6,232 matches
-
de universuri posibile, în orizontul lui "ca și cum", în vreme ce realitatea empirică rămâne în afara sferei "verosimilului", în felul unei materii ordinare, neprelucrate, ce așteaptă intervenția salvatoare a creatorului de frumos 55. Bref: pentru Stagirit "verosimilul" e un concept care desemnează nu atât adecvarea mimetică la "realitate", cât (după cum am sugerat anterior, referindu-mă la tragedie) transfigurarea ideală a respectivei "realități". Din acest unghi privind lucrurile, melodrama (formă estetică impură) răspunde numai în parte exigențelor artei (ale verosimilului), deoarece rămâne îndatorată în mare măsură
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
meritul personal rămâne unicul semn de noblețe 70. Dar melodrama s-a îndepărtat cu mult de la forma ei originară, ajungând să desemneze în general, prin abuz terminologic, caracterul excesiv al pasiunii, cum și natura neverosimilă (dacă avem în vedere principiul adecvării la "realitate") a "subiectului", a narațiunii și a celorlalte elemente de compoziție. (Pentru a nu confunda lucrurile, trebuie precizat chiar de pe acum că, deși literatura lovinesciană ilustrează cu varii mijloace categoria melodramaticului, criticul-scriitor nu a compus, totuși, nicio melodramă.) Aceeași
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
niște gesturi caracteristice și transformând scena într-un tablou plastic, mai elocvent decât orice discurs. Când însă triumful realismului a impus abandonarea "artificiilor" scenice (de tip "trompe l'oeil") sau narative (de tip "deus ex machina") în favoarea acelor procedee vizând adecvarea mimetică la realitatea ascunsă a sufletului individual, personajele specifice melodramei încep să câștige în complexitate și devin ambigue din punct de vedere moral, în acord cu dizolvarea vechilor ierarhii și relativizarea conceptelor tradițional antinomice de bine și rău. După unii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Paganini al inconștientului", cum l-a gratulat Călinescu al nostru) în lucrările sale târzii: ego-ul super ego-ul id-ul /eul-supraeul-sinele (psihanaliza s-a folosit din plin de scenariul "realist" al interpretării primejdioaselor legături amoroase). După cum se știe, Eul urmărește atât adecvarea psihicului la realitate, cât și satisfacerea nevoilor Sinelui, fără a încălca limitele impuse de Supraeu (ca o cenzură), jucând deci rolul unui mediator între Sine și Supraeu, cum și între aceste două instanțe și realitatea exterioară. Echilibrul e menținut de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
După cum observăm, "exotismul" lucrării se referă mai puțin la "spațiul povestirii", la "decor" (Florența), Lovinescu afirmându-și în schimb dorința de a renunța la o poetică mimetică, axată pe "document" (jurnalul), în favoarea unei literaturi de pură fantezie, eliberată de tirania adecvării obligatorii la "realitate". Conștient probabil de inadecvarea celor două coduri estetice, el va recurge din capul locului la răsuflatul truc al manuscrisului găsit, datorită căruia perspectiva narativă se dedublează și capătă adâncime, ca în exergă, teatralizând discursul. Prin urmare, în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
oară importanța "mecanismului epic" și a procedeelor stereotipe de construcție textuală ce se impun tiranic, ca o "fatalitate literară", spulberând iluzia realistă. Într-adevăr, determinismul rigid al compoziției romanești reclamă triumful convenției și al codificării simbolice asupra principiului tradițional al "adecvării" mimetice (axate pe "observație"), cu prevalarea subiacentă a unui model cognitiv aprioric, mărturisind pasiunea ideilor generale, asupra cunoașterii empirice, bazate pe experiență. Pe de altă parte, preferința pentru apriorism, convenție și simbol impune drept consecință firească în plan estetic recursul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și delirul mistic precizez că delirul este un mod de interpretare al realului ce se dezvoltă în afara realității, și este însoțit de tulburări de comportament și de caracter. Delirul se încadrează în categoria psihozelor, care se traduc prin pierderi de adecvare la realitate. Precizăm că există psihoze acute a căror durată este destul de scurtă și care se prezintă sub forma unor idei delirante, și psihoze cronice ce pot invada definitiv viața individului. În toate psihozele, pacientul are o convingere de neclintit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
necesară, se ridicau numeroase probleme care țineau de reînnoirea limbajului, prin reintroducerea în circuitul public a unor termeni, concepte obnubilate de vocabularul bolșevic. Unul dintre acești termeni care a inflamat dezbaterea publică a fost cel de elită, mai ales că adecvarea sa noțională la realitatea postcomunistă existentă era destul de îndoielnică 1. Orice teorie a elitelor acceptă principiul societății ierarhice. Mai mult, elitele nu reprezintă instrumentul acestei ierarhii, ci acele grupuri în interiorul cărora se formează decizia politică și influența socială, ce pot
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a implicat cu mult patos, majoritatea dezbaterilor articulându-se în jurul noțiunilor de Biserică și Stat; Ortodoxie și Națiune. Problema falsei disocieri între "autohtoniști" și "europeniști" de care se face mult caz în discursul istoric comunist și post- comunist, plecând de la adecvarea sau nu la un pretins model occidental, reprezintă, de fapt, o discuție riguroasă cu privire la miza Tradiției în cultura română 1. Radiografia istoricului Alexandru Zub, în ansamblul ei, pertinentă, este redevabilă unor poncife care trebuie demontate: în primul rând, "ortodoxismul ca
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a ecumenicității pot fi considerați în prelungirea ereziilor lui Arie, Macedonie, Nestorie, a celor care neagă Sfânta Treime, cele Șapte Taine ale Bisericii și nesocotesc rolul Maicii Domnului. Biserica a acceptat sau a respins mărturisirile sinodale în funcție de gradul lor de adecvare cu Adevărul Ei; soboarele a toată lumea care au mărturisit drept, Ecclesia le-a considerat Sinoade Ecumenice. Condiția fundamentală a validării unui Sinod Ecumenic implică calitatea de mărturisire totală a Adevărului Bisericii. Participarea tuturor episcopilor Ecclesiei la un sinod nu conferă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ofertei de piață, învățând că de pe urma oricărui incident nefericit se pot obține profituri nebănuite - Omul din curbă). De cealaltă parte, în jurnalele de călătorie, formula artistică utilizată, îmbinarea observației cu tehnica reconstituirii și competența de privitor își manifestă pe deplin adecvarea. Fructificând literar două ocazii prilejuite de participarea, împreună cu Ana Blandiana, la un program internațional destinat scriitorilor, organizat de Universitatea din Iowa, și la o călătorie pe Marea Mediterană, după obținerea de către poetă a Premiului Herder, în 1982, R. mediază cititorilor contactul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
să ilustreze analiza profesorului francez din 1851 într-un text din 1856, pe care îl dedică volumului de Doine și lăcrimioare al lui Alecsandri: evocă interpretarea lui Michelet printr-un lung citat de o pagină 54 și încearcă să demonstreze adecvarea materialului românesc. Procesul e întrucâtva similar celui economic presupus de externalizarea capacităților de prelucrare, când materia primă e exportată într-o economie mai avansată și mai diversificată, reîntorcându-se ulterior în țara de origine sub forma produsului finit. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
un apartament nou”. A doua amintire este definită de Sara ca fiind foarte plăcută și totuși, atunci când spune acest lucru, ezită pentru un moment: „Asta a fost ăă... o experiență foarte plăcută”, ca și când n-ar fi sigură de gradul de adecvare a sentimentelor ei. În timpul acestui eveniment, ca și în primul caz de altfel, fetița este martora unor schimbări uriașe care aveau loc în casa ei, ea neînțelegând nici ce se întâmpla și nici de ce. De data aceasta, fetița nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Relaționarea dintre cele două perspective reprezintă pentru sociologie o problemă cu care nu s-a mai confruntat într-un mod serios. Perspectiva cognitivă are ca temă centrală evaluarea unei strategii de acțiune din punctul de vedere al gradului său de adecvare cognitivă: este corectă sau nu? Cât de adecvată este în raport cu atingerea obiectivului global al schimbării? Calitatea strategiei are, în mod cert, efecte complexe asupra vieții colectivității. Este firesc ca actorii sociali să fie orientați mereu spre discutarea strategiilor de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Cât de adecvată este în raport cu atingerea obiectivului global al schimbării? Calitatea strategiei are, în mod cert, efecte complexe asupra vieții colectivității. Este firesc ca actorii sociali să fie orientați mereu spre discutarea strategiilor de acțiune din punctul de vedere al adecvării lor. Sociologia clasică, dezvoltată pe cazul societăților stabile, caracterizate printr-un proces mai degrabă spontan de schimbare, pune între paranteze calitatea cognitivă a strategiilor de acțiune formulate de către actori, tratându-le pe acestea nu ca produse cognitive, ci ca produse
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
strategice, deci pentru perspectiva cognitivă, este tot mai accentuat. Strategia tranziției este o soluție la problema schimbărilor sociale dorite și propuse. Actorii sociali, fiind liberi să aleagă între o strategie sau alta, sunt, normal, frământați de întrebări legate de corectitudinea/adecvarea acestora. Devine centrală întrebarea dacă există mai multe opțiuni posibile care să ducă la realizarea obiectivelor tranziției. Evaluarea devine o problemă de analiză a eficienței: eficacitatea (gradul de realizare a obiectivelor) și costul plătit prin utilizarea unei soluții sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
strategice o fac fără vreun interes social particular, singurul lor interes fiind cel de a asigura cea mai adecvată cale de schimbare socială. Se presupune deci că opțiunea pentru o strategie sau alta este rezultatul unei evaluări strict cognitive, cu privire la adecvarea sa în raport cu criterii generale de eficiență, și nu al unui criteriu social, raportarea la interesele unui grup sau ale altuia. Teoria tranziției a presupus deci tacit că strategia tranziției: • este un produs strict cognitiv, și nu social. Nu este nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
altele mai proaste. În consecință, pot alege liber, fiind deci responsabili pentru un curs de acțiune sau altul. Alegerea strategiei tranziției, de exemplu, și discuțiile care se duc în jurul ei de către actorii sociali se pun, de regulă, în termeni de adecvare a strategiei: este alegerea făcută adecvată? Ar exista soluții alternative posibil mai bune? Din perspectiva socială, soluția aleasă este produsul unic al unei realități sociale date, al interacțiunii actorilor sociali, problema alternativelor fiind nelegitimă. Strategia tranziției este produsul interacțiunii unei
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
că soluția generată de interacțiunea diferiților actori cu propriile lor interese ce nu sunt coincidente cu găsirea soluției celei mai potrivite este totodată cea mai adecvată, în ordine cognitivă? Analizele actuale conțin o confuzie între cele două planuri distincte: planul adecvării soluției și planul interacțiunii dintre actorii sociali, cu imagini cognitive, interese și orientări distincte. Aceste două planuri nu se exclud reciproc, ci interacționează în realitate. Planul adecvării se bazează pe logica cognitivă a relației dintre scop și mijloace. Planul interacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ordine cognitivă? Analizele actuale conțin o confuzie între cele două planuri distincte: planul adecvării soluției și planul interacțiunii dintre actorii sociali, cu imagini cognitive, interese și orientări distincte. Aceste două planuri nu se exclud reciproc, ci interacționează în realitate. Planul adecvării se bazează pe logica cognitivă a relației dintre scop și mijloace. Planul interacțiunii actorilor aduce în calculul soluției logica diversității intereselor sociale, care supune însăși realizarea obiectivului negocierii dintre actori. În contextul acestei discuții, devine clar faptul că, atunci când analizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
problema în planul producerii sociale, prin interacțiunea lor, actorii sociali iau sau nu în considerare efectele soluțiilor adoptate asupra actorilor semnificativi? Pluralitatea actorilor complică perspectiva cognitivă: soluția este adecvată pentru cine? Actorii au obiective comune, în raport cu care se poate judeca adecvarea unei soluții, dar și obiective diferite, în raport cu care soluțiile au grade diferite de adecvare. Este clar că problema explicării alegerii strategiei trebuie situată simultan în planul cognitiv - cât de adecvată este ea -, precum și în cel social propriu-zis - considerarea factorilor/contextului
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
considerare efectele soluțiilor adoptate asupra actorilor semnificativi? Pluralitatea actorilor complică perspectiva cognitivă: soluția este adecvată pentru cine? Actorii au obiective comune, în raport cu care se poate judeca adecvarea unei soluții, dar și obiective diferite, în raport cu care soluțiile au grade diferite de adecvare. Este clar că problema explicării alegerii strategiei trebuie situată simultan în planul cognitiv - cât de adecvată este ea -, precum și în cel social propriu-zis - considerarea factorilor/contextului social al elaborării și adoptării ei. Strategia tranziției nu este numai o soluție pur
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
puterii și susținută cognitiv cu instrumentul ideologiei. Pentru realizarea schimbării sociale propuse, structura Y (logica instituirii unei economii de piață, a unei democrații pluripartite) permite nu o singură strategie, ci mai multe strategii alternative (A', A'', A'''...), având grade de adecvare diferite. Fiecare strategie posibilă va produce efecte distincte (X', X'', X'''...): costuri economice și sociale mai ridicate sau mai reduse, perioade mai scurte sau mai îndelungate ale relansării economice, grade diferite de dezorganizare socială și anomie. Opțiunea pentru o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
factorii intrinseci evitabili. Devine tot mai clar că problemele complexe apărute în cursul tranziției nu pot fi explicate satisfăcător doar prin factori intrinseci inevitabili și nici prin factori extrinseci. Încep să apară tot mai multe semne de întrebare legate de adecvarea diferitelor opțiuni strategice. Nu cumva înseși opțiunile strategice sunt responsabile de o serie de procese negative și eșecuri? În primul rând al analizei trec factorii explicativi intrinseci evitabili. Conturarea unor asemenea întrebări împinge spre înlocuirea modelului epistemologic al problemelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
comitetul de redacție, „Însemnări ieșene” ș.a. Prin demersul său critic, D. se situează între ultimii maiorescieni. Informația la care recurge, de sorginte în primul rând germană, dar îmbogățită prin apelul la surse franceze, italiene etc., este utilizată cu discreție și adecvare. În același timp, se dovedește un observator atent al spațiului literaturii autohtone, ținându-se la curent cu aproape tot ce se publică, urmărind cu detașare discuțiile și polemicile epocii, dar intervenind rareori. Cronicile, majoritatea analize extinse, construite cu echilibrul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]