9,188 matches
-
marginea sa internă [104]. El este împins de-a lungul peretelui orbitar, pe care îl urmează dinainte îndărăt, fără ca vârful să piardă contactul cu acesta. Pe parcurs, se injectează câțiva cmc de anestezic, pentru a se evita durerea și a alunga, din fața vârfului acului, plexul venos, evitând astfel lezarea lui. Când baza acului ajunge în contact cu marginea orbitei, vârful său este în vecinătatea nervului nazal, situat mai profund decât nervul etmoidal posterior și la câțiva mm de nervul optic, care
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
și nu va mai locui împreună cu ei nici un om știutor de răutate [...] și va curăți Ierusalimul întru sfințenie ca la început. (vv. 4, 22, 24, 26, 27, 30). Isus însă nu a ieșit învingător asupra romanilor, păgânii nu au fost alungați, domnia lui s-a terminat înainte de a începe. În locul întronării, sfârșitul său a fost răstignirea; și, după cum am notat deja, răstignirea era forma cea mai umilitoare de execuție, rezervată sclavilor și celor mai periculoși criminali. Pentru poporul iudeu, faptul că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mai rămâne nicio urmă care să arate că „Aceasta este Izabela”. Ieremia își previne propria generație cu aceeași imagine tulburătoare: „Cadavrele poporului vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele câmpului și nu va fi nimeni care să le alunge [...] nu vor mai fi adunate și nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafața pământului” (Ier 7,33; 8,2; cf. 14,16; 16,4; 20,6; 22,19; 25,33; cf. Ps 79,2-3; Ez 29
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
inutil. În timp ce toate acestea se întâmplă din ce în ce mai des, alții se bucură cu adevărat de viață, într-un mod mai sănătos. Poate că nici familia nu este informată prea mult în ceea ce privesc drogurile, dar încearcă să facă tot posibilul să alunge drogul din viața lor și nu persoana direct consumatoare. Asta ar trebui înțeles de toată lumea, că familia încearcă să ne protejeze de pericole și nu să ne facă rău. Din acest motiv toți trebuie să avem încredere în sfaturile și
Călăuzeşte-i viata, modelează-i atitudinea. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pichiu Mădălina – Ioana, Iftime Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1992]
-
pământ ancestrală ucrainenilor și că aceste cauze economice nu s-au produs niciodată până în prezent; că o colonizare ucraineană propriu-zisă nu există de fapt decât în extremitatea nordică a Basarabiei, adică pe vechiul teritoriu al fortăreței Hotin, de unde turcii au alungat populația românească în timpurile când ei uzurpară acest teritoriu, de la 1712 până la 1812; și în sfârșit, că este himeric și în zadar să se caute mase ucrainene mari în Basarabia unde numărul lor atinge doar 210 mii suflete. A susține
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
se mai ține cont de ceea ce spun părinții, banii dispar din casă, iar viața ta se irosește inutil, acestea se întâmplă din ce în ce mai des. Poate că nici familia nu este informată prea mult în ceea ce privește drogul, dar fac tot posibilul să îl alunge din viața ta definitiv. Asta trebuie înțeles, familia ne ajuta cel mai mult și ne vrea numai binele. Din acest motiv toți trebuie să avem încredere în tot ceea ce ne sfătuiește ea și să ne lăsăm ajutați de ea. O
Drogurile şi influenţa lor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by CARP ELENA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2021]
-
de desăvârșit mă predam durerii, încît nu mă gândeam la nimic precis, ci încercam numai să intuiesc, să simt concret despărțirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori revedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, și o alungam. Nu știam pe ce să-mi fixez gândul și alegeam câteva scene mângâietoare pentru mine (coronița de iasomie, biblioteca, Chandernagorul), pe care le contemplam liniștindu-mă, dar îndată filmul se desfășura către final, revedeam pe d-na Sen la masă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe d-l Sen spunîndu-mi: Dacă vrei să-mi mulțumești pentru binele...", și aceasta îmi amintea iarăși, tot atât de acut și de sfâșietor, despărțirea mea de Maitreyi, și trebuia să închid ochii, să mă mișc în pat, să oftez adânc, ca să alung gândurile. D-na Ribeiro, după ce lipsise vreun ceas, prinsă de treburile casei, intră iar în cameră, întrebîndu-mă ce doresc să beau; un ceai, whisky sau bere? Refuzai cu un gest atât de obosit, încît bătrâna se apropie de patul meu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără figură. Le auzea strigătele și, din când în când, cineva se oprea lângă el, îl apuca de braț și îl întreba amenințător: "Încotro a fugit? Spune repede, încotro a fugit? unde s-a ascuns?..." Înghițînd anevoie, clipind des ca să alunge viziunea, Ieronim implora Corul: "E absurd! Nu e vorba de ea. Spuneți-le că s-au înșelat!..." Zadarnic. Vedea și auzea tot mai clar, tot mai puternic, mulțimea aceea care-l înconjura, continuând să alerge, parcă împinsă de vijelie, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Aici ființa omenească dar și umanitatea în ansamblul ei își are începutul parcursului temporal și agonicul sfârșit sub însemnele transcendenței. Viața umană în corporalitate se înfiripă dinspre absolutul nematerialității și se destramă către trezirea cutremurantă întru acesta. Bucuria mistică ce alungă umbrele tristeții survine pe fondul conștientizării realității transcendente ca plan nerelativ și indisolubil spre care ființa umană poate și trebuie să-și investească întreaga concentrare de resurse și potențe. Spre deosebire de efemeritatea structurilor temporale, dimensiunea surprinsă de privirea ce se desprinde
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne bântuia fantomatic încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând se dovedește, astfel, iluzorie iar presimțirea trecerii rapide a stării de extaz, sentimentul consumului accelerat al acesteia se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
noastre, nu mai apare menținându-se o sferă închisă oricărei noi persoane ce s-ar ancora în preajma sinelui nostru. Aici prezența celui drag este înlocuită, fără sincopa unei pauze interferente, cu prezența morții acestuia, chipul viu al ființei iubite fiind alungat de chipul morții sale ce-i preia locul și statutul de oglindă răsturnată, oglindă nu a sufletului ci a despărțirii dintre spirit și caverna corporalității. În acest sens, se poate afirma că în cazul dispariției totale a celui drag, în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
învinețite. Am ajuns să mă tem de ochii aceia sfredelitori, fixați în permanență asupra mea, întărâtați de ură și neînțelegere. Viața însă nu ne este dată ca să ne fie povară, ci bucurie, și, fiindcă eu așa cred, pot să-mi alung fără efort gândurile ce mă îngrijorează. Pentru că frunzele copacilor erau atât de prăfuite, am pus pe ele furtunul, o adevărată folie să uzi copacii în plină zi, și ce-i cu asta ? Viața nu este agreabilă dacă nu ți-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-a stăpânit prea mult niciodată trupește). Totuși, apropierea ei m-a tulburat, încât am călcat peste ceea ce îmi propusesem ! Mi-a trecut fulgerător prin minte că răspunsurile la întrebările ce m-au chinuit (oricât m-am străduit a le alunga, în această ultimă lună nefericită) se aflau la doi pași de mine, în ființa ei, ce se sprijinea de brațul meu ! Și atunci, nemairezistând torturantei curiozități, i-am spus : — Dacă aș putea înțelege de ce a fost nevoie de atâta mister
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noi. Coloana de gărzi pleacă mai departe. PÎnă la urmă, poate chiar a snopit În bătaie un răcan. — Cică ăsta din capăt e cel mai scîrbos post. Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie să folosească arma să-i alunge. Pe dracu’ urși! Aici, pe munte? — Cică acum doi ani s-a sinucis unul acolo, l-au găsit În pichet, spînzurat cu centura. — L-a lăsat gagica? — L-a speriat ursu’? Bau! Nu, cică frate-său a murit chiar aici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văd reacția. Pajiștea din care m-am ridicat tremură gelatinos la cîțiva kilometri distanță, iar din ea mă urmăresc o duzină de perechi de flăcări albăstrui. SÎnt amețit de uluială. Mă Încurajez singur, dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar putea să vrea de la mine nenorocitul ăsta? Mă simt deja foarte vinovat, mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cîinii par aceiași ca la Hațeg. Mă opresc și Îi privesc o clipă cum se hîrjonesc pe aleea prăfuită, flocoși și murdari, și un cîine semeț, cafeniu, se Îndepărtează plictisit. Îl privesc oarecum intrigat și, ca să-mi treacă, ca să-mi alunge Îndoielile, se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de culori diferite. Dau peste Bogdan la locul de fumat din fața dormitorului. Nu mai vorbim despre unchiul lui din America, nu mai vorbim nici despre adidașii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
CÎnd mașina Încetinește Într-o intersecție, coboară din mers, dar unul dinte adidași Îi sare din picior - nu-l mai caută, e prea Întuneric, strada nu arată prea bine. Ajunge acasă după două ore de ocolișuri pe alte străzi Întunecate, alungat de strigăte și de sunetele inconfundabile ale armelor. Din șoseta din piciorul neîncălțat a rămas o cîrpă zdrențuită și murdară, Încolăcită pe glezna vînătă, Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmbrăcăm În haine civilizate - eventual, În pantaloni de piele Depeche Mode) cu informația care să ne anunțe că ceea ce ne mișcă În intimitatea noastră de creaturi scofîlcite, viciate, palide și umilite nu e deșertăciune. Așa cum nu am reușit nici să alungăm perspectiva războiului: o să ajungem pe un front din vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure identitatea națională. Și nici să descoperim cine sînt agenturili de care vorbea Luminatul ieri și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru moment, ar da-o deoparte pe Stella, ar scoate-o din joc. Nu voia s-o vadă, dar nici nu-i plăcea s-o știe pe undeva, activă. Oricum, nu-i era clar ce-ar putea face, așa că-și alungă gândul din minte. Se simțea absolvit de soluționarea acestei probleme. Și el era dat deoparte; era separat, izolat, în așteptare, pur și solitar ca un rege care-și așteaptă încoronarea sau ca victima care-și așteaptă călăul. Aceasta era marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom, aproape gol, și Emma, complet îmbrăcat și din ce în ce mai ud, pentru că nu-și redeschisese umbrela, înaintară de-a lungul unei laturi a bazinului, apoi se îndreptară spre George, care stătea de unul singur, întrucât ploaia, acum puternică și șfichiuitoare, îi alungase pe toți înotătorii îndărăt în apă. George își dădu seama că cineva se apropie de el, apoi își dădu seama că e Tom, și își întoarse, foarte încet, capul. — George, hello...! George rămase cu capul întors, iar privirile ochilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să înfăptuim acele lucruri care ne fac viața mai simplă, mai ordonată, mai deschisă, mai adevărată. Să ne facem o practică din izgonirea gândurilor dăunătoare. Când ne simțim încolțiți de asemenea gânduri, invidioase, hrăpărețe, cinice, pur și simplu să le alungăm, precum oamenilor din vechime care gândeau că înfrâng diavolul. Și în acele momente, să ne căutăm sprijin în lucrurile pure, întorcându-ne mintea spre oameni buni, spre ce-i mai bun în munca noastră, spre noblețea și frumusețea artei. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câteva cuvinte simple, care îi vor veni pe moment în minte; George va înțelege că există măcar un loc pe lume unde nu are și nu va avea niciodată dușmani. „Firește, s-ar putea să mă înjure și să mă alunge, își spuse Tom, dar mai târziu va reflecta și va înțelege. Așa trebuie să fie. Am să mă duc la George, și la Alex, și am să le vorbesc - ce - păi, e ca o conversație, te schimbă, te salvează, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privi, ar cădea jos, mort. Se întoarse și alergase în direcția opusă, alergase și alergase prin întunericul care înghițea străzile orașului. Acum, în lumina dimineții, toate acestea îi apăreau ca un vis rău, ceva ce-ar fi vrut să-și alunge din minte, fără măcar să se întrebe dacă era fantezie sau „realitate“, orice ar fi putut să însemne asemenea cuvinte. Avea senzația că auzise într-una numai țipete, de parcă așa ar fi fost alcătuită însăși liniștea nopții. Auzise, în zori, porumbeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la cumpărături, îl adusese și aici și, din pricina lui, renunțase azi la înot și rămăsese la o măsuță, așteptându-i pe Brian și pe Adam. Brian își făcuse apariția, dar Adam înota încă pe sub pătura groasă de abur. Gabriel își alungă din minte imaginile fugitive ale unui Adam înecat, cu trupșorul inert pescuit din apă, și așa mai departe, își întoarse gândurile la subiectul excursiei la mare. Subiect detestat de Brian, care nu o încuraja deloc să se gândească la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]