9,447 matches
-
deci costurile, beneficiile și preferințele emoționale. g) Tratând mariajul și familia în termeni de costuri-beneficii, „afaceri” de tipul „îi dau- îmi dai” etc., constatând rata mare de divorțialitate și de „deviere” de la tipul familial clasic, putem rămâne cu un gust amar: unde e dragostea (romantică) dezinteresată, unde e respectul dintre soți, unde sunt jurămintele oficiale și neoficiale, unde e credința religioasă? Dincolo de aceste sentimente nostalgico-paseiste, care nu pot fi principii în cercetarea științifică a familiei, rămâne însă o întrebare practică crucială
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Strong, DeVault, Sayad, 1998.) 5. Am accentuat faptul că, și ca trăire și cogniție, pentru mulți copii divorțul înseamnă o eliberare. Totuși, în cazul imensei majorități - chiar atunci când din exterior pare spre binele copilului -, realitatea divorțului este însușită ca una amară șipare să-și lase amprenta în sufletul și mintea indivizilor pentru toată viața (Wallerstein, Kelly, 1980). Discutând rezultatele unor studii din Marea Britanie, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă și alte țări și metaanaliza acestora, Richards (1995) arată că la medii sociale asemănătoare, copiii
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și practicile psihoterapeutice arată că, deși sunt cupluri care acceptă ca unul sau amândoi partenerii să aibă legături extraconjugale, pentru marea majoritate a persoanelor descoperirea unor atare legături produce adevărate dezastre psihice, pricinuind răni sufletești ce persistă toată viața. Viața amară a cuplului este generată și de gelozia unuia dintre soți, indiferent dacă are o bază reală sau nu. Cercetările antropologice arată că ea e prezentă în aproape toate culturile lumii. În mariajele poligamice, în particular în cele poliginice, gelozia ia
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Eleonorei (1930), imagini stranii pot fi lesne considerate drept versuri de dragoste și, dispuse ca poezie, oricând ar rezista testului critic: „Violetă desfacere și dureroasă de păuni în gâtlejul ocheanului ascuns în gesturile dezolate în pâlnia de cenușă picură minutul amar de frunze, când pădurea se suflecă în anotimp ca un flux spre naufragiul verii, ca o bestie înaintea fricii”. R. a prefațat mai multe cataloage de expoziții (printre care cel al retrospectivei M.H. Maxy, din 1965) și a tradus și
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
îi sugereze măreția printr-un patos ca al vechilor profeți. Un personaj pitoresc, guraliv și impertinent, cam fricos și bețiv, uneori bufon, alteori cinic, însă minte ascuțită, manevrând abil pilde și vorbe cu două înțelesuri, glumind întruna, când cu haz amar, când mai facil, este Zelig Șor, misitul, comentator pătrunzător al dramei ce se petrece în casa Cohanovici. Atras de forța piesei lui R.-R., I.L. Caragiale imaginase un alt final. SCRIERI: Domnul Kanitferstan, extras din jurnalul unui trândav, București, 1877
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
lăsate pe mure/ Azi doar scâncetul viezurelui uneori îl mai aud...”. Și tot ca Blaga, poeta îl ia de mână pe cel crescut la oraș și îi dezvăluie misterioasele leacuri pentru suflet: minunile naturii. Dealuri molatice, câmpii nesfârșite, mesteceni, cireși amari, prin care „ochi de bufnițe aprind lampioane”, crini, iasomie, „poame văratice unse cu miere”, fragi, cantalupi, dovleci, ciorchini de struguri - toate se rotesc într-o horă a bucuriei și a belșugului, prinse în „transparența verdelui proaspăt” și a auriului solar
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
Codrin Liviu Cuțitaru, Despre poezie, „Timpul”, 1998, 1; Radu Voinescu, Fotografii, scrisori, obiecte personale..., L, 1999, 44; Alex. Ștefănescu, O carte frumoasă cu un titlu stupid, RL, 1999, 47; C. Rogozanu, „Cheta la flegmă”, OC, 2000, 1; Antonio Patraș, Farmecul amar al cotidianului, „Timpul”, 2000, 2; Codrin Liviu Cuțitaru, Despre isprăvile periferiei în drumul său către centralitate, OC, 2000, 5; Cristea-Enache, Concert, 279-284. A.Tr.
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
ironică deformează plastic structura strâmb constituită a realității din lagărul socialist, obținând din negarea negativului o afirmație morală laborios construită. Evoluția scriitorului, cu totul paradoxală, este inversă în raport cu așteptările: de la o proză lucidă, cerebrală, cu ascuțiș satiric și un umor (amar) intelectual de cea mai bună factură, desprinsă parțial din modelul „euphorionist” al Cercului Literar de la Sibiu, la una evocatoare și nostalgică, empatică și patetică, scufundând și recuperând puritatea copilăriei pierdute din apele matriciale ale poveștii. Șoarecele B și alte povestiri
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
că el „restaurează mai mult o sensibilitate decât traiectul unui singur autor” (Gheorghe Grigurcu). Poetul percepe cosmosul printr-un peisaj de obicei autumnal și vesperal, ce rezonează ca o stare de spirit: „Amurguri cu coțofene și vânt / între plopii mari, amari ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
între plopii mari, amari ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
și din televiziunile independente să nu fi salutat alegerea d-lui Constantinescu, în noiembrie 1996. îmi amintesc că până și dl. Ion Cristoiu s-a grăbit să-l omagieze pe învingătorul lui Iliescu, văzând în el semnul providențial așteptat atâta amar de vreme de români. După cei șapte ani ai vacilor slabe iliesciene, superstiția ne spunea că vor urma cel puțin șapte ani de prosperitate! Acum, când nu există om serios care să dea doi bani pe viitorul politic al d-
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
Apoi o invitație la prînz în ultimul moment. Nu pot să refuz... Toate aceste atentate sînt comise prin telefon, acest instrument diabolic, de care nu izbutesc să mă lepăd." Se simțea, din cauza nelucrării, în jenă continuă și dizolvantă: "Sila, mărturisea amar, ce mă îneacă de fiecare dată cînd sînt întrebat dacă scriu și despre ce etc. Dacă ceilalți ar ști! Rușine, remușcări, exasperare - ce nu intră în drama scriitorului care nu scrie?" Și, tot așa, altădată: "Jena pe care o simt
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
prin multe anotimpuri, S-a scris și s-a reinventat deși un suflet suferind Din vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind. Ce nălucire efemeră este secunda răstignită Pe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită ! Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții... Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă! E boală grea și fără leac și zilele și le
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
pas, trecând prin multe anotimpuri,S-a scris și s-a reinventat deși un suflet suferindDin vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind.Ce nălucire efemeră este secunda răstignităPe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită !Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții...Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă!E boală grea și fără leac și zilele și le
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
E supărat pentru că e singur, nu are nici un tovarăș de joacă. M-aș juca eu ,dar am uitat cum e să mă joc... Il vreau, îl caut, dar ,în același timp, nu pot să mă opresc din evoluție. Rămâne gustul amar că a fost și că nu va mai fi. Ce a fost? A fost? Când? Totul e prea departe, amintirile se șterg una câte una. Fotofrafiile s-au pierdut sau sunt neclare. Citește mai mult Întind mâna prin ochii închiși
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
E supărat pentru că e singur, nu are nici un tovarăș de joacă. M-aș juca eu ,dar am uitat cum e să mă joc...Il vreau, îl caut, dar ,în același timp, nu pot să mă opresc din evoluție. Rămâne gustul amar că a fost și că nu va mai fi. Ce a fost? A fost? Când? Totul e prea departe, amintirile se șterg una câte una. Fotofrafiile s-au pierdut sau sunt neclare. ... XXXIII. RĂSĂRIT, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
și a recuperării adevăratei identități istorice, culturale. În versurile lui, cuprinse în volumul Încercări în literatură (1874) ori rămase în presă, modelele, ușor identificabile, sunt Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Andrei Mureșanu. Multe poezii, izvorâte din sentimentul amar al oprimării, se structurează ca niște compoziții oratorice, în tradiția mesianismului pașoptist, prefigurând și tonalități specifice lui O. Goga (La îngerul libertății, Dumnezeul nostru, Glasul străbunilor, Apel la unire). Deși se considera o „mediocritate” necesară într-o epocă fără mari
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
spre obiectivare, capătă, pe rând, pondere în scrierile sale. La început pregnantă apare tendința către prezentarea poematică, fără a fi ignorate câștigurile atitudinii narative detașate, finalizată în trei dintre textele epice mai ample (În plină zi, Nopți fără somn, Pământ amar), care vor constitui, cu mici modificări, nucleul romanului Casa (1962), izbânda certă a scriitorului. Conceput ca o replică orgolioasă la Ion de Liviu Rebreanu, romanul se constituie polemic și nu mimetic. Eroul, fiul unor țărani săraci, se însoară cu fata
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
epocă de aur” a tăiat adânc în firescul românesc și omenesc, încercând o operație fără anestezie pe trupul țării. Ion N. Oprea face o selecție din bogata ofertă a presei din acei ani și textele inserate ne lasă un gust amar. Cuvinte, atunci, poleite cu aur, ce au putut să însuflețească masele „largi populare ale celor ce muncesc de la orașe și sate” și să le întărească credința într-un viitor „lipsit de grija zilei de mâine” s-au dovedit, după o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
a plecat”. Tot poporul a auzit plângerea lor și toți au alergat către ei și l‑au văzut pe Ieremia zăcând pe pământ, ca și mort. Și‑au sfâșiat hainele, și‑au pus țărână pe cap și au plâns cu amar. S‑au pregătit apoi să‑l îngroape. Dar iată că un glas s‑a auzit zicând: „Nu‑l puneți în groapă pe cel care este încă viu, căci sufletul se va întoarce din nou în trupul său”. Auzind acest glas
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu o viziune largă. Comentariul istoric îi prilejuiește lui Ș. reflecții și intervenții directe, îndreptate în special în sensul situării românilor pe același plan cu celelalte popoare europene. Spirit iluminist, cărturarul dă o mare importanță reformelor sociale, criticând, sarcastic și amar, abuzurile potentaților vremii, ale clerului ahtiat de putere lumească și văzând în politica de unire a Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică doar un mod de expansiune, de aservire totală a românilor. Prezența autorului în text, intervențiile patetice, pasajele cu aspect
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
agricole, informații diverse, dar autoritățile suprimă publicația, suspectând-o că face agitație politică printre țărani. În 1909-1910 își asumă, alături de Ilarie Chendi, D. Anghel și St. O. Iosif, redactarea revistei „Cumpăna”. Aici semnează proză, articolul Cărți pentru popor, cuprinzând considerații amare privind starea țărănimii. Din 1906, când luase ființă la Iași revista „Viața românească”, își îndreaptă tot mai mult simpatia către cercul ei, întemeind amiciții trainice cu D. D. Patrașcanu, G. Topîrceanu, C. Botez, Mihail Carp și mai ales cu G.
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
anul de doliu] - împreună cu zestrea -, revenea părinților). Vânzări și cumpărări Nu este deloc exclus ca „activitatea comercială”, în care - ne arată actele - femeile rămase fără bărbați se implicau în Veacul de Mijloc, să mai fi atenuat ceva din gustul „fructelor amare ale văduviei”, să estompeze nefericirea ce izvora din singurătate, senzația de abandon (ba chiar de expulzare din comunitate într-un soi de exil) prevestitor de sărăcie, să ajute speranța să se substituie melancoliei. Nu putem scăpa din vedere nici dimensiunea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cantacuzino, Ghenealoghia Cantacuzinilor); - Constantin Hangerli, pentru bani „[...] pe alții-i lega cu mâinile dindărăt și cu spatele de garduri, și-i bătea cu bicele, pre alții legați-i băga cu picioarele goale în zăpada geroasă, așa chinuia pe creștini, o, amar de bieții creștini, că plângea și se văeta, și săracele văduve țipa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbași...” (Dionisie Eclesiarhul, Hronograful țărei Rumânești de la 1764 până la 1815). Nevoite, la rându-le, să se împrumute (după moartea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]