8,708 matches
-
a fost ulterior pusă pe seama presiunilor președintelui Jimmy Carter și influentului senator Edward Kennedy. Aeronava prezidențială a aterizat pentru o escală tehnică în Fidji, Pinochet s-a mai oprit în Hong Kong și s-a întors acasă cum se spunea în antichitate nu "cu scut", ci "pe scut", nu victorios, ci într-o situație periculoasă și penibilă, care avea să-l convingă o dată în plus de izolarea sa externă și să-l facă să se ferească pe viitor de "deplasări externe"! (N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
România sunt: Ghireni, Volovăț, Bașeu, Jijia, Corogea și Covurlui, iar pe malul stâng, în statul vecin Moldova, primește afluenții: Lopatnic, Draghiște cu Racovăț, Camenca și Căldărușa, Gârla Mare, Nerova, Lăpușna, Sărata și Larga, deci are un bazin hidrologic mare. În antichitate i se spunea Pyretus. Siretul curge, de la izvorâre și până la vărsare, pe o distanță de 740 km, intră astăzi, în țara noastră în localitatea Siret, care în anul 1340 era reședință domnească, parcurge 576 km și străbate Podișul Moldovei de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Podișul Moldovei de la nord la sud până la vărsarea în Dunăre. Afluenții principali sunt: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Râmnic, ce izvorăsc din Carpații Orientali, iar afluentul Bârlad izvorăște din Podișul Bârladului. Siretul are cel mai mare bazin hidrologic din România. În antichitate i se spunea Seretos (Hierasus). În lunca lui se găsesc municipiile: Pașcani, Roman, care în anul 1391 este atestat de voievodul Roman I, sub numele de Târgul de Jos, cu cetate din lemn, după care primește titlul de Târgu Roman
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
o dezvoltare tot mai bună. Cu ocazia dezvoltării Galaților, la Țiglina, s-au descoperit un mare număr de construcții ce uneau Moesia Inferioară cu Dacia răsăriteană prin văile Siretului, Trotușului și Oituzului pe care s-au format drumuri încă din antichitate. Încă din sec.VI î. Hr. pe aceste suprafețe sau semnalizat prezența sciților, a dacilor și ceva mai târziu a daco-romanilor. Sciții au denumit fluviul cu numele Dunărea, ceea ce înseamna, în limba lor, ” purtătorul de nori”. În anul 1445, Galați a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prin a începe asfaltarea lor, iar la Todireni, pe malul drept al râului Sitna s-a făcut o stație de preparare a asfaltului, care asigura asfaltarea șoslelor din acea parte a județului Botoșani. Povestea drumurilor la noi dăinuie încă din antichitate. Să ne amintim de comercianții greci, cei romani, ca și trecerea popoarelor migratoare care toți aveau nevoie de drum. În Moldova, drumurile au început să fie tot mai bune, de prin secolul al XIV-lea. Era Marele Drum al Siretului
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
România sunt: Ghireni, Volovăț, Bașeu, Jijia, Corogea și Covurlui, iar pe malul stâng, în statul vecin Moldova, primește afluenții: Lopatnic, Draghiște cu Racovăț, Camenca și Căldărușa, Gârla Mare, Nerova, Lăpușna, Sărata și Larga, deci are un bazin hidrologic mare. În antichitate i se spunea Pyretus. Siretul curge, de la izvorâre și până la vărsare, pe o distanță de 740 km, intră astăzi, în țara noastră în localitatea Siret, care în anul 1340 era reședință domnească, parcurge 576 km și străbate Podișul Moldovei de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Podișul Moldovei de la nord la sud până la vărsarea în Dunăre. Afluenții principali sunt: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Râmnic, ce izvorăsc din Carpații Orientali, iar afluentul Bârlad izvorăște din Podișul Bârladului. Siretul are cel mai mare bazin hidrologic din România. În antichitate i se spunea Seretos (Hierasus). În lunca lui se găsesc municipiile: Pașcani, Roman, care în anul 1391 este atestat de voievodul Roman I, sub numele de Târgul de Jos, cu cetate din lemn, după care primește titlul de Târgu Roman
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
o dezvoltare tot mai bună. Cu ocazia dezvoltării Galaților, la Țiglina, s-au descoperit un mare număr de construcții ce uneau Moesia Inferioară cu Dacia răsăriteană prin văile Siretului, Trotușului și Oituzului pe care s-au format drumuri încă din antichitate. Încă din sec.VI î. Hr. pe aceste suprafețe sau semnalizat prezența sciților, a dacilor și ceva mai târziu a daco-romanilor. Sciții au denumit fluviul cu numele Dunărea, ceea ce înseamna, în limba lor, ” purtătorul de nori”. În anul 1445, Galați a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prin a începe asfaltarea lor, iar la Todireni, pe malul drept al râului Sitna s-a făcut o stație de preparare a asfaltului, care asigura asfaltarea șoslelor din acea parte a județului Botoșani. Povestea drumurilor la noi dăinuie încă din antichitate. Să ne amintim de comercianții greci, cei romani, ca și trecerea popoarelor migratoare care toți aveau nevoie de drum. În Moldova, drumurile au început să fie tot mai bune, de prin secolul al XIV-lea. Era Marele Drum al Siretului
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
rabinică din Franța, fără a arăta de ce nu puteau să fie aplicate și la noi principiile stabilite de acesta. A Încercat să dea o definiție a evreului, spunând: În genere „evreul este reprezentantul unei rase care din cea mai adâncă antichitate s-a dedat negoțului și a cărui credință a fost privită În sânul popoarelor creștine, pe drept sau pe nedrept, ca o religiune spurcată; așa Încât ori unde se ivea câte un evreu, el era privit ca un om cu care
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
timpul trecutul, abstract. Țara nu se iubește prin corespondență și se uită prin absență. Țara este mai ales prezența în spațiul ei. * Regăsesc, spre sfârșitul verii, Bucureștiul, oraș buimac. Totul este răvășit în București, casele vechi și frumoase au devenit antichități irecuperabile, iar construcțiile noi sar în ochi prin opulență de țață parvenită, încărcată de bijuterii excesive. I-am suspectat pe bucureșteni că ar fi unii prea snobi, alții prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
explicit, mă refer la prietenia ca formulă combinatorie specială, asociere între doi tineri de sex diferit, într-o uniune de viață (quasi)matrimonială, neoficializată civic și neconfirmată religios, bazată pe o legătură sentimentală. Ca formulă socială nimic nou. Încă din antichitate, această coabitare se practica; în evul mediu românesc era relativ frecventă "țiitoria". Nouă este recunoașterea unui statut acceptat de către majoritatea socială și inserarea instituției prieteniei în parametrii moralei; aceeași morală care în trecutul recent condamna cu asprime concubinajul. Această consacrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lui: ba, mi-am montat, pe masa la care scriu, un mic grup emblematic, o statuetă de lemn reprezentând un cerșetor jerpelit, jigărit și ciung, ținând în mână un talger special (pe care l-am găsit într-un beci de antichități din cetatea Sighișoarei, un coșuleț de nuiele împletite, cu fundul de tablă, pe care se mai vede vopseaua roșie, ca o chemare). Mi s-a spus că era unealta de lucru a breslei cerșetorilor medievali. O fi, n-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
naturală), Ioan Cantacuzino și Alexandru Slătineanu. Și multe altele, din vremuri duse... Nostalgia unor timpuri despre care am citit și am auzit că au fost frumoase atenuează, pe moment, mizantropia intelectualului contemporan. Au apărut, în ultimii ani, destule magazine de antichități, în care, pe lângă obiecte și cărți, fotografiile vechi aduc la prezent timpul trecut. Mai cu seamă unele buticuri bucureștene, imitându-i într-un fel pe buchiniștii parizieni, sunt prilejuri de visare. Fotografii, de genul celor din cimitire (acelea însă reci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pontic, au arătat tipurile de corăbii care ar fi putut ajunge și pe malurile de la noi ; e preponderent tipul greco-roman, cu un catarg, o singură pânză mare și rame. Prezența grecilor și a garnizoanelor portuare romane au întreținut, încă din Antichitatea timpurie, pe malul Mării Negre, un trafic intens de mărfuri, oameni și interese. Sub Bizanț, Dobrogea și-a păstrat statutul de zonă portuară importantă pentru comerț. În urma unor tratate cu Genova, în porturile Vicina, Chilia, Brăila și Cetatea Albă au acostat
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
membru al Institutului Italian de Preistorie și Protoistorie sau de membru al Institutului Arheologic German. Mai mult decât atât, exceptând o scurtă suspendare, anulată la puțină vreme, Vladimir Dumitrescu a deținut între 1935-1945 funcția de director al Muzeului Național de Antichități din București (M.N.A.; din 1956 - Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”). De altfel, până la pensionarea sa în 1973, a condus mai multe dintre secțiile institutului („Muzeu”, „Paleolitic”, „Sclavagism”), iar după această dată a fost numit consultant științific. La toate acestea poate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nici doar pentru atât de controversata istorie legionară, ci și pentru istoria generală a perioadei interbelice, culturală și politică deopotrivă, căreia autorul (membru al Mișcării Legionare din 1932, iar din 1937 comandant legionar) - cadru universitar, director al Muzeului Național de Antichități, referent la Direcția Presei și Informațiilor de pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri, secretar general în Ministerul Cultelor etc. - i-a fost nu numai martor, dar și actant, de o seriozitate profesională și de o rectitudine morală atestate de toți cei ce
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de adrese oficiale, și din această pricină Petrovici se supărase, iar acum socotea că a venit momentul să se răzbune într-un chip foarte radical. A introdus deci în Legea Învățământului Superior un articol prin care desființa Muzeul Național de Antichități din București, transformându-l într-o anexă a unei catedre universitare, titularul acesteia fiind de drept directorul Muzeului, - socotind că a găsit astfel cea mai fericită soluție pentru a mă scoate din slujbă. Necunoscând anteproiectul, n-am aflat despre această
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
își adusese din nou aminte de mine și nu voia să scape prilejul de a mă lovi. Vechiul dușman al Muzeului, grecoteiul Tzigara Samurcaș, crezând că a venit momentul să se răzbune pe cei patru directori ai Muzeului Național de Antichități (Gr. Tocilescu, Vasile Pârvan, I. Andrieșescu și cu mine), care îndrăzniseră să nu-i satisfacă toate pretențiile, a dat lui Petrovici un proiect de lege pentru strângerea tuturor „colecțiilor publice” într-un singur Muzeu național, cu diferite secții, iar Ministrul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a rămas surd la toate argumentele mele, dar n-a mai putut trece peste opunerea categorică a profesorului Lapedatu, care cunoștea îndeaproape activitatea Muzeului - fiind Președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice - și a împărtășit punctul meu de vedere: Muzeul Național de Antichități nefiind o simplă expoziție de obiecte de valoare artistică relativă, ci o instituție științifică de care depinde în cea mai mare măsură activitatea arheologică din România, elogios apreciate de toate cercurile științifice străine, nu poate fi transformat într-o simplă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
adeziune la cea mai recentă dintre cârmiri/cârmuiri. Strategia mea de predare era cam de tipul următor: la tema „P.C.R. - centrul vital al societății” predam o tipologie a partidelor politice; la tema „omul nou” vorbeam despre modele ale umanului din Antichitate până în epoca modernă, la filosofie o lungeam cu istoria filosofiei până la calendele grecești, la economie polemizam cu indicatorii producție fizică și marfă în perspectiva profitului etc. Cei mai mulți elevi ai mei (cu excepția celor care dădeau admiteri) nu deschideau niciodată manualele. Învățau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în curând notorietate mondială. Cuprinzând versuri și o prezentare a descoperirilor de la Cucuteni, opera lui Beldiceanu e alcătuită dintr-un volum de Poezii (prima ediție, Iași, Șaraga, 1893; a doua ediție, postumă: București, Minerva, 1914) și dintr-un articol intitulat Antichitățile de la Cucuteni în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, III, vol. V, 1885, apărut în broșură sub titlul Cucuteni, schiță arheologică, Iași, același an. De n-ar fi descoperit antichitățile de la Cucuteni, N. Beldiceanu ar fi meritat probabil să fie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ediție, postumă: București, Minerva, 1914) și dintr-un articol intitulat Antichitățile de la Cucuteni în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, III, vol. V, 1885, apărut în broșură sub titlul Cucuteni, schiță arheologică, Iași, același an. De n-ar fi descoperit antichitățile de la Cucuteni, N. Beldiceanu ar fi meritat probabil să fie uitat. Șansa sa a fost asta, ajungând un autor înghițit de operă întocmai altor opere mult mai celebre: Don Quijote, Pinocchio, Robinson Crusoe. De fapt, în Europa, nu Beldiceanu a făcut
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o parte minoră a bagajului său lingvistic. Ceea ce uimea la profesor era profunzimea cu care aprofunda fenomenul limbii. Deși pentru studenții săi Theofil Simenschy era un nec plus ultra, savantul avea propriile lui venerații: era plin de reverența în fața gramerianului antichității sanscrite, Pănini, pe care profesorul îl considera un Homer al gramaticii. Acesta comprimase legile unei limbi complexe precum sanscrita în formule de o lapidaritate algebrică. Apropo de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu o subordonare strictă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
al II-lea, "Țarul Rusiei eliberator", catedrala Sf. Alexandru, pe atunci în construcție, din donații rusești masă impozantă atît de lipsită de armonia liniilor, încît fusese botezată "cămila culcată" și, în sfîrșit, a unei foste moschei, transformată în muzeu de antichități, Sofia nu oferea alte monumente vechi de valoare, iar Palatul regal nu era decît rezidență de guvernator turc, modernizată și mărită, dar lipsită de grandoare. Ne-ar fi făcut plăcere, între colegi, să mergem la țară căci eram cinci șefi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]