se lățește, rotunjindu-se spre a adăposti pe credincioși. Biserica e boltită și zugrăvită, pictura însă nu e așa de bine conservată ca cea din exterior și pe alocurea este ștearsă sau înnegrită. Este interesantă mai ales din punct de vedere al picturii și al cadrului natural
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
două fete ale Doamnei Neaga, Ileana și Cristina, pentru a-și salva onoarea și puritatea, în momente de disperare, după ce fugiseră împreună cu Doamna Neaga din București din cauza turcilor, în drumul lor către mânăstirea Buda (ctitoria lor de familie) s-au adăpostit la conacul lor din Lapoș, iar aici ajunse de urmăritori, s-au aruncat într-o fântână, sub ochii mamei lor. Acest puț se află în apropierea unor ruine ce poartă denumirea de “Zidul Doamnei Neaga”. La sfârșitul secolului al XIX
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]