6,858 matches
-
ini țiate pentru răsturnarea regimului conservator. Ideea convocării unei reuniuni a reprezen taților pre sei române a fost enunțată în vara anului 1871, aproape simultan, de principalele periodice În timpul când funcționa Congresul, se ivește un incident care face senzație și agită presa. Ministrul de Externe Gheorghe Costa-Foru rostește în Senat câteva cuvinte care jicnesc pe ziariști. 188 bucureștii de altădată liberale: Românul, Telegraful, propunerea concretă venind însă din partea oficiosului „fracționiștilor“ ieșeni (fondat la 6/18 iunie 1871), Uniunea liberală, al cărui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Astfel de opoziție era atunci la modă. Fără luptă, fără nici o jertfă, un om credea că se poate face celebru cu câteva fraze cu tâlc și cu subînțelesuri publicate ostentativ într-un ziar. coaliția de la mazar-pașa Opoziția de la Mazar-pașa se agita împotriva guvernului lui Lascăr Catargiu. Ce era opoziția de la Mazar-pașa? Pe locul ocupat astăzi de Baia Centrală din strada Enei era o casă boie rească în fundul unei mari curți, după obiceiul vremii. Această casă era proprietatea maiorului Lakeman, fost ofițer
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cari veneau neîncetat, făcea apel la tineret ca să vină la Primărie să întărească opoziția. De la o vreme, noi, studenții militanți, n-am mai ascultat pe conferențiar, care de altfel era cu totul lipsit de talentul oratoric, ci am început să agităm, îndemnând publicul ca la sfârșitul conferinței să meargă la Primărie. Pe la ora 12 valurile mulțimii încep să iasă din circ. Atunci răsună glasurile agenților liberali și ale noastre: „La Primărie! Cu toții la Primărie! Bătăușii gonesc pe alegători!“ etc. etc. Sute
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zgomot pe vremea aceea, mai ales pentru ultimile cuvinte adresate lui Vasile Boerescu, despre care se spunea că ieșise dintr-o poziție foarte umilă.48 Arestarea lui Nicolae Fleva provoacă o mare agitație în București. Intelectualitatea era indignată, tineretul se agita, mahalalele erau în mare fierbere. Tot felul de vești sinistre începură să circule. Conform legii, biroul electoral de la Primărie fiind biroul central, acela libera certificatele aleșilor, însă acest birou era în mâna opoziției. Astfel că au fost proclamați două rânduri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
între politica Rusiei și aceea a Austriei, e o prăpastie, dar prințul Carol înclină către politica Rusiei fiindcă aceasta este politica prințului de Bismarck.22 În curând se va vedea că presa austriacă va ataca pe prințul Carol. Opoziția se agită și trimite la prințul Carol pe Ion Brătianu ca să i ceară ca alegerile senatoriale să fie libere. Ieșind de la Palat, Ion Brătianu face să se publice în fruntea ziarelor de opoziție următoarele rânduri: „Am dizolvat Senatul, a zis măria-sa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zărit, bateriile rusești instalate pe malul brăilean au deschis focul asupra lor. Dar tunurile rusești erau de calitate inferioară, având bătaia prea scurtă; de aceea toate proiectilele lor cădeau în Dunăre. Cele trei monitoare au ripostat, dar fiindcă Dunărea era agitată în ziua aceea, proiectilele trimise, în loc să cadă asupra bateriilor de uscat, au căzut la întâmplare, ici și colo, găurind câteva ziduri vechi, dar fără să facă explozie. Toată afacerea a ținut vreo 15 sau 20 minute, apoi monitoarele s-au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ar fi fost însă, cuvintele nu m-au lăsat nepăsător. Plăcute sau neplăcute, m-au urmărit, uneori obsedant, cu sonoritățile și accentele lor inițiale. Unele m-au consolat, m-au fortificat, altele m-au ulcerat, m-au deprimat, m-au agitat. Categoria din urmă a fost mult mai numeroasă. Paradoxal, am ajuns să le privilegiez. În raport cu primele, care frizează din cînd în cînd banalitatea, acestea conțin posibilități mai mari de valorizare estetică. Chiar pe cele mai urîte, mai dospite în răutate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
amintesc numai că în anii „obsedantului deceniu” a fost arestat, judecat și condamnat pentru lucruri comise de un omonim al său, mai vîrstnic, și ar fi de ajuns! A zăcut în „cele mai grele închisori”. De aci întărîtarea sa. E agitat, răzvrătit, nu și află locul. „Am (îmi arată carnetul) o pensie frumoasă; alții ar sta acasă, eu însă nu pot. Cunosc (a fost plutonier sanitar în armată) aproape toate medicamentele, dar pentru starea mea nu-i nici unul”. Nu suportă prostia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu ne certăm niciodată”. *Propulsat pe lista de candidați pentru Marea Adunare Națională, Eugen Barbu (nașul literar al lui Bălăiță) a venit să-și vadă circumscripția (Livezi), în care, sigur, va fi ales. În redacție, cei ce l-au însoțit agită ideea că numai el ne poate readuce la periodicitatea de lunar și că - hotărît lucru! - o va face. Intră, cică, în obiectivele programului său electoral. Cum să numesc asta decît naivitate! * Cine publică, în aceste zile, poezie, în reviste? în afară de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sud), mereu împins de treburi și nevoi: cu trenul, cu căruța. „Dacă nu se mai întoarce, dacă moare undeva într-un șanț, ca străinii?”, se văita mama ori de cîte ori i se părea că întîrzie, iar îndoiala ei îmi agita zilele și ceasurile de așteptare. Auzeam mereu de întîmplări teribile. Drumurile erau, ca și timpurile, grele și nesigure. Se vorbea de hoți, de fugari, de „partizani”, de inși fără de Dumnezeu, cumpliți, care dau „lovituri”, batjocoresc. Cînd se duceau undeva departe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt tentat să mai încerc nimic în domeniul artistico-administrativ. De ce să stau cu gheața lîngă inimă, cîtă vreme șederea la „Ateneu” e încă suportabilă? și-apoi nici nu mai sînt, fizicește, în forma de altădată. Totuși, două zile am fost agitat, l-am întrebat pe „nenea Jean” ce să fac, pe Sporici (cel scos de la direcție) care-i programul, am tras la sorți bilețele cu „da” și „nu” pentru a mă „clarifica” asupra răspunsului ultim pe care trebuie să i-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e mai apropiat de noi decît ceilalți de la ziar. Nu cred că dorește „potcovirea” noastră, dar nici nu-i prea tihnește „viața dulce” pe care, după părerea sa, o ducem. Nutrește un soi de gelozie. Zvonul despre reducere l-a agitat doar la suprafață, ca o noutate ceva mai frapantă. Probabil că, intim, nu-i dezaprobă total pe „asupritorii” noștri. Simțind asta, am căutat să fiu mai demonstrativ. I-am spus (fraze pe care, în situația sa actuală, îmi închipui, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă neliniștesc. Așa s-a întîmplat și de data asta. Eram într-o casă în care se făceau pregătiri pentru o reuniune a foștilor mei colegi de studenție. O aniversare? Un revelion? Mă mișcam dezinvolt, amuzat, printre cei ce se agitau în încăpere, dar la un moment dat m-a apucat plînsul că n-o să mai fiu la revelionul (dacă asta ocazionase întîlnirea noastră) următor. Atunci visul s-a tulburat. în ultima lui secvență călătoream pe acoperișul unui autobuz deteriorat. O
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doctorului Arcadie Percek, care le-a dat (Anișoarei și Lenuței) un emoționant bilet de recomandare către un coleg de-al lui de la Filaret, vorbind de „marile datorii morale” pe care le-ar avea față de mine. Ieșit nervos dintr-o ședință agitată de Comitet al Oamenilor Muncii, doctorul respectiv le-a întrebat, implacabil, de ce-au adus-o la București. Nu știu, oare, cît de dificil e de a transporta înapoi un cadavru? în cele din urmă, acordul ca el s-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
import. Ce personaj ciudat e acest Nancu, care se autodenigrează și pentru „complicitatea” cu soția sa, fostă președintă a Tribunalului! Ce zbatere furibundă e într-însul! Ce teribil moralist în cușca unor rubrici de gazetă județeană! Ros de nemulțumiri, se agită mereu. Dacă s-ar putea, ar vrea să-i conștientizeze pe toți de pericolele în care trăim, de „moartea în rate” pe care ne-o administrează cei ce ar trebui să vegheze la sănătatea populației. Din cinci metri cubi de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
această activitate, iar răbdarea, care trebuie, o ai din belșug. Primește toată admirația noastră. Lângă mata ai norocul să fie Încă Dl. Ciurea; un mare exemplu! Dumnezeu să-l ție Încă mulți ani! Este de admirat, cum se mai poate agita la o vârstă Înaintată. Cât elan, entuziasm, pricepere și putere de muncă, găzduiește un suflet ca al lui?! M-ar interesa foarte mult memoriile lui, dar n-am Îndrăzneala să le cer. Trimeterea e grea! De restituit, n-ar fi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
oraș, dar el nu v-a putut găsi. O bucurie mare am simțit, văzând la televizor Muzeul din Fălticeni și auzind vorbindu-se despre Fălticeni și Suceava. Noroc de oamenii cu suflet și cu putere de sacrificiu ca Dvs., cari agită trecutul și prezentul ca să proiecteze lumină și peste colțuri uitate. Mi-ar părea bine să vă știu mai departe În ocupația pe care o aveați, unde erați un pion de mare valoare și mare nevoie! Numai dacă sănătatea vă permite
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
venerabilă, la sinceritatea gândului și mi-am călcat pe inimă, deși știam că pentru „colegii” fălticeneni, scrisorile nu aveau nici un ecou, nu le spuneau nimic. Vederea scrisului 599 sens răspunsul Dvs. (...). Cateluța Petrovici cu soțul ei, ne scrie mereu. Se agită cu comemorarea celor 100 ani de la 1877. Nu știu de ce dorește să vie și la Fălticeni (...). Cu mult respect și multă considerație pentru soția Dvs. și Dvs. Maria Kalmicov 36 Brașov, 8 aprilie 1977 Mult stimate Domnule Dimitriu, M-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Când praful se depune bine pe ea, apare un telex ca din senin, emis de către întreprinderea de comerț exterior care răspunde pe linie de export de întreprinderea respectivă, prin care se solicită urgentarea execuției. Lumea începe din nou să se agite, în frunte cu directorul. Dacă nu mai sunt vopsea și diluant, cineva pleacă să le procure și aduce vopsea de altă calitate și altă culoare decât cele preconizate. După aceea, află cu toții că nu mai există cherestea pentru lada de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
probleme, care mie îmi erau cu totul străine. Încercarea de a coborî din lumea abstracțiunilor, în lumea realității românești, n-a avut succes. Din aceste realități mizerabile, oamenii evadaseră în lumea ideilor, de unde priveau cu compătimire pe cei care se agitau cu strâmtele probleme de neam și țară. Stând cu ei de vorbă mi-am dat seama și am încercat să-i conving că Filozofia e culmea gândirii omenești, dar ea nu e decât efectul sforțărilor minții umane și e elaborată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dintre conducătorii săi, precum și trădarea intereselor naționale de către alții, dăduse naștere unui puternic curent în sânul grupurilor minoritare din România, de reviriment pe toate terenurile de activitate, culminând însă pe cel politic. în jurul nostru mai auzeam pe unii tineri, care agitându-se între două pahare de vin, aruncau sentențios vina pe Ardeal de unde veneau cei mai proeminenți conducători ai partidului național țărănesc. Gheorghe Crăciunescu vedea întreg fenomenul de descompunere ca un produs nu numai al guvernului actual ci al tuturor guvernelor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a fost fatal ca omul acesta sinistru, care s-a ridicat de la început împotriva legiunii, să servească de unealtă ticăloasă a călăilor, care au lovit cu mișelie, distrugând o mare speranță a unui neam. Nicolae Iorga și-a câștigat popularitatea agitând chestiunea antisemită în cadrul naționalismului românesc. De pe acest soclu a devenit cioclul Mișcării Legionare și al neamului românesc, lovind acolo unde indicau sugestiile dușmanului nostru de moarte și spre care îl îndemna vanitatea și ambiția lui nemăsurată. Din această întâlnire a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și de așa zisa parte exterioară a Mișcării. Lămuriri în acest sens nu puteam avea nici de la camarazii noștri. Andrei Ionescu, conducătorul nostru de la București, se ocupa puțin nu numai de educația legionară, dar chiar de organizație. El răscolea și agita spiritele. Prin strădania lui și prin abilitatea de care dispunea, a reușit să ajungă președinte al Centrului Studențesc de la București. Cu aceiași abilitate și stăruință, manevrând pe lângă autoritățile politice și școlare, a reînviat mișcarea studențească împrăștiată și demoralizată după întâmplările
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legionarilor. Cred că autorităților de resort nu le e străină toată agitația, care s-a făcut de un grup de oameni, liniei adoptată de mine. Acestea erau persoane cunoscute, care strigau în piața publică împroșcându-mă cu noroiul calomniei și agitând pe față împotriva atitudinii mele. N-am așteptat din partea autorităților de resort o arestare a lor, căci aș fi stăruit în acest caz să fie lăsați în pace, dar m-am așteptat ca să li se dea un sfat prietenesc și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
plecat de la bibliotecă, m-am oferit s-o conduc pe fată acasă. Nu-i nevoie să mă conduci. Nu mi-e frică să umblu seara pe stradă, iar tu locuiești în direcția opusă. — Dar vreau să te conduc. Sunt prea agitat ca să pot dormi dacă mă duc direct acasă. Am trecut podul vechi și am luat-o amândoi spre sud. Sălciile de pe malul râului se legănau în bătaia brizei reci de primăvară. Lumina lunii cădea vertical, făcând să sclipească pietrele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]