5,855 matches
-
practic politica economică națională prin noi înșine. Banca nou înființată avea capital mixt (două treimi capital privat și o treime capital de stat) și monopolul emisiunii monetare. Brătianu și-a urmat îndeaproape lozinca: Îndrăzneală în cele bine chibzuite. Susținut de amicii săi politici cei mai devotați, între care se număra și Eugeniu Carada, Brătianu a condus acțiunea aproape ca pe o luptă pe front, atrăgând opoziția de partea sa. Astfel, în expunerea de motive a legii, se spune că România va
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Dar de ce se apucă un poet să scrie proză? De ce lasă el plaiul bântuit de licorne pentru a ajunge umăr la umăr cu Monsieur Jourdain, cel care a descoperit că vorbea proză cu nonșalanța viețuitorului de fiecare zi? Pe un amic francez, Franz Bartelt, care are vreo zece cărți de proză apărute la Gallimard și la alte edituri importante, l-am surprins că nu își trecea în bibliografie cărțile de debut, două volume de poezie, pe motiv că "ascendența poetică" afectează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lucie... Devii de stânga. Mai comunist decât comuniștii. Un idealist. Dacă nu Marx, atunci Iisus. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze scopului. Crezi că literatura a scăpat de această desfigurare? Cică Nichita Stănescu i-a spus unui amic care îi vorbea de lipsa de caracter și de grobianismul unui activist al vremii: Lasă-l, bătrâne! El va fi ministru toată viața, noi vom fi poeți toată moartea!". Mai e scriitorul român capabil de această "romantică" abordare a destinului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
simt prea mult riscul zilei de mâine, pentru că din acele riscuri asumate de până acum, am învățat că nu există deosebire între victorie și înfrângere. Numai că de victorie, în zilele noastre, te bucuri numai tu și vreo doi, trei amici, dar, uneori, și cu un aer pal de invidie din partea lor, de înfrângere se bucură mai toți și te întristezi numai tu încât la primii mei șaizeci de ani de viață (pentru că azi, uitându-mă în noua mea carte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dacă ai scrie acum, ce ai scrie? M-ai pus la grea încercare. Ar trebui să dau un răspuns sclipitor, nu-i așa? Hai, lasă-mă să ajung până acolo din nou, să scriu ceva, cu umilință, supravegheat îndeaproape de amicul nostru, poetul... Eminescu. Inspirația de acolo nu poate să semene cu inspirația de aici. Partea a II-a (București, iunie 2003) Una dintre cărțile tale, care a mai primit și premiul Uniunii Scriitorilor în 1997, se numește "Iepurele suedez". Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putințele, aspirațiile și temeritățile intrepride, nu văd să fi fost clar altceva decât ceea ce am devenit. Poate profesor la vreun liceu, poate într-o redacție, familist desigur, frecventator cât de des s-ar putea al locurilor plăcute de întâlnire cu amicii literari, autor de cărți, altele decât cele pe care le-am scris în realitate, dar altele din pricina altui conținut de viață și probabil și din pricina ambianței în care aș fi (supra)viețuit. Oradea e mai aproape, în kilometri, de Vestul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mobilitatea, aciditatea, "savoir faire"-ul unora de pe-acolo, ba chiar admir dinamismul lor, mă uit oarecum mirat la agitația lor, îmi place să-i întâlnesc în rarele mele prezențe în orașul de pe Dâmbovița. Dar, de regulă, mă întâlnesc cu amici venetici în București. Eu însumi sunt venetic în Oradea. În fond, dacă veni să mă gândesc acum, toată viața am fost un provincial: clujean fiind de la vârsta de un an până la 23 de ani, am locuit în provincia Clujului, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Foto" și "Cineficare" de la Casa Pionierilor, la care am continuat să merg și licean fiind, în clasa a XII-a hotărât fiind încă să "dau" la Institutul de Artă Cinematografică din București, dar renunțând în ultima clipă, descurajat de un amic mai mare care "dăduse" și picase de mai multe ori, așa că, într-o soluție de moment am dat la Filologie, am picat, m-am angajat la "Vitadulci", ca să nu mă ducă în armată, eram și îndrăgostit, aveam iubită, cum să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu fotbalul, iubite Adriene, și rău e... pentru musculatura-mi părelnică. Nici cu sporturile în general. Le abhor, căci oferă cetățenilor și altor locuitori oportunitatea parșivă de a juița prin persoane interpuse. Mie-mi place să mărșăluiesc, singur ori cu amici de nădejde. Sigur, echipele sportive, sever antrenate, funcționează ca unse. În restul societății... locul acestora îl ocupă cumetriile, care merg cât merg. Amintește-ți numai ce s-a petrecut între stihuitorii C.M. Spiridon și Nichita Danilov, între poetul pedagogic Antonesei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în absența corozivelor pagini ce un Pamfil Șeicaru sau un Virgil Ierunca au însăilat în marginea versatilității lor multilaterale. Meargă talentul și imoralitatea mână-n lână, nu mă deranjează: vreau doar transparență. "Lista lui Pițu" aș constitui-o exclusiv din amici literari și/ sau intelectuali, clamându-mi subiectivitatea. Nu ar lipsi din ea Șerban Foarță, Gheorghe Grigurcu, Paul Goma, Laszlo Alexandru, Dan C. Mihăilescu, Marcel Petrișor, Radu Mareș, Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Gellu Dorian, C.M. Spiridon, Aurel Pantea, Aurel Dumitrașcu, George Vulturescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aici întrebării care urmează, am să spun că în mare parte poezia mea s-a construit pe ratări existențiale, iar izbânzile din viața mea s-au construit (și) pe ratări în poezie. Aici, pe malurile Dâmboviței, toți devenim cu timpul amici Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de sorginte incertă? Până aici mi-a fost! Vreau să ocolesc răspunsul la această întrebare care n-are mai nimic de-a face cu ființa și literatura mea, chiar dacă am scris undeva: "aici, pe malurile Dâmboviței,/ toți devenim cu timpul amici". Ai plecat din Ieudul tău, care ți-a marcat decisiv debutul (și viața) și ai ajuns la București. Ce ai pierdut, ce ai câștigat făcând această "deplasare spre centru"? Cum se vede provincia literară de la București? Geografic vorbind, deplasarea n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cale, prin alegerea mea, ar fi sigur un securist, un nomenclaturist mai puțin în Parlament. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze scopului. Crezi că literatura a scăpat de această desfigurare? Cică Nichita Stănescu i-a spus unui amic care îi vorbea de lipsa de caracter și de grobianismul unui activist al vremii: Lasă-l, bătrâne! El va fi ministru toată viața, noi vom fi poeți toată moartea!". Mai e scriitorul român capabil de această "romantică" abordare a destinului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cărți), sunt înțeleși și acceptați cu tot ce scriu, lăudați chiar fără măsură. Eu sunt controversat și la 64 de ani, toți așteaptă parcă să fiu compromis de propria operă, mai degrabă, decât confirmat "ca valoare", în timp. N-am amici între critici, rar întâlnesc și caractere cu care să fiu cât de cât compatibil (toți merg în stil exclusivist pe mâna poeților-vedetă, la modă, de tip Ion Mureșan sau Ioan Es. Pop, glorificând "poezia ardeleană"; eu rămân un outsider; sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Poezie "Europa Kilometrul zero". Lulu, cum îi ziceau prietenii, a fost și rămâne o îmbinare fastă de percepție critică (talent) și moralitate, care își rostea până la capăt gândurile. Persoana sa emana o vrajă puternică asupra celor din jur. Fie ei amici sau dușmani. Aș fi vrut să fi avut "bunăvoința" de a mă "recunoaște". Și chiar a făcut-o. La una din edițiile festivalului am trimis și eu, sub pseudonim, că altfel nu aveam voie ca organizator, un grupaj de poeme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriitor francez, căruia i l-am recomandat pe Mircea Cărtărescu, mi-a spus după ce a citit o carte de proză a acestuia, că nu a intrat în rezonanță...! Desigur, nu e de vină nici Cărtărescu, nu e de vină nici amicul francez. Care e pragul traductibilității, care e pragul receptării? Trebuie să scrie scriitorul român în alt fel, decât o face acum? Există o rețetă a succesului în abordarea publicului european? În momentul când nu vom mai avea în România nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să se uite cât mai grabnic acele lucruri, ca și cum faptul că avem grijă să nu se vorbească despre ele, am impresia că dintr-o vinovăție sublimială a consimțirii de atunci, decât șușotind folcloric pe la colțuri sau la o bere cu amicii, ar însemna că nici nu s-au întâmplat vreodată. După cum știi foarte bine, Adrian Alui Gheorghe, eu am fost și la întâlnirile Echinoxului, fondat de poetul Ion Pop la Cluj, am citit la Cenaclul Junimea al lui Ovidiu Crohmălniceanu, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Enache, Irina Andone, Alexandru Condeescu, Eugen Andone, Luminița Urbaczeck, Ioanid Romanescu, Mădălina Canură, Marin Sorescu, Ion Dragoș, Marin Mincu, Vasile Sav, Virgil Bănescu, Călin Angelescu, Augustin Frățilă... Și mulți alții. La un moment dat vom observa că avem mai mulți amici dincolo, atunci va fi momentul să nu ne mai fie frică de moarte. În fond de asta ni se duc prietenii dincolo, ca și părinții, ca să ne ajute prin exemplul lor să ne desprindem de lumea asta. Mai vine vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
concetățeanul și juratul lor, Nicolae, și că tot prin el își exprima unele dorințe („Iohanes Stephanus woyewoda Dei gracia dominus heresque terre Moldavie. Famosis dominis, iudici et iuratis civitatis Brassoviensis, vicinis et amicis nostris, amicicie incrementum. Ffamosi domini vicini et amici nostri dilecti. Rebus et negociis vobis per Nicolaum concivem et iuratum vestrarum ffamositatum, insinuatis plane et clare inthelleximus per eundem, quod iterum ad vestras quedam nostre mentis desideria intimamus ffamositates. Cui in his referendis fidem vestre velint adhibere ffamositates. Datum
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
două companii din Regimentul 1 Dolj. Noul prefect al județului Fălciu, dr. N. Lupu, însoțit de preotul Bernardin Just și de alte personalități hușene (dr. Boldescu, prof. Ion Zelea Codreanu) s-a deplasat la Corni, unde a fost prezentat ca „amicul sincer al țăranilor”. Însemnările lui Bernardin Just evidențiază contribuția sa în potolirea spiritelor țăranilor și influența exercitată asupra catolicilor din Huși și Răducăneni. Situația încordată din diferite părți ale județului, teama de izbucnirea unor mișcări țărănești, semnalate în numeroase rapoarte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
viză pentru destinația Havana. În aceeași zi pleacă la Barcelona, apoi la Lisabona și de acolo, la 27 septembrie aterizează la Rio de Janeiro. După câteva zile intră în Cuba prin aeroportul internațional Camaguey! Deși sosirea sa nu fusese comunicată, "amicii" în frunte cu Lansky erau prezenți la aeroport. S-a cazat la faimosul Hotel Nacional, camera 924. În cartea lui Martin A.Gosch "El ultimo testamento de Lucky Luciano"/ Barcelona 1976, Luciano avea să declare: "Privii pe marea fereastră, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pavată cu piatră de râu, dai de "La Bodeguita del Medio", deschisă de Angel Martinez pe la sfârșitul anilor 1930. Un local fără pretenții unde Papa putea fi văzut uneori sorbind un "Mojito" în compania lui Errol Flynn sau a altor amici celebri, conform principiului sau" mojito la Bodeguita, daiquiri la Floridita!" Mojito, o băutură pe bază de rom, zahăr, gheață și frunze de mentă, a făcut barul celebru. Ar fi fost inventată, după varianta lui Martinez, de piratul englez Drake, numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la doar o oră de la deschiderea librăriilor fiind trasă și ediția a doua! Se spune că fiecare din cele 27000 de cuvinte ale cărții a fost plătit cu 1,10 dolari! S-a realizat și un film, cu Spencer Tracy, amicul lui Papa, în rolul "bătrânului", filmul neplăcându-i lui Hemin-gway. Miguel Angel Quesada, proprietarul revistei "Bohemia"din Havana, avea să reușească prin "amici comuni" să-l facă pe Hemingway să accepte publicarea "Bătrânului" și în revista sa. I-a propus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cărții a fost plătit cu 1,10 dolari! S-a realizat și un film, cu Spencer Tracy, amicul lui Papa, în rolul "bătrânului", filmul neplăcându-i lui Hemin-gway. Miguel Angel Quesada, proprietarul revistei "Bohemia"din Havana, avea să reușească prin "amici comuni" să-l facă pe Hemingway să accepte publicarea "Bătrânului" și în revista sa. I-a propus un onorariu de 5000 pesoși, propunere acceptată de Hemingway cu condiția ca din cei 5000 de pesoși să se cumpere televizoare pentru bolnavii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Uruguayul și-a văzut de "ale sale", după reinstaurarea democrației. În relațiile cu Cuba a fost menținut un echilibru constant, până la venirea la conducerea statului a președintelui Jorge Batlle, în 2000. În urma unor "amabilități" în presă cu Fidel Castro, Batlle, amic declarat al lui Bush Jr., a rupt relațiile cu Cuba. Au fost reluate în 2005, prima măsura a Dr. Tabare Vazquez, liderul stângii care a câștigat alegerile, fiind restabilirea relațiilor cu Cuba. La instalarea noului președinte au fost anunțate participări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]