13,069 matches
-
câțiva centimetri, căci vopseaua uscată de pe cercevea o împiedica să se închidă complet. M-am ascuns după o împletitură de nuiele năpădită de plante agățătoare, m-am ghemuit și am tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de arcuri, mârâieli de bărbat. Gemetele ei de plăcere atinseră apogeul, dar erau teatrale, mult mai acute decât atunci când o făcea cu mine. Militarul icni din toți rărunchii, zgomotele se mai domoliră, după care Madeleine vorbi cu un accent fals: — Păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Martin, cu fierul de călat În mână, cu o expresie ciudat de calmă și senină. Mama lui se poticni, apucându-se de pernele prea pline ca să se sprijine, iar Martin păși În spatele ei, și duse În jos fierul Într-un arc nimicitor. Se lovi de partea din spate a craniului ei, iar femeia căzu ca un sac plin de cartofi. Watson simți cum i se umflă gâtul. Tremurând, Își strivi din nou degetul mare de tastele telefonului. Mâna tremurătoare a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un ocean imens, colorat de răsăritul soarelui și o liniște indescriptibilă. Într-un fel, revenisem de unde plecasem, la răsăritul soarelui, din partea cealaltă a lumii. Încet-încet, ni s-au conturat aripile înapoi și am văzut cometa zburătoare lângă mine, lansând un arc de scântei prin imensitatea cerului. Înțelepciunea veșnică Am ajuns, la un moment dat, în drumurile mele, să întâlnesc o statuie miraculoasă a înțelepciunii libere, pe o insulă din mijlocul oceanului... de pe vapor se zărea încă de departe silueta demnă și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la soare, mergi drept înainte, soarele e deasupra și va fi în fața ta în câteva ore. Am pornit mai departe, după spusele florii soarelui, și am constatat că undeva în fața mea se zărea fluviul arborelui, deasupra căruia se înălța un arc sclipitor ca un curcubeu. De pe culmea dealului, m-am lansat în zbor, întinzându-mi aripile și plutind în sus, mai sus... În mijlocul lanului de grâu, floarea soarelui privea zâmbind cu coroana iluminată de razele ce inundau câmpul văratic, sclipind strălucitoare
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
sacru, însă am observat că nu era o destinație, ci o nouă altă direcție, o continuare a drumului... în fața mea nu era un adăpost, ci doar ceva ce se asemăna cu o construcție... era, de fapt, un pod uriaș, un arc peste norii albi, sclipind în mii și mii de scânteieri iridiscente... m-am oprit la începutul treptelor care duceau în sus pe podul arcuit, interminabil, ca o scară ce se pierdea undeva în înălțimi... m-am întrebat dacă aveam forța
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ramurilor. Am înțeles îndeajuns pentru a face un pas înainte. Și încă unul, avansând în direcția deja pornită. Și apoi încă un pas... și încă, apoi... și încă... Ferestrele multiplicate Podul pe care pășisem părea suspendat printre nori, ca un arc traversând prin cer. La capătul care se zărea undeva în distanță, erau multe colane de marmură, stâlpi împrăștiați din loc în loc. Ajungând mai aproape de pilaștrii de marmură am observat că fiecare susținea câte o fereastră ovală, ca un mic tablou
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cu marmură și gresie alb-gălbuie, având în centru o fântână arteziană, rotundă. Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic îngeraș de marmură, care părea să amintească de mesagerul iubirii, pentru că ținea într-o mînă un arc cu săgeți. În cealaltă mână avea o stropitoare, prin care țâșneau șiroaie de apă în lumina soarelui, sclipind și adunându-se în jurul postamentului. Odată cu apa, susurau și legendele, poveștile, istoriile, basmele... împrăștiindu-se în sus, pretutindeni, de jur împrejur, învăluind
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului, câteva coloane vechi, însă cândva fusese mult mai mult... o intrare spre vreun monument sau un templu, sau un adăpost pentru comori... sau cine știe ce altceva, oricum, după aspectul construcției de piatră care rămăsese în picioare, fusese un loc
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cine știe ce altceva, oricum, după aspectul construcției de piatră care rămăsese în picioare, fusese un loc foarte important... M-am oprit acolo pentru un moment, însă am auzit foșnind ceva și am constatat că era cineva după poartă. Am pășit dincolo de arc, descoperind o prezență neașteptată. O tânără călătoare, ca o turistă rătăcită pe-acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă. Ce poartă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la rădăcinile arborelui universal, am întâlnit panglica de culori care de obicei se numește curcubeu și apare după ploaie, dar care este de fapt prezentă mereu, în orice loc ne-am afla, oricând, prin lumina care se împarte în nuanțe... Arcul se ridică deasupra arborelui ca un drum, trecând printre stele și galaxii, în spirale interminabile, pentru a se întoarce la arbore după ce-l înconjoară de jos în sus și dintr-o parte în cealaltă... ceea ce nu se vede însă, este
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
deasupra arborelui ca un drum, trecând printre stele și galaxii, în spirale interminabile, pentru a se întoarce la arbore după ce-l înconjoară de jos în sus și dintr-o parte în cealaltă... ceea ce nu se vede însă, este că acest arc este de fapt o roată, un cerc... din care se observă doar câte o parte, uneori... însă dincolo de imaginile trecătoare, ar fi un întreg invizibil... culorile se amestecă prin lume, de multe ori se împletesc în diverse feluri, însă întotdeauna
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
schimbătoare ce se transformă mereu, aceste culori sunt de fapt roțile drumului ce înaintează printre ramurile arborelui infinit... Multe povești au fost spuse și imaginate despre panglica de culori, despre multitudinea de nuanțe ce se aruncă prin cer într-un arc adeseori invizibil, însă întotdeauna norocos... adevărata sa menire este mai mult decât o aparență colorată... este ceea ce duce viața înainte, roata eterică a mișcării luminii... un cerc invizibil ce anunță întotdeauna infinitul vieții. Aceasta este o veste bună, cu certitudine
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
speri, a spus galbenul. O să afli, a spus indigoul. O să inventezi, a spus movul. O să exiști, au spus în cor, deodată, și au zburat din fața mea înălțându-se odată cu arborele. Atunci o să vin! le-am strigat privind în sus la arcul care se întindea printre ramuri, abia zărindu-se în înălțimi. Așteptați-mă! Dar cum să vin cu voi? Să zbor?... Ca să vii cu noi trebuie să înaintezi asemenea nouă, noi fiind ca niște spirale mereu în mișcare: să te rotești
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
devenise asemenea unui râu, un fluviu imens colorat în milioane de raze diverse, ce alergau spre înălțimi, împletindu-se și rotindu-se prin universul nesfârșit și neștiut... iar fluviul acesta era de fapt roata invizibilă a vieții, întregul cerc al arcului curcubeului, definiția transparentă a luminii... se auzea încă râsetul vesel al culorilor, glasul lor vioi și am zburat și eu spre ele, într o clipă, ca și cum avusesem dintotdeauna această forță nebănuită, ajungând de-a lungul drumului abia vizibil al nuanțelor
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
culorilor de a se înnnoi, de a se mișca, schimba și deveni mereu... arborele infinit oferind mereu garanția înnoirii și a adevărului existenței, prin oricare din multitudinea sa de culori... Ajungând mai sus, am observat mai bine rădăcinile arborelui, odată cu arcul culorilor peisajul devenind relativ: început sau continuare, vârfuri sau rădăcini, crengi de mijloc sau oriîncotro... fluxul esențial al luminii, al vieții, fiind chiar amestecul mereu mișcător al arcului colorat... al roții mișcării infinitului. DIALOGUL CU LUMINA... Astfel, zburând odată cu arcul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de culori... Ajungând mai sus, am observat mai bine rădăcinile arborelui, odată cu arcul culorilor peisajul devenind relativ: început sau continuare, vârfuri sau rădăcini, crengi de mijloc sau oriîncotro... fluxul esențial al luminii, al vieții, fiind chiar amestecul mereu mișcător al arcului colorat... al roții mișcării infinitului. DIALOGUL CU LUMINA... Astfel, zburând odată cu arcul culorilor, am început să discut cu lumina, despre infinit, despre... Ia te uită, a răsărit soarele... ce o fi această lumină care apare întotdeauna din zorii universului și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
arcul culorilor peisajul devenind relativ: început sau continuare, vârfuri sau rădăcini, crengi de mijloc sau oriîncotro... fluxul esențial al luminii, al vieții, fiind chiar amestecul mereu mișcător al arcului colorat... al roții mișcării infinitului. DIALOGUL CU LUMINA... Astfel, zburând odată cu arcul culorilor, am început să discut cu lumina, despre infinit, despre... Ia te uită, a răsărit soarele... ce o fi această lumină care apare întotdeauna din zorii universului și aduce adevărata viață?... Este oare speranța, este începutul și infinitul, esența a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aliniate aveau să evoce imensa glorie a familiei, însă și tragediile acesteia, de-a lungul secolelor următoare. Ultima noapte a lui Calpurnius Piso Mulți patricieni propuseră să i se dedice lui Germanicus un clipeus - un superb scut de aur - și arcuri de triumf la Roma, în Syria și pe malul Rhenus-ului; Tiberius interzise și aceste lucruri, susținând că gloria nu se construiește cu pietre. Totuși, cuprinse de valul de emoție care străbătea imperiul, multe orașe luară hotărâri pe cont propriu. — Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
statui superbe pe piedestaluri, tineri semizei, războinici, atleți, opere grecești din perioada de aur, în nuditatea lor victorioasă. În întreaga vilă nu văzuse nici măcar o statuie de femeie. Ajunseră în vârf. Acolo, deasupra tuturor, fusese construită o aulă ale cărei arce dădeau - o surpriză scenografică - spre o terasă cu coloane, o exedra, unde se reflecta strălucirea mării. Răsfrântă de marmura deschisă la culoare, lumina aproape că te orbea. Tribunul străbătu aula, îl conduse pe Gajus până la marginea acelei exedra și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
populares în vremea aceea, așa îl reabilitează el acum pe Marcus Antonius“. Se apropia luna septembrie; în zilele acelea cădea comemorarea bătăliei navale de la Actium, a victoriei fatale, definitive a lui Augustus asupra lui Marcus Antonius. — Roma se umple de arcuri de triumf, se pregătesc parade militare, zise pierdut blândul Helikon, ca și cum ar fi spus o poveste. Tânărul împărat convocă autoritățile orașului. — Arcurile acelea sunt inutile. Trimiteți militarii înapoi în castra. Sărbătoarea este anulată; n-o vom mai celebra niciodată, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
navale de la Actium, a victoriei fatale, definitive a lui Augustus asupra lui Marcus Antonius. — Roma se umple de arcuri de triumf, se pregătesc parade militare, zise pierdut blândul Helikon, ca și cum ar fi spus o poveste. Tânărul împărat convocă autoritățile orașului. — Arcurile acelea sunt inutile. Trimiteți militarii înapoi în castra. Sărbătoarea este anulată; n-o vom mai celebra niciodată, spuse cu o hotărâre rece, neașteptată, care îi ului pe cei ce primeau ordinele. De data aceasta, mulți reacționară; mânioși, optimates: „Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu un pod nou, cu patru arce, care din inima Romei va ajunge la poalele colinei Vaticanus. Din fundul tribunei înainta încet, și fu ușor de recunoscut de departe, deoarece purta ostentativ vechea toga restricta și cizma, calceus, din piele neagră, chiar și în toiul verii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
riduri, privi stânca abruptă de dincolo de lac și murmură: — Mă gândesc, Augustus, la un monument asemănător celui pe care marele Senmout l-a construit în Valea de Apus întru gloria reginei Hatshepsut. Dacă îți place, de stânca aceea voi sprijini arce puternice, care vor susține trei terase succesive, cu scări mari: cea mai mare jos, care va reprezenta bha, lumea materială, apoi cea de-a doua, unde stă kha, lumea inteligenței, iar acolo sus - cea de-a treia, ce reflectă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel mai îndrăzneț vis - cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]