11,066 matches
-
la zece jumătate. — Bine, spuse Manuel. Dacă așa vrei să faci lucrurile. — Da, așa vreau. — Ne vedem mâine noapte. — O să fiu acolo. Manuel Își ridică valiza și ieși. — Închide ușa, Îi strigă Retana. Manuel se uită În spate. Retana stătea aplecat În față, uitându-se pe niște hârtii. Închise ușa cu un țăcănit. Coborî treptele și ieși pe ușă În strălucirea fierbinte a străzii. Era foarte cald afară și lumina reflectată pe clădirile albe era surprinzătoare și dureroasă. Merse pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi avut ce face. Voia să-l vadă pe Zurito. O să se culce puțin cât așteaptă. Își băgă valiza sub masă ca să fie sigur că rămâne acolo. Poate era mai bine s-o pună Înapoi sub scaun, lângă perete. Se aplecă și o băgă sub scaun. Apoi se-ntinse pe masă și adormi. Când se trezi, cineva stătea la masă În fața lui. Era un bărbat solid cu trăsături greoaie și un chip maroniu, ca de indian. Stătea acolo de ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te văd. Mă sperie. Nu m-ai văzut În ultimul timp. — Te-am văzut destul. Zurito se uită la Manuel, evitându-i privirea. — Ar trebui să te lași, Manolo. — Nu pot. Îți zic că-mi merge grozav acum. Zurito se aplecă-n față, cu mâinile pe masă. — Ascultă-mă. O să fac pe picadorul pentru tine și dacă nu iese ceva măreț mâine noapte, te lași. Înțelegi? Facem așa? — Sigur. Zurito se lăsă ușurat pe spătarul scaunului. — Trebuie să te lași, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n picioare. Toată cearta Îl obosise. — Tre’ să te lași. O să-ți tai coleta cu mâna mea. — N-o să-mi tai nimic. N-o să-ți dau prilejul. Zurito Îl chemă pe chelner. — Hai, spuse Zurito. Să mergem acasă. Manuel se aplecă să-și ia valiza de sub scaun. Era fericit. Știa că Zurito o să fie picadorul său. Era cel mai bun picador În viață. De-acum, totul era simplu ca bună ziua. — Hai acasă, să mâncăm, spuse Zurito. Manuel stătea În patio del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dădea În arenă se deschise brusc și Manuel văzu ringul scăldat În lumina puternică a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina În patio. — Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii, Îi spuse Zurito. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mișcându-se lin Într-un galop rapid, tăcut, dacă nu luai În seamă șuieratul care-i ieșea din nările largi când ataca, fericit să fie liber după ce fusese ținut În țarcul Întunecos. Undeva În primul rând de scaune, ușor plictisit, aplecându-se În față ca să se sprijine de bordura de ciment din dreptul genunchilor, criticul suplinitor de lupte cu tauri al ziarului El Heraldo scrijeli: „Campagnero, Negru, 42, a năvălit cu 90 de mile pe oră și o grămadă de benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o parte, lăsându-l pe taur În fața lui Zurito, care stătea pe calul său alb; Zurito Înaintă și Își opri calul, care-și ținea urechile Împinse Înainte și-și mișca buzele nervos, Își opri ferm calul În fața taurului. Zurito stătea aplecat În față, cu pălăria pe ochi, cu sulița ținută-n unghi ascuțit sub braț, aplecată pe jumătate, țintind taurul cu vârful triunghiular de fier. Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito Înaintă și Își opri calul, care-și ținea urechile Împinse Înainte și-și mișca buzele nervos, Își opri ferm calul În fața taurului. Zurito stătea aplecat În față, cu pălăria pe ochi, cu sulița ținută-n unghi ascuțit sub braț, aplecată pe jumătate, țintind taurul cu vârful triunghiular de fier. Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă. Cu mâna stângă trăgea calul care dădea cu copitele din față În aer și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
notabil a fost acel suerte...“ — Olé, olé! strigă un bărbat așezat lângă el. Strigătul se pierdu În răgetul mulțimii și criticul Îl simți ca o palmă peste ceafă. Criticul Își ridică privirea și-l văzu pe Zurito, chiar În fața sa, aplecându-se mult peste cal, cu sulița făcând unghiul ascuțit sub braț, ținută de el aproape de vârf; Zurito se lăsa cu toată greutatea pe ea, ținându-l astfel pe taurul care se-mpingea spre cal la distanță. Zurito Îl ținu aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aplecându-se mult peste cal, cu sulița făcând unghiul ascuțit sub braț, ținută de el aproape de vârf; Zurito se lăsa cu toată greutatea pe ea, ținându-l astfel pe taurul care se-mpingea spre cal la distanță. Zurito Îl ținu aplecat deasupra lui și, folosindu-se de lance ca de o pârghie, Întoarse Încet calul, până Îl scoase din zona coarnelor. Simțind momentul În care calul era În siguranță și taurul putea trece, Își relaxă mușchii care opuneau o rezistență metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uite-l cum venea, cu ochii holbați, urâți, țintind capa. Manuel păși Într-o parte și-și ridică brațele, strângând capa pentru a face o verónica. Acum era din nou față-n față cu taurul. Da, uite-l că-și apleacă puțin capul. Și-l ținea mai aplecat. Da, Zurito era acolo. Manuel flutură capa. Uite-l că vine. Păși Într-o parte, făcând altă verónica. „Atacă al dracu’ de precis“, se gândi. „S-a luptat destul, așa că acum pândește mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care acum se oprise. Apoi Fuentes se lăsă pe spate și-l chemă. Agită cele două banderillas și lumina care se răsfrângea pe ele prinse privirea taurului. Își ridică coada și atacă. Se-ndreptă direct spre Fuentes. Țiganul Îl aștepta aplecat pe spate, cu bețele Îndreptate Înainte. Când taurul Își lăsă capul În jos ca să-l agațe, Fuentes se lăsă și mai pe spate, Își lipi brațele unul de celălalt și le ridică, cu mâinile atingându-se și cele două banderillas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înainte. Când taurul Își lăsă capul În jos ca să-l agațe, Fuentes se lăsă și mai pe spate, Își lipi brațele unul de celălalt și le ridică, cu mâinile atingându-se și cele două banderillas alcătuind două linii roșii descendente; aplecându-se Înainte, Între coarnele taurului, Îi Înfipse cele două cârlige În umăr și, ajutându-se de cele două bețe acum Înfipte, pivotă, cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito zâmbi. Altcineva Înfigea ultima pereche de banderillas. Nimeni nu era atent la asta. Omul lui Retana Înfășură un baston În materialul roșu din care era făcută muleta și, apropiindu-se de barrera, i-o dădu lui Manuel. Apoi se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
materialul roșu din care era făcută muleta și, apropiindu-se de barrera, i-o dădu lui Manuel. Apoi se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale. Se uită la Zurito. Uriașul Îl văzu transpirând: — Du-te și fă-l praf, puștiule. Manuel dădu din cap. — E-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu-și luă ochii de pe picioarele taurului cât Înregistră toate detaliile astea. Taurul stătea mereu cu ochii pe el. „Acum e defensiv“, se gândi Manuel. „E rezervat. Tre’ să-l scot din starea asta și să-l fac să-și aplece capul. Neapărat tre’ să-și aplece capul. Zurito l-a făcut o dată să-și aplece capul dar acum și-a revenit. O să sângereze când o să Încep să-l aranjez și asta o să-l Îngenuncheze.“ Ținând muleta desfăcută cu sabia, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
taurului cât Înregistră toate detaliile astea. Taurul stătea mereu cu ochii pe el. „Acum e defensiv“, se gândi Manuel. „E rezervat. Tre’ să-l scot din starea asta și să-l fac să-și aplece capul. Neapărat tre’ să-și aplece capul. Zurito l-a făcut o dată să-și aplece capul dar acum și-a revenit. O să sângereze când o să Încep să-l aranjez și asta o să-l Îngenuncheze.“ Ținând muleta desfăcută cu sabia, Îl strigă. Taurul Îl privi. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu ochii pe el. „Acum e defensiv“, se gândi Manuel. „E rezervat. Tre’ să-l scot din starea asta și să-l fac să-și aplece capul. Neapărat tre’ să-și aplece capul. Zurito l-a făcut o dată să-și aplece capul dar acum și-a revenit. O să sângereze când o să Încep să-l aranjez și asta o să-l Îngenuncheze.“ Ținând muleta desfăcută cu sabia, Îl strigă. Taurul Îl privi. Se aplecă pe spate, insultându-l și scuturând materialul Întins. Taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aplece capul. Zurito l-a făcut o dată să-și aplece capul dar acum și-a revenit. O să sângereze când o să Încep să-l aranjez și asta o să-l Îngenuncheze.“ Ținând muleta desfăcută cu sabia, Îl strigă. Taurul Îl privi. Se aplecă pe spate, insultându-l și scuturând materialul Întins. Taurul văzu muleta. În lumina reflectoarelor, era o pată stacojie strălucitoare. Își lipi picioarele. Vine. Ssuuuușșș! Manuel se-ntoarse și ridică muleta, care trecu peste coarnele taurului și-i mătură spatele larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe tipu’ ăsta? Întrebă omul lui Retana. — Din spital, Îi răspunse Zurito. — Păi, tot acolo o să ajungă imediat. Zurito se-ntoarse spre el. — Bate-n asta, Îi spuse, arătându-i barrera. — Glumeam doar. — Bate-n lemn. Omul lui Retana se aplecă și bătu În barrera de trei ori. — Și acum taci și uită-te la faena, spuse Zurito. În mijlocul arenei, În lumina reflectoarelor, Manuel Îngenunche cu fața spre taur și, după ce ridică muleta cu ambele mâini, taurul atacă, cu coada-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lua la cunoștință multe lucruri deodată. Erau coarnele, cel ciobit și cel ascuțit, de unde indicația să-l atace din partea stângă, să-l atace scurt și direct, să coboare muleta În așa fel Încât taurul să se țină după ea și, aplecându-se Între coarne, să-nfigă sabia cu totul Într-un loc mic cât o monedă de cinci pesteas, aflat direct În spatele gâtului, Între umeri. Trebuia să facă toate astea și apoi trebuia să se dea la o parte dintre coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l omoare el. Îi tăiaseră cămașa În Întregime. Doctorul Îi zâmbi. Uite-l și pe Retana. — Salut, Retana, spuse Manuel. Nu-și putu auzi vocea. Retana Îi zâmbi și Îi spuse ceva. Nu auzi nimic. Zurito stătea lângă masă, aplecându-se să vadă ce făcea doctorul. Purta Încă costumul de picador, Însă fără pălărie. Zurito Îi spuse ceva. N-auzea nimic. Zurito vorbea cu Retana. Unul din bărbații Îmbrăcați În alb Îi dădu lui Retana o foarfece. Retana i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De băut ce-aveți? — Bere argintie, bevo, bere de ghimbir. Da, dar vreau să zic, ceva de băut, ce-aveți? — Doar ce v-am spus. — E tare de tot orașul ăsta, spuse celălalt tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și ouă și alta cu costiță și ouă. Așeză alături două farfurioare cu cartofi prăjiți și Închise ghișeul dinspre bucătărie. — Care-i a ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]