5,989 matches
-
nu le-a solicitat vreo declarație privind faptele lor, de la ocupația sovietică pînă în decembrie '89. Procesul comunismului a devenit o iluzie, sînt tot mai puțini cei care îl mai cred posibil. Între timp martorii, victimele vechiului regim dispar, de bătrînețe, de boli, cu pensii mizere, în schimb călăii prosperă, primesc pensii de invidiat, ori sînt (și) prosperi oameni de afaceri, fără a fi bîntuiți de coșmaruri, în care să-și viseze victimele nevinovate strivite, prin tortură, de mîna lor. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce trebuie să facem?... Cîndva, urmașii noștri vor numi cîteva dintre generațiile noastre generații de papă-lapte: mai întîi am îngăduit cu supușenie să fim bătuți cu milioanele, pe urmă i-am ocrotit cu grijă pe ucigași, să-și trăiască fericiți bătrînețile. Ce-i de făcut dacă marea tradiție a căinței rusești ei n-o pot înțelege și li se pare ridicolă? Ce-i de făcut dacă frica animală de a îndura măcar a suta parte din ceea ce au pricinuit altora precumpănește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tăcere, confundîndu-l înlăuntrul nostru doar să nu iasă afară, noi, de fapt, îl semănăm, și el va răsări înmiit în viitor! Fără a-i pedepsi ori măcar a-i blama pe criminali, nu numai că pur și simplu le ocrotim bătrînețile infame, dar prin asta nu facem altceva decît să smulgem de sub noile generații orice fundament al ideii de dreptate. Iată de ce aceste generații cresc "indiferente", nu din pricina "slabei activități educative". Tinerii capătă convingerea că ticăloșia nu e pedepsită niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tuturor valorilor". Am început în credința că România este sentinela de la Răsărit a civilizației europene. Și astăzi sfîrșesc în mijlocul unei mulțimi de români terorizați, cărora li se impune credința că patria lor este sentinela dinspre Apus a civilizației moscovite. [...] Ce bătrînețe amărîtă mi-a hărăzit Dumnezeu!". Douăzeci și doi de academicieni se vor regăsi în iulie 1950 în temnițele de la Sighet: "academician Dimitrie Caracostea, acad. Ioan Lupaș, acad. Silviu Dragomir, acad. Constantin Giurescu, acad. George Fotino, acad. Constantin Brătianu, acad. Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ea nu vine până la urmă, prietene. Dar e o mare diferență între cum te prinde. Zglobiu și cu zâmbetul pe buze, făcându-i în ciudă că nici ea nu poate trăi atâta nebunie, sau așteptând-o cuminte, obosit, pe patul bătrâneții ? În fond, aici se diferențiază poveștile oamenilor. Aici se trage linia între eroii care sunt amintiți tot timpul și sutele de mii de cruci sub care de fapt n-a trăit nimeni cu adevărat. — Nici n-am să te mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un așa lucru necugetat ? Iubirea Zarazei era, este, de fapt, atât de puternică, încât te-ar omorî dacă ar dura mai mult de câteva zile, momente pe care nu le vei uita și de care îți vei aminti până la adânci bătrâneți. Dar pe atât de frumoasă și gingașă, fragilă și feminină ca o floare, dacă te lăsai pierdut de vraja ei, îți pierdeai mințile și chiar viața. Ați uitat melodia ? — Ne-o mai cânți o dată, domnule Vasile ? Te rugăm... O să v-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
anului 1990, pe când Împlineam 56 de ani, e timpul și „momentul” să mă ocup, În scrierea de față, dacă nu de senectutea mea, oricum de „intrarea În senectute”. O perioadă umană și psihologică, se pare, chiar mai dificilă decât senectutea - bătrânețea. Or, acum, când scriu aceste rânduri, În vara lui ’06, În satul Fundata lângă Bran - primele două capitole au fost scrise În obișnuitele noastre pelegrinări, iarna, la München și Paris! -, am Împlinit deja „frumoasa vârstă” de 72 de ani, ceea ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În vara lui ’06, În satul Fundata lângă Bran - primele două capitole au fost scrise În obișnuitele noastre pelegrinări, iarna, la München și Paris! -, am Împlinit deja „frumoasa vârstă” de 72 de ani, ceea ce se poate numi „cu toată gura” bătrânețe deplină, instalată și triumfătoare. Și, consecvent cu mine Însumi, acceptându-mi existența, cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Paris! -, am Împlinit deja „frumoasa vârstă” de 72 de ani, ceea ce se poate numi „cu toată gura” bătrânețe deplină, instalată și triumfătoare. Și, consecvent cu mine Însumi, acceptându-mi existența, cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul ei, se jeluiesc după Îndepărtata și trandafiria tinerețe. Bătrânețea, această fază biologică și morală, este și sediul tuturor ieremiadelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul ei, se jeluiesc după Îndepărtata și trandafiria tinerețe. Bătrânețea, această fază biologică și morală, este și sediul tuturor ieremiadelor care, precum le arată și numele, Încep cu vechea și augusta Biblie, acel vanitas vanitatum, viața ce se profilează deodată și ireversibil ca sediu al tuturor valorilor precare, semn al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vârsta a treia și la ceea ce numim, În artă și știință - operă. Iar În viața indivizilor „normali”, medii, statistic vorbind, bucuria de a vedea la „poalele lor” adunîndu-se fiii și nepoții, uneori nepoții-nepoților! Ceea ce Unamuno numea „eternitatea de carne”! Sigur, bătrânețea vine aducînd cu sine un cortegiu de incoveniente, mai grave sau mai puțin grave, și nu am să le enumăr aici deoarece diferă de la un climat la altul, de la un individ la altul. CÎnd eram tânăr, mi-am exprimat părerea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
le explice „lor”, țăranilor, avantajele Unirii! Dar, ca să revenim totuși la acele „incoveniente” majore pe care le invocă aproape toată lumea, mai presus de boli, de uzura organismului și de pierderea potenței, apropierea morții este, probabil, cea care face, pentru mulți, bătrânețea de nesuportat. Aglomerând bisericile, intensificând consumul de alcool sau de alimente, producând, uneori În proporții alarmante, o psihologie a izolării, a condamnării moravurilor societății, mai ales ale tinerilor, o formă abia disimulată a unei paranoia a vârstei, diferită de acea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
maxime traduse la noi de Titu Maiorescu, are una pe care o țin minte din tinerețe: viața, spune filosoful scepticismului european, viața seamănă cu un ochean; În tinerețe, Îl privim Întors și atunci moartea pare depărtată, enorm micșorată, dar la bătrânețe, privind așa cum trebuie prin lentilele sale, moartea se află brusc apropiată și mare. Da, nu contest, pentru acei indivizi care „observă” existența morții doar când ajung la senectute sau În apropierea unei boli grave, bătrânețea se poate confunda cu ideea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
depărtată, enorm micșorată, dar la bătrânețe, privind așa cum trebuie prin lentilele sale, moartea se află brusc apropiată și mare. Da, nu contest, pentru acei indivizi care „observă” existența morții doar când ajung la senectute sau În apropierea unei boli grave, bătrânețea se poate confunda cu ideea nimicirii fizice. Moartea, ne Învață unii Înțelepți, face parte din viață - viața, ceea ce numim astfel, nu ar fi posibilă fără extincția individului, dar asta nu-i Împiedică pe cei care o descoperă târziu sau În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întoarse pe toate fețele de minți luminate și auguste, Încât orice ai adăuga tu, mărunt scriitor aflat Într-o zonă marginală a marii culturi europene, nu poate, În cel mai bun caz, decât să provoace o ridicare din umeri: problema bătrâneții și, mai ales - mai ales! - problema morții! Dar, dacă, În fervoarea tinereții și a talentului meu, am Îndrăznit să o fac - mă rog, sub scuza metaforei epice, a ficțiunii! -, acum, la sfârșitul carierei, cu prerogativele unei anume experiențe acumulate, aici
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
propria noastră structură temperamentală și ideatică, urmând sfatul vechi al vicleanului și curteanului Înțelept care a fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la „prietenie” și apoi la „spaima de moarte”! Cam mult, cam „multe”, va ricana un om Înțelept și ironic, cam prea multe și prea dense, prea concentrate, prea „arogante” pentru niște Însemnări despre Sensul vieții, chiar dacă ele poartă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
joace o anume viclenie, un Întreg „teatru al adaptării”, al acomodării și imitării, Într-un fel sau altul al punctului de vedere, al opticii celor din jur, cei care dețin „cheia” sau „mandatul” opiniei publice, profesionale sau mai largi, publice. Bătrânețea se află de partea cealaltă a paradisului - a tinereții! Aceasta este opinia curentă și istorică, livrescă. Tinerețea e și a fost cântată pe mii de harpe și tonalități, genuri și specii. Este acel loc spre care, adeseori paradoxal, privim cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
schimbau din când În când, dar adevărul e că niciodată „cei mulți” n-au condus și nici nu au avut vreun cuvânt de spus. Dar... trebuie, de fapt, ei să „conducă”?... 2 Da, recunosc că mi-este greu să apăr bătrânețea - nu numai „a mea”, ci bătrânețea ca vârstă și ca stare de spirit. Deja Shakespeare, Într-una din cele mai inspirate - era să scriu divine! - opere ale omului modern, Hamlet, o veștejește prin persoana primului sfetnic al regelui Claudius, prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevărul e că niciodată „cei mulți” n-au condus și nici nu au avut vreun cuvânt de spus. Dar... trebuie, de fapt, ei să „conducă”?... 2 Da, recunosc că mi-este greu să apăr bătrânețea - nu numai „a mea”, ci bătrânețea ca vârstă și ca stare de spirit. Deja Shakespeare, Într-una din cele mai inspirate - era să scriu divine! - opere ale omului modern, Hamlet, o veștejește prin persoana primului sfetnic al regelui Claudius, prin Polonius, pe care Îl face Înțelept
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înfășoară În falduri de falsă mătase, În fraze bombastice făcute pentru copii sau neputincioși. La acest „liman” sau limită ce sperie, poate, În primul rând pentru marea, „fizica”, „primejdioasa” ei apropiere de ceea ce se numește moarte. Da, mai știi, dacă bătrânețea ar fi fost „instalată” undeva pe la mijlocul existenței umane, ea s-ar bucura de o faimă ceva mai blândă, ar fi - ceea ce eu, În profunzime, cred că este! - În ochii multora doar una din acele etape ale formării și cunoașterii, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de dimineața până seara, o roată ce scoate ciuturi goale dintr-o fântână secată! (O imagine, o metaforă pe care o Împrumutăm din splendida și melancolica bijuterie lirică a lui Blagaă. 3 Repet: mie mi se pare și pentru mine bătrânețea este un dar. Chiar dacă ar fi doar pentru apreciabila prolificitate pe care „mi-a dăruit-o”! Sau - și vă jur că nu sunt ipocrit sau demagog când afirm aceasta - pentru bucuria copleșitoare pe care mi-a adus-o istoria: căderea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aplicau cu rigoare!Ă - violența sau, mai bine zis capacitatea de violență atunci când Îți sunt amenințate libertatea sau granițele. 4 Da, de ce nu, printre alte „originalități” care mi se reproșează, să mi se adauge și această „apărare a senectuții!”. Laudă bătrâneții, așa cum cânta și fie iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adauge și această „apărare a senectuții!”. Laudă bătrâneții, așa cum cânta și fie iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune!... E adevărat, Însă, că bătrânețea este și trebuie să fie ceea ce numim un bilanț al existenței. În acest sens - În primul rând În acest sens! -, ea este aspră și, nu rareori, inexorabilă. Ea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune!... E adevărat, Însă, că bătrânețea este și trebuie să fie ceea ce numim un bilanț al existenței. În acest sens - În primul rând În acest sens! -, ea este aspră și, nu rareori, inexorabilă. Ea lovește cu degetu-i de fier În „butoiul vieții” și dacă el sună
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Oda În metru antic: Nu credeam să’nvăț a muri vreodată!... E adevărat, aici Biserica și textele sfinte ne ajută pregătindu-ne, dar... cât de puțini sunt În stare să le pătrundă cu adevărat. Și-apoi, Biserica ne oferă asupra bătrâneții aceeași judecată ca și asupra Întregii existențe: o vale a plângerii, o suferință continuă menită doar de „a ne pregăti sau curăți pentru viața de dincolo!...”. Da, dar În ceea ce mă privește, eu aș vrea să serbez viața mea de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]