8,321 matches
-
în partid 10. La o analiză atentă, ne dăm seama de locul disproporționat pe care-l ocupă frontul popular în memoria comunistă, în raport cu durata sa istorică. Două țări l-au realizat cu adevărat, în forme și semnificații total diferite, în ciuda aparențelor. În oricare alte locuri, el a fost visat și căutat, dar niciodată atins. Este de altfel importantă sublinierea că noțiunea de front popular nu a figurat niciodată, în nici un discurs sau scriere a lui Stalin. Opțiunea democratică ce se află
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
între 16 și 19 noiembrie, această declarație este dezbătută la Conferința la care s-au întrunit 68 de partide comuniste. Lilly Marcou i-a rezumat bine natura: Această conferință are un caracter contradictoriu; pe de o parte, ea prezintă o aparență de concordie, ba chiar de unanimitate și, pe de alta, poartă în ea germenii unei rupturi care se va agrava în anii ce urmează 11. Mai multe chestiuni dovedesc opozițiile dintre partidele comuniste. Sovieticilor, care au lansat politica de coexistență
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
poziție de conducător al dușmanilor mei; multe comploturi în stat; parlamentarii aflați încă la putere și având dorința de a uzurpa autoritatea; la curtea mea, mult prea puține persoane fidele fără să aibă un interes, iar printre supușii mei, în aparență cei mai umili dintre ei, făceau jocuri duble fiind și de partea mea și de partea rebelilor; un ministru reinstalat în drepturi, în ciuda tuturor grupărilor de interese, foarte abil, foarte îndemânatic, care m-a iubit și pe care l-am
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
le datora României în contul reparațiilor de război. Nicolae Titulescu criticând atitudinea Ungariei arăta că nu este vorba de “un simplu diferend, ci de ceva mai grav, de întreaga națiune română răscolită de tentativa Ungariei de a se servi în aparență, de interesele a două-trei sute de supuși unguri, pentru a stabili jurisdicția că România nu este independentă, că are să sufere și azi și mâine și întotdeauna regimul capitulațiilor căci cum altfel ar putea fi socotit regimul preferențial cerut de unguri
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
apropie foarte mult pe Max Blecher de Franz Kafka, pe ambii scriitori unindu-i, în opinia criticului, imposibilitatea de a fi altceva decât ceea ce le este dat să fie. Acestă imposibilitate, ambii o descriu printr-o literatură care numai în aparență este confesivă. Astfel, până la momentul Istoriei... lui Crohmălniceanu, opera lui Blecher trece aproape neobservată, nerecunoscându-i-se adevărata valoare nici de către G. Călinescu în 1941 anul apariției Istoriei literaturii române de la origini până-n prezent, lucrare în care Blecher nu apare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
miezul momentului tragic o glumă, o anecdotă ca și un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf 73. De fapt, atât în conștiința autorului, cât și în cea a personajului lui Blecher, se dă o permanentă luptă între aparență și esență, sau mai bine spus, între irealitatea și realitatea imediată. Nu în ultimul rând, conținuturile pe care le integrez discursului blecherian, în vederea abordării interdisciplinare a acestuia, sunt cele din romanele lui Thomas Mann și Franz Kafka. Personajul lui Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sub haine... le face pe măsură. Și, cu degetele, bătu în rochia ei, care sună dur și uscat, lovind un corp tare dedesupt. Purta și ea un corset și, totuși, era și ea îmbrăcată din cap până-n picioare, fără nicio aparență exterioară a infirmității de care suferea.208 Infirmitatea nu este exteriorizată, de aceea totul pare straniu, ghipsul ca metafora a morții este de fapt acel ceva care nu te lasă să fii decât ceea ce ești, marca unei realității mult prea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dori ca lumea să fie. Devin toate aceste proiecții ,,niveluri ale realității"? Sau putem vorbi de o suprarealitate care include toate aceste realități? Unul dintre cele mai controversate tablouri ale lui Salvador Dali, Crâne avec danseuse, ridică tocmai această problemă: aparență vs esență. Perfecțiunea în artă este dată de puterea de a vedea dincolo de granița impusă de o identitate nedezirabilă, de a transcende într-un fel sau altul limita. ,,Deschiderea" se produce în momentul în care reușim să depășim prejudecata de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
poate institui obiectul sacru, investindu-l cu o calitate nouă, paradoxală (această reversibilitate este demonstrată cu consecvență de Eliade în proza sa). Sacrul se poate ,,camufla" și se poate arăta imprevizibil. El poate să dispară și să se refugieze în aparențe, să ia forma unor ,,epifanii surprinzătoare". Exemplele sunt multiple în proza lui Eliade, majoritatea demonstrând că între cele două planuri există o permanentă continuitate și interferență. În sfera profanului putem identifica semne și semnificații sacre și invers, în sfera sacrului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nefastă de a abandona mersul rațional al vieții, de a se lăsa pradă contrasensului, de a nu mai auzi "chemarea" lansată de "spirit". Omul trebuie să aleagă între "spirit" și materie, între dorința esențială și dorințele mutiple, dintre esență și aparență. Responsabilitatea constituie demnitatea lui periculoasă. Miturile exprimă simbolistica esențială a ființei umane, a spiritului uman, a umanității: desprinderea sa din repaosul instinctiv și orientarea spre spiritul preconștient al animalității (paradisul) constituie țelul său ideal, reunirea supraconștientă cu spiritul inerent vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
alungă aceste tenebre. Fiind un om real, el este eroul mitic devenit exemplu real, "trimisul" și "fiul" simbolic al lui Dumnezeu, cel care, prin sacrificarea tuturor dorințelor pămîntești, învinge orice angoasă pămîntească, care, prin sacrificarea întregii sale vieți concrete, reconciliază aparența rătăcită cu sensul final al vieții, cu esența vieții, cu principiul simbolic "divin". El îl împacă pe om cu Dumnezeu și demonstrează că orice sursă de spaimă rămîne neputincioasă dacă individul se supune apelului supraconștient, dacă știe să satisfacă dorința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
va exista omenirea, ci morții unui Dumnezeu real care ar fi coborît din cerul real ca să răscumpere păcatul adamic al omenirii prin sacrificiul vieții lui. Este într-adevăr ceea ce relatează textele. DAR TEXTUL, FIIND SIMBOLIC, ARE DREPTUL SĂ FIE ÎN APARENȚĂ ABSURD. Totul este simbol aici: Adam este simbolul umanității slăbite, iar Iisus Cristos simbolizează umanitatea aflată în curs de evoluție. De unde sensul mesajului de bucurie în toată amploarea lui semnificativă: NATURA UMANĂ NU ESTE NUMAI SLABĂ, CI ȘI PUTERNICĂ; omul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care include toate fenomenele existente Unul, Ființa, Substanța, Totul etc. făcînd astfel din "Dumnezeu" un fel de entitate preexistentă, ceea ce este pură speculație metafizică. Tentația de a pretinde că numai Dumnezeu există și că lumea reală nu este decît o aparență este mare. Or, nimic nu este preexistent existenței și aceasta constituie chiar misterul originii existenței. Numai existența există. Ea nu este o aparență, ci apariția manifestă a misterului. Misterul nu este pur și simplu mister. El se dezvăluie, se manifestă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
metafizică. Tentația de a pretinde că numai Dumnezeu există și că lumea reală nu este decît o aparență este mare. Or, nimic nu este preexistent existenței și aceasta constituie chiar misterul originii existenței. Numai existența există. Ea nu este o aparență, ci apariția manifestă a misterului. Misterul nu este pur și simplu mister. El se dezvăluie, se manifestă, apare. Toate atributele existenței, toate modalitățile și modificările ei sînt revelații ale misterului, de unde rezultă că avem dreptul să i le atribuim lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
va putea duce la găsirea remediului disperării tot mai mari, sentimentului de a fi pierdut sensul vieții, esența, esențialul. Evoluția mitică a constat în separarea din ce în ce mai distinctă a necunoscutului misterios de viața manifestă: a "divinului" de pămîntesc, a esenței de aparență. Epoca științifică nu va putea continua evoluția aceasta pe un plan mai elevat. Pentru ea, misterul întregii vieți nu va mai fi explicabil de acum înainte. Tot ce va putea face ea în privința misterului va fi distingerea și mai nea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căci fără animarea misteroasă nu ar putea exista nici lumea, nici psihicul. Cu alte cuvinte, Esența-suflet este singurul fapt esențial viu și însuflețitor: esența, sensul vieții. Dimpotrivă, aparițiile temporale ale esenței alcătuiesc realitatea vieții: lumea și psihicul. Acestea nu sînt aparențe, ci dat fiind că rădăcinile lor se află în mister apariții legale, realități. Din cauză că psihicul și lumea apar pe această bază comună, psihicul este cel care poate sesiza obiectul dorințelor lui: lumea, iar aceasta îi oferă psihicului obiectele satisfacțiilor. Acestui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rațiunii). El crede că poate acționa nepedepsit împotriva dorinței esențiale, ceea ce îl incită la exaltarea irațională sau la căutarea libertății în dezinhibarea perversă, în dezlănțuirea dorințelor multiple, în libertinaj. Dar această posibilitate perversă a vieții interioare nu este decît o aparență de libertate. Ea este în realitate determinată total de justificări colective false și de motive perverse individual obsedante și sustrase controlului conștient. LIBERTATEA AUTENTICĂ CONSTĂ ÎN CONTROLUL CONȘTIENT ASUPRA MOTIVELOR. Ea este irealizabilă fără eliberarea pe față de opiniile publice. EFORTUL
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și a supunerilor acceptă eroul mitului, omul real, moartea, dar omenirea nu este salvată în mod miraculos prin moartea sa. Salvarea are drept sursă doar motivele sublime care 1-au animat pe cel supus chinurilor, aparent învins de lume. Această aparență de pasivitate reflectă cea mai intensă activitate. Ea arată că agitația lumii, agresiunile reciproce, pacturile și compromisurile nu sînt decît o formă de pasivitate, o supunere față de tendințele perverse alt naturii umane, înfrîngerea întîmplă-toare, moartea celui cucificat, constituie o victorie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din industria alimentară, problema supraconsumului de băuturi sau alimente nesănătoase fiind un alt element cu potențial latent de a reduce numărul celor care doresc să practice un sport. O orientare a firmei în principal spre câștigul material are de asemenea aparența unui dezechilibru între natura complexului de fitness, care este una orientată spre client și cadrele de conducere. Accentul este necesar să fie pus pe obținerea de rezultate financiare, dar fără a uita nicio clipă valorile considerate specifice unui complex de
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
studiul și punerea în aplicare a dreptu-lui natural. Numai datorită faptului că relațiile dintre oameni sunt ghidate cu ajutorul dreptu-lui natural este posibilă o reprezentare a acestora, precum cea din Tabloul economic. Prescripțiile politice ale fiziocraților nu sunt liberale decît în aparență, sau poate că ele descriu o formă particulară de liberalism: laissez-faire-ul lor e subordonat realizării or-dinii naturale. Iar faptul că un Dupont de Nemours, polemizînd cu Say, refuză reducerea economiei la o știință a bogăției confirmă holismul fiziocraților, în opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cotidiană către unele aparate instituționale foarte formale, din ce în ce mai sofisticate si birocratice si să-i reorientăm spre rezolvarea propriilor lor probleme, să le reoferim puterea de auto reglementare primară de care ei sunt prea des privați. Geneva: o experiență originală. În aparență, Geneva este un oraș relativ calm, cu o dimensiune încă umană unde, în general, încă este bine de trăit. Trebuie spus că la periferia sa nu se produc - încă? turbulențele si derivatele ce au loc la periferia unor mari orașe
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
în brațe un obuz neexplodat, spre groaza și uimirea camarazilor. Fie și în exterioritatea imediată, eroul simte nevoia să-și demonstreze sieși, printr-un resort compensatoriu, că raționamentul său este corect: inamicul folosește muniție expirată. Gestul săvârșit e numai în aparență ostentativ: "Un obuz nu explodează. Din fanfaronadă, le declar camarazilor sâcâiți că artileria ungurească e inofensivă și iau în brațe obuzul, ca să le arăt că are pulbere proastă. Toată lumea strigă speriată la mine... îl arunc jos, cum ai arunca, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu să ofere fotografia banală a vieții, ci să ne dea o viziune mai completă, mai pătrunzătoare decât realitatea însăși."296 Fiecare artă manifestă specificități, dar se apreciază că grosso modo scopul unei opere de artă este "de a depăși aparențele senzoriale, de a birui scoarța naturalistă a întâmplătorului, pentru a da expresie elementelor statornice și neschimbătoare ale realității, cu valoarea și semnificația universală. Cu alte cuvinte, scopul artistului este de a transforma realitatea."297 Poziția este în acord cu "temperamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
estetice enunțate. A doua trăsătură întru totul demnă de reținut este orientarea pragmatică a scriitorului, care, în pofida presupozițiilor ideologice și a idiosincraziilor inevitabile, transpune discursul in verbis în discurs in actu. Delimitând atent teritoriul în care este operantă opoziția "realitate" "aparență" ( ori adevăr vs. fals), Camil Petrescu conchide o pragmatică a discursului verosimil 382, tranșând în favoarea sa raportul dintre invenție și repetiție, tradiție și inovație, unicitate și redundanță, constrângere, libertate. În ciuda controlului evident asupra discursului, Camil Petrescu imprimă atât valoare impresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înscrie în categoria "aerienilor", iar Ladima în cea a "pământenilor". În logica aceluiași demers interpretativ, cele două personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității debordante, care îi trădează inteligența și capacitatea de a privi dincolo de aparențe, în vreme ce Emilia Răchitaru se înscrie în simbolica apelor băltite, stătute, deconspirându-i astfel gândirea anchilozată. Numele actriței poate fi socotit ca o imagine iconică a "Copacului morții" (Todtenbaum) care își trage seva din apa încremenită. Persona, concept psihologic care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]