7,971 matches
-
și uscate? — Nu-mi place să-mi închid picioarele în cutiile alea tari și solide din piele. Le simt moarte. Nu-mi pot îndoi gleznele. Dar nu trebe’ să-ți îndoi gleznele! Așa, îți rupi cel mai ușor glezna dacă aluneci într-un loc îngust. Bocancii ăștia sînt făcuți înadins să țină gleznele strîns - o singură țintă poate susține glezna, piciorul, chiar tot corpul. — Ce pierd în siguranță cîștig în agilitate. — Așa, deci. Așa. De un secol cei care urcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pastorul satului. — Te-ai blocat? îl întrebă pastorul. — Nu, mă pot întoarce. — Păi, drumul pînă aici e pe partea cealaltă. Numa’ adastă acolo o clipă. Fața se retrase și Thaw văzu peste margine ceva negru și încovoiat la capăt care aluneca spre el. Era mînerul unei umbrele. înghițindu-și teama care-i aluneca prin gîtlej, Thaw îl prinse cu mîna stîngă și trase. Rămase neclintit. își puse degetul mare ieșit din sanda pe o ridicătură din stîncă, strînse mînerul mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Păi, drumul pînă aici e pe partea cealaltă. Numa’ adastă acolo o clipă. Fața se retrase și Thaw văzu peste margine ceva negru și încovoiat la capăt care aluneca spre el. Era mînerul unei umbrele. înghițindu-și teama care-i aluneca prin gîtlej, Thaw îl prinse cu mîna stîngă și trase. Rămase neclintit. își puse degetul mare ieșit din sanda pe o ridicătură din stîncă, strînse mînerul mai tare, se împinse spre margine și reuși să-și întindă un braț peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cer, își uniră gîturile, apoi se desfăcură și le răsuciră din nou, fiecare mișcându-se în oglindă. împreună făcură și desfăcură cu trupurile lor formele lirelor grecești și ale argintăriei renascentiste. La un moment dat, una dintre ele întrerupse schema, alunecă îndemînatică în spatele celeilalte, își săltă coada și-și împinse corpul în sus și-n jos în timp ce plonja în apă de parcă ar fi treierat cu aripile printre valuri. în timp ce treceau, Thaw observă că masculul împingea cu ciocul capul femelei sub apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tron grosolan de cristal, care plutea printre nori vulgari și turbulenți. Era îmbrăcat într-un veșmînt roșu, simplu, cu o căptușală verde și îl împiedica, ținîndu-l cu ambele mîini de subsori, pe un Hristos suferind, slab, mort, aproape gol, să alunece de pe scaunul de lîngă el. Deasupra capetelor lor plutea un porumbel alb. Dumnezeu avea aceeași față cafenie, slabă și banală ca a fiului său și o privire profund îndurerată, dar fără o expresie de amărăciune sau învinovățire. în ciuda scaunului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării de zgură de la picioarele lui, sporovăind nebunește: An tan tichi tan Capu-i tăiat, ceru-i crăpat Și John Knox pilit cu toptan Și Dumnezeii-s lați cri-crac, cri-crac. Thaw se clătină, alunecă și zbură. Cioara plana la treizeci de metri sub el. Poziția și viteza lui depindeau de ea. Trecură peste panglica ternă a canalului cu bălării și văzu în interiorul camerelor unde femeile călcau sub sforile cu rufe, bărbații în maiouri citeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Promontoriul se termină într-o serie de stînci mărunte, despărțite de buruieni și pietre prăvălite. La început, coborîrea e ușoară, apoi ajunge la stînci mai abrupte și trebuie să se agațe de stînci desprinse din vîlcele, care se prăbușesc și alunecă. Pe ultimii metri cade și se întinde pe ferigile uscate, zicîndu-și: Mă doare și nu-mi place. Pe un picior are o zgîrietură care sîngerează și îl doare umărul. Se simte lipicios și transpirat, inima îi bate cu putere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bate cu putere și își zice: Trebuie să fac o baie. își dă jos rucsacul, paltonul, haina, puloverul, apoi i se face frig și coboară pe o plajă abruptă, cu pietre mari ca niște ouă sau cartofi de piatră. Acestea alunecă greoi. Se împiedică de ele. Primul val nu-l șochează, dar plaja coboară abrupt, și următorul, care e mai mare și apare din senin, îl lovește direct în piept, îl saltă pe el și-l poartă înapoi pe pietrele lunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un teritoriu din ce în ce mai mare, pînă cînd țipă: Rima! Oprește-te! Oprește-te! — Cad dacă încerc să mă opresc! — O să cădem dacă nu ne oprim. Devine prea abruptă. Dă-mi mîna. Se prinseră de mînă, își proptiră bine călcîiele în pămînt, alunecară pînă se opriră și rămaseră într-un echilibru precar, legănîndu-se. — Trebuie să mergem încet și cu multă atenție. O s-o iau eu înainte. își luă mîna dintr-a ei, păși încet și atent înainte, cu picioarele lunecîndu-i, o prinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o va lua la vale va fi domolit de cel care va merge în sus. Lanark se uită la ea și strigă: — Ce idee deșteaptă! Ea zîmbi și se ridică. Hai să încercăm. încotro mergem? — La stînga. — Ești sigur? — Da. Aluneci de partea cealaltă fără să-ți dai seama. Noul mod de a merge îi făcea să simtă încordare în brațe, dar se descurcau bine. în cele din urmă, terenul deveni neted pe ambele laturi, și printre cețuri se întrezări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Linia galbenă ducea la o ușă de fier pe care erau scrise cu vopsea următoarele cuvinte: IEȘIREA DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Lanark dădu enervat cu piciorul în ușă. Ca și cum ar fi dat cu piciorul într-o stîncă. — Eu am alunecat peste linia galbenă, nu tu, zise el. Se răsuciră și o luară de la capăt. Nu se depărtaseră prea mult, cînd auziră un sunet ciudat, tremurător, pe care Lanark părea să-l recunoască. — Cineva plînge, spuse Rima. El își scoase lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putem de repede. Haide. O să traversăm prin mijloc. — Dar dacă... dacă-i un puț acolo? — Oamenii nu construiesc pasaje subterane cu puțuri în mijloc. Dă drumul barei. Se orientară cu fața la lumină și se depărtară cu prudență, apoi Lanark simți că alunecă în jos și scăpă mîna Rimei cu un țipăt. Capul și umărul i se izbiră cu atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru că l-am ucis. Lanark crezu că Rima înnebunise și se simți epuizat. îi spuse răbdător: — Ce tot vorbești, Rima? — însărcinată, zise ea după o clipă, tăcută, înghețată, în întuneric, rătăcită cu tine, cu picioare care s-ar putea să alunece, cu spatele care mă doare, merit toate astea. Conducea prostește ca să mă impresioneze. Mă dorea, știi, și la început mi s-a părut un tip drăguț, apoi m-a plictisit, era atît de înfumurat și sigur pe el. Cînd ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liber pentru o vreme? Vreau să zic, într-adevăr liber. Nu-i nimic programat în laboratorul de artă. — Atunci, adu pături, perne și cearceafuri curate, foarte curate, vreau să zic, și fă patul. — Da, dar... tînărul puse cartea jos și alunecă pe podea... ce să-i spun lui Polyphemus? — Spune-i că politica nu-i singur țel al omului. Tînărul o luă la goană printre șiruri de scaune cu fundul de răchită care acopereau podeaua din dale de piatră. Catedrala părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fină cu miros de roze se împrăștie peste tot. Oftă, se lăsă pe spate cu ochii închiși, și spuse: — N-am nevoie s-o văd. Sunetul și mirosul îmi sînt suficiente. Mașina nu avea ambreiaj sau volan, iar scaunul putea aluneca înainte, în timp ce speteaza se lăsa, luînd forma unui pat. Un panou de sticlă și un transperant separau bancheta din spate, unde probabil dormeau copiii. Sub parbriz era un set de sertare, rafturi și compartimente. într-un compartiment se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau rînd pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee. Lanark o închise fără chef. Corpurile încă se învîrteau ca într-un balet într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se oțărî: — Nu-mi pot schimba planul acum. De ce să fiu eu mai filotim decît secolul meu? Milioanele de copii care au fost uciși mișelește în acest secol este... nu da în mine! Lanark abia își încordase mușchii, dar iluzionistul alunecă în pat și-și trase păturile peste cap; se lăsară pînă cînd rămaseră perfect drepte și nemișcate pe saltea. Lanark oftă și-și lăsă fața într-o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-ar fi cunoscut; asta m-a determinat să-i citesc numele în registru, gândindu-mă că poate astfel îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu se manifestase până în acel moment în vreun fel tangibil. Le trebuiră vreo zece minute până să repereze un petec de iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
drept post de observație. Acesta avea o fereastră și un balconaș care dădea într-o galerie de vegetație, ceva mai la o parte de restul marii grădini. În cel mai rău caz, putea să sară și să se lase să alunece pe crengi în jos. Extenuat, se așeză greoi pe bancheta lungă poziționată în fața oglinzii monumentale. Era timpul să se gândească puțin și la gestul Patriciei. Fata își asumase un risc serios. Motivul era obscur, dar părea evident că-își regreta participarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
discute despre calificarea lor, atât cu acesta, cât și între ei. Fie că a murit, fie că este în viață, succesorul său este ales în funcție de rezultatul unei votări între toți candidații. Fără să vrea, în acel moment gândurile lui Gosseyn alunecară pe o pantă personală. Fără nici o legătură cu imaginea ce i se oferea despre viața pe Venus, tabloul fascinant și plin de speranță al unei super-civilizații. Se gândea la acest roboplan, la liniștea de care se simțea cuprins audiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu hotărârea fermă a celui pregătit la orice. Înghețat, îl contemplă pe monstrul de plastic. Apoi își îndreptă atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către Patricia Hardie, care, distantă, dar interesată, aproape mascată de silueta celor doi bărbați, îl urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum ce facem? Era vocea gravă, fără nici o urmă de umor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vedere non-A. Va trebui să inventezi o altă poveste. "O poveste!" gândi Gosseyn; și-l privi pe Prescott, îl privi cu adevărat, cum s-ar zice, pentru prima oară. Ochii celuilalt, imperceptibil îngustați, îl supravegheau. Una dintre mâinile lui alunecă nevinovat către arma din buzunarul drept al hainei. Probabil într-o mișcare reflexă; nici el nu spera cu adevărat să reușească, căci Gosseyn îl devansă, fără nici o dificultate. ― Aș îndrăzni să afirm ― zise liniștit Gosseyn o clipă mai târziu, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
când ajunse la ușă. O împinse ușor și se strecură în noapte și ceață. Gosseyn își privi ceasul. ― E patru și zece ― îi zise lui Prescott. Își scoase revolverul. Pe obrazul lui Prescott apăru o broboană de sudoare, care îi alunecă în jos. Asta îi dădu o idee lui Gosseyn. Își privi din nou ceasul. Secundarul avansase de la cifra zece, la 45. Se scurseră 35 de secunde. ― Un minut ― anunță Gosseyn. Timpul fiziologic este un flux de transformare ireversibilă a celulelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pare rău c-am fost așa de brutal cu tine. El regreta sincer. Dar în spatele cuvintelor rostite se mai afla ceva. Speranța că, odată localizat și apoi distrus Distorsorul, ea îl va ajuta să iasă din palat. Îi văzu privirea alunecând și fixându-se pe undeva, în spatele său și se întoarse brusc. Din ușa, Eldred Crang îi zise: ― În locul tău n-aș face nici o mișcare. Ochii lui de culoarea alunei sticleau în bătaia luminii: Stătea acolo, foarte degajat, flancat de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]